63,787 matches
-
aflat acum doar în faza incipientă care presupunea studiul desenului, lucra efectiv cu fostul consul al României la Odessa - și, prin urmare, acreditat în pictura de marine -, Eugen Voinescu. După doar doi ani, plictisit dar și în dificultate financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea tatălui. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Parisului. O dată ajuns la Paris, se înscrie, evident, la Academia Julian și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A.Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Cristian Teodorescu Câteva mii de studenți au demisionat, zilele astea, din organizațiile lor studențești. Au băgat de seamă că liderii lor au sprijinit fostul partid de guvernămînt. Dar cum de s-a întîmplat asta după alegeri și nu înainte ? N-avea PSD-ul bube în cap
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
de seamă că liderii lor au sprijinit fostul partid de guvernămînt. Dar cum de s-a întîmplat asta după alegeri și nu înainte ? N-avea PSD-ul bube în cap și pînă să cîștige Băsescu prezidențialele? Să zicem, însă, că studenții n-au avut timp să caute asemenea bube pe vremea cînd partidul lui Adrian Năstase era la putere. Dar aflu de persoane cu funcții publice, de prin toată țara, tot felul de directori și directorași care demisioneză pe capete din
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
de mână amica și să fi căzut amândoi în genunchi în fața tabloului azuriu, vizitele la Romancier s-ar fi repetat, cine știe, am fi devenit obișnuiți ai casei. Pe când așa... Gazda a rămas vulpea ocupând vizuina bursucului, iar noi, niște studenți nesimțitori. (Nesimțiți?) În Printre contemporani mai multe subcapitole sunt strict autobiografice, ele revelează un intelectual luptând să fie el însuși, prin vremi ce-l voiau matrițat. Ceea ce face farmecul acestor cărți este însă factorul de care cronicarul n-a pomenit
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
Finnegans Wake al lui Joyce (Our Exagmination Round hîș Factification for Incamination of Work în Progress), despre poezia lui Denis Devlin și despre pictură lui Bram Van Welde (Bram Van Welde ou Le Monde et le pantalon) -, sentința grăbita a studentului era că Beckett "nu îl Ťinterpreteazăť pe Proust, ci îl închide într-o retorta poetica" (pauză de efect!), întrucît "Proust nu trebuie interpretat, trebuie înțeles"... Publicarea în românește a eseului Proust al lui Beckett - în noua colecție "În oglindă" a
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
Romanul defăimării lui Isus sau tulburarea ierarhiilor. Noul Torquemada așa a concluzionat. Nici o blasfemie, au cosiderat cei mai mulți. Am fost căutat telefonic, acasă sau la Uniunea Scriitorilor de către preoți, ne-am întîlnit, am discutat îndelung. Unul dintre aceștia le-a vorbit studenților săi despre Sigma în termeni adecvați... Nu au fost, desigur, de acord cu tot ceea ce am afirmat sau contestat în roman, dar, buni cunoscători de texte teologice, nu au văzut o erezie într-o ficțiune, ci, dimpotrivă, o punere în
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
numele, spunându-și Cărăuțeanu - fratele mai mic al Eleonorei, marea tragediană care făcea furori în Italia - înainte de a încheia legiunea pactul cu țărăniștii; deci în perioada, se poate spune romantică, a dreptei în ascensiunea ei accelerată; când Dinu, unul dintre studenții favoriți ai Profesorului, ținuse discursul acela faimos la moartea lui suspectă)... -- ceea ce, cum spuneam, în ziua aceea de Sf. Ilie, Cărăuțeanu și făcuse baie, adică scăldându-se la Vama Veche, înotând ca de obicei până în larg, de unde zicea că se
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
înainte și după '89? Și atîta umilință? Și atîta dezamăgire? De ce mi-au fost uciși colegi, de ce mi-au fost bătuți prieteni și necunoscuți? De ce se uită atît de repede? De ce s-a strigat la mineriada din 13-15 iunie "Moarte studenților! Moarte intelectualilor!" Ultimii patru ani au readus frica. Și spaima de libertatea interioară, de dreptul firesc de a-ți spune părerea, de a te confrunta polemic. De a gîndi altfel, suplu, rafinat. "Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
în două zile, 20 și 21 decembrie, drumurile grupate în funcție de zone, legături și mijloace de transport. Eram așteptați și omeniți cum se cuvine. La fiecare popas, cu capetele prin calorifere, încurcați în sîrme și antene, unii peste alții, profesori și studenți, ascultam Europa Liberă. Ne rugam și plecam mai departe. Colindele noastre ne uneau, ne întăreau, ne făceau să ne simțim liberi. LIBERI! Cîntam și în scări de blocuri - în Cartierul Primăverii, în bloculețele mici dinspre Televiziune, nu a ieșit nimeni
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
care, spre ghinionul lor, au fost dezamăgiți din varii motive de lectura primului volum, ar trebui să mediteze la acest aspect. Dilema se păstrează: câtă biografie și câtă literatură? Sau, altfel și general formulat, ce fel de literatură e biografia? Studenții de la literele bucureștene și cei care l-au ascultat conferențiind pe vreo temă în amfiteatre prietenoase cunosc felul în care Mircea Cărtărescu pune viața și literatura în cadrul unei povestiri cu mult mai mari. Ei știu cel mai bine că dincolo de
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
scris, ascultare și imaginație", dar în ea cititorul va găsi, comentată într-un mod aparte, o scenă ce i se va întipări definitiv în memorie: la capătul unor cursuri sisifice în care se chinuia pe sine și, deopotrivă, își chinuia studenții, Wittgenstein, dezgustat de el însuși și de o intimitate suferindă pe care nu o mai putea îndura, avea obiceiul deconcertant de a intra într-un cinematograf, de a se așeza în primul rînd de bănci și de a privi, aidoma
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Cronicar Trei reviste tinere & Idei în dialog Inițial aș fi vrut să prezint mult mai amănunțit câteva numere de revistă foarte interesante. De pildă... În primul rând să recomand al doilea număr din beTonuri, revista incisivă, inclusiv politic, a studenților bucureșteni (literați, în special) care discută despre alegeri, rock, media, internet, advertising, învățământ, literatură tânără, postmodernism, Teatru tradițional vs. Teatru modern (o dezbatere cu nume "grele" din teatrul românesc), un dialog cu Florin Iaru luat pe chat, fragmente dintr-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
din romanul Fric al lui Ștefan Agopian, interviu cu Anamaria Beligan ("Suntem poveștile noastre și, dacă ne pierdem poveștile, ne pierdem pe noi!"), studii culturale, articole despre cărți, reviste, film, artă plastică, arhitectură, muzică, teatru, web (domeniu "adjudecat" chiar de studenții de la beTonuri), în fine, tot "tacâmul cultural". În fine, numărul pe decembrie al Ideilor în dialog la fel de "solid" ca și cele de până acum. Alex Leo Șerban scrie despre Vertigo (partea a doua) al lui Hitchcock, Dan C. Mihăilescu pune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
bibliotecilor universitare și județene. E cât se poate de binevenită Bibliografia esențială a literaturii române (scriitori, reviste, concepte), realizată la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" de un colectiv coordonat de Dan Grigorescu. Destinată în primul rând elevilor, studenților și profesorilor, ca un instrument de lucru foarte util, această Bibliografie esențială... ar trebui întâmpinată cu toată bunăvoința și căldura, fără nici un reproș. Dacă, totuși, voi face câteva, ele trebuie înțelese ca pe o datorie profesională de a contribui la
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
astať." " Mizeria și umilința răbdării ne încovoaie" - notează diaristul; exasperat, el simte cum alunecăm "în haosul unui dezastru din cauza demenței unui singur individ și a iresponsabilității și incompetenței unei clase îngrămădite în jurul lui". Benzina se dădea cu țârâita, lipseau medicamentele, studenții și profesorii, în loc să se ducă la cursuri, erau trimiși la strânsul recoltei, un fel de inutilă corvoadă. Și în timp ce el dădea "indicații" de tot felul, care de care mai absurde și mai revoltătoare: să se demoleze biserici și cimitire (Crângași
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
chinuiau să-l absolve de absurditățile acestei lumi, pentru a-i menține statutul de Dumnezeu.") și, prin prietenul săi Vitaj, va fi atras temporar de yoga și se va înscrie la cursuri de studii orientale. Chripo, un alt bun prieten, student la medicină, îi va atrage însă atenția asupra imunologiei, văzută ca o știință a viitorului. Robert Martin se înscrie el însuși la medicină, ratează și o căsnicie și își dedică practic întreaga viață științei visând la o realizare incredibilă, aceea
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
și o proporție enormă a populației care atinge cu greu pragul supraviețuirii. De cînd se poate pleca în străinătate cu relativă facilitate, adică în ultimii 15 ani, aproape 3 milioane de români și-au părăsit țara; aceștia nu sînt elevi, studenți ori pensionari, ci oameni în floarea vîrstei, nucleul creator al societății. Dacă forța de muncă a României nu depășește cifra de 10 milioane de oameni, înseamnă că aproximativ a treia parte din ea s-a expatriat. Finanțele țării asigură supraviețuirea
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
la largul meu vorbind și scriind), cît și pentru a întîlni prieteni, între care pe Marcus Wolf. Era un fel de ministru de externe al Stasi. Venea la conferințele mele și-mi dădeam seama că prezența lui îi stînjenea pe studenți. Totuși era un personaj fascinant, avea o soție delicioasă, m-au invitat la ei acasă într-un apartament încîntător, era el însuși un bărbat foarte frumos. Se născuse în Suabia de unde tatăl său, Heinrich Wolf, evreu și comunist, a emigrat
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
a 200 de ani de la moartea lui Schiller! Așa că vedeți că nemții ăștia nu încetează să mă persecute. Era oralității R.: Ca să ajungem la literatură, permiteți-mi să încep cu o întrebare naivă pe care i-au pus-o și studenții de la Chișinău lui Dominique Fernandez: există astăzi teme predilecte în proza franceză sau pot fi reduse datele, după cum și Fernandez o spune, la scriitură? M.T.: Nu cred că mai există teme predilecte. În urmă cu vreo 50 de ani, cu
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
putea produce același efect. Să ne gîndim apoi la Sully Prudhomme care în 1901 a luat cel dintîi Premiu Nobel, în timp ce Stockholm-ul putea să aleagă între Zola, Tolstoi, Ibsen, Cehov și Jules Verne. R: Dominique Fernandez evită să le răspundă studenților basarabeni pentru a nu-I dezamăgi și a nu le dezvălui că scriitorul francez contemporan ar fi interesat în primul rînd de scriitură. Puteți să comentați acest punct de vedere? M.T.: În ceea ce privește scriitura pot să afirm că ea a fost
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
a angajat să scrie o rubrică despre România reală, nu despre aceea propaganistică, iluzorie, existentă doar în discursurile politicienilor ori în doinele melancolice ale ciobănașilor de anțărț. Nu vă puteți imagina ce fericire m-a năpădit când, la sugestia unor studenți, am început, de câteva luni, să frecventez una din piețele de vechituri ale orașului. Am, n-am treabă, duminică dimineața mă îmbrac "popular" (în pantaloni scurți și cu tricou, vara, în trening și cu un hanorac mai obosit decât "generația
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
dacă avea rude apropiate în străinătate, accesul la domeniile meționate era interzis. După o bucată de vreme sistemul s-a "îmbunătățit" substanțial: "originea nesănătoasă" era un motiv suficient pentru exmatriculare din indiferent ce facultate! A existat un timp în care studenții treceau zilnic mai întâi pe la secretariat înainte de a intra în sala de cursuri, pentru a afla dacă au fost sau nu dați afară. Și, culmea progresului democratic realizat de partidul clasei muncitoare, au apărut "studenții bursieri": aceștia erau oameni ai
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
existat un timp în care studenții treceau zilnic mai întâi pe la secretariat înainte de a intra în sala de cursuri, pentru a afla dacă au fost sau nu dați afară. Și, culmea progresului democratic realizat de partidul clasei muncitoare, au apărut "studenții bursieri": aceștia erau oameni ai muncii, fruntași în întrecerea socialistă, beneficiind de recomandarea colectivului și a organizației de partid; în consecință, ei aveau prioritate în ocuparea locurilor disponibile în învățământul superior. Treptat lucrurile s-au mai relaxat fără să se
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
o fi azi un vajnic profesor de democrație - care la un curs de socialism științific ne-a explicat că "dictatura lui De Gaulle este de tip fascist, dar nu fascistă"! Textual! Și să nu uităm că, în decembrie 1968, când studenții au manifestat cerând sărbătorirea Crăciunului, s-a lăsat cu arestări. Partidul nu putea tolera asemenea acțiuni neprincipiale. Nici în anii de relativă libertate partidul n-a vrut să-și recunoască marile crime împotriva poporului român. Ori de câte ori venea vorba despre arestările
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]