1,237 matches
-
deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apare o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ține o furcă din care țâșnește foc. Din gâtleju-i răgușit articulează cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
terminarea serii din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse, trasă de doi cai frumoși și albi. Conducătorul trăsurii nu era îmbrăcat în livrea, dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită, precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu trăsura? îngăimă Ana de emoție. - Ne plimbăm prin
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatică părul negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și binefăcuți. Ochii săi mari, căprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri căzuți, un satan, nu cum și-l închipuise pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un satan frumos
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
ascuns? EXT. / LA POALELE MUNȚILOR / ZI Orele se scurg... Soarele este undeva sus pe cer indicând ora prânzului.O ceată de călăreți coboară dinspre munte. Căpitanul Sasu îl găsește pe căpitanul Arnăutu tolănit la umbra unui stejar bătrân cu coroana stufoasă. Acesta îi zâmbește binevoitor și-i face semn să se așeze pe mușchiul moale. Sasu se așează lăsând calul liber.Călăreții descalecă. CĂPITANUL SASU:(către oșteni) Lăsați animalele să pască în voia lor.. CĂPITANUL ARNĂUTU: (liniștit) Astăzi ne odihnim în
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
dacă mai prindem înca un An Nou, acest lucru ne este dat de la Dumnezeu. Cum ziceam deci, Anul Nou 2013 a venit și deja o parte din el a și trecut. Dovadă că așa stau lucrurile sunt brăduții încă verzi, stufoși și frumoși, ce zac aruncați pe lângă coșurile de gunoi prinse de stâlpii de iluminat care străjuiesc trotuarele. Ce mai tura-vura, s-au dus Crăciunul și Revelionul, s-a zis cu distracția, a început munca. M-am întors și eu la
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
care a apărut și a început să se deschidă. În dreptul ei a apărut un cap de bărbat, mai mic decât al unui om obișnuit. După mărimea capului mi l-am imaginat mic de statură. Avea ochii negri. Sprâncenele groase și stufoase erau negre la culoare. Barba era ascuțită ca un triunghi și puțin adusă în sus. Era nebărbierit și avea mustață. Barba și mustața erau negre și lungi cam de doi centimetri. Părul de pe cap, barba și sprâncenele se uneau și
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
era ascuțită ca un triunghi și puțin adusă în sus. Era nebărbierit și avea mustață. Barba și mustața erau negre și lungi cam de doi centimetri. Părul de pe cap, barba și sprâncenele se uneau și păreau o grămadă de păr stufos. Fața nu era semnificativă, pentru că se vedea foarte puțin din piele. Dacă priveai în treacăt, nu vedeai decât o grămadă de păr în dezordine. Se uita la mine. Mă uitam și eu la el, dar parcă nici nu m-aș
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
filologice că este printre puținii umaniști din zilele noastre care are idei personale, care știe să facă fuziunea între ceea ce se vede, se aude, se scrie în ultima vreme. „Metafore care țin de mână ideile să nu rătăcească” (titlu cam stufos dar care nuanțează patima perenă a poetului Al. Florin Țeme) aduce într-o singură uniune tipic editorială, diversitatea ideilor pentru care, în subsidiar, se duc adevărate bătălii de gen, contemporane. Cartea de față este o mostră de eleganță a discursului
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de MELANIA CUC în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348987_a_350316]
-
în oglindă, radiografia psihologică. O narațiune dominată de iubire sub toate formele, de la eros la iubirea de copii și familie. Dar și de suferință, trădare, secrete păzite acerb. Romanul este atât de dens și de alert (fără să fie deloc stufos sau încărcat), încât a-l povesti pe spațiul restrâns al unei cronici ar însemna să-i știrbesc tocmai calitatea esențială, care este autenticitatea. Magdalena Brătescu se mișcă, spuneam, cu dezinvoltură în romanul ei, din Israel în Brazilia și de acolo
CHIPUL MAGDALENEI BRĂTESCU de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346935_a_348264]
-
principalele instrumente securistice, mai târziu metodele se vor rafina, supravegherea și delațiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai puțin eficiente. Pe măsura scurgerii timpului, deși puterea devenea din ce în ce mai sigură pe poziția ocupată, aparatul Securității devenea și el din ce în ce mai stufos, semn că, paradoxal, frica regimului de propria populație creștea și ea. Duritatea metodelor aplicate în anchetele Securității și regimul exterminant aplicat în penitenciare a determinat ca să se realizeze o serie de anchete în această privință fără însă să existe rezultate
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
de statură, cu părul mare alb, de asemenea avea o barbă mare, albă, impunea respect prin însuși prezența lui în acel loc. Uneori îl priveam cu atenție în timp ce el slujea în timpul slujbei de duminică, atunci vedeam cum sprâncenele lui albe stufoase împreună cu fruntea sa se încruntau într-un semn de respect, de asemenea în acele momente ochii săi albaștri exprimau extaz spiritual. El slujea cu venerație în acea biserică mică, pe pereții căreia erau pictați diferiți sfinți și mucenici ai bisericii
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
-a poposi Și a da curs odihnei Cu calul foarte vlăguit Și fără de-o potcoavă Ștefan atunci a nimerit La casa din dumbravă. Bârseștilor, i se spunea La micuța dumbravă Și-o babă la cal îi dădea Un braț stufos de-otavă Străinul ce era- mbrăcat În strai fără de pată A apucat de a mâncat Și-a adormit îndată Visa Ștefan la șapte munți Ce-s prinși ca într-o salbă Visa la codri, ape, punți Visa la Vrancea dalbă
ÎN MUNȚII VRANCEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376971_a_378300]
-
rotirile Cerului de Stele. Trebuia să aflu locul unde fierbe aerul, vestind că toată încă suflarea și toată nesuflarea lumii au un centru. Unul singur, singurul sigur - pentru a ne putea cățăra, pe el, pe ramurile îndesate și pe lăstarii stufoși ai centrului lumii - credința și dorul infinit și inexplicabil de limpezire ultimă, de lumină fără de gând ori strigare. Nu era dorința, precoce născută, de moarte - nu - ci infinit și de nespus mai mult decât atâta. Adică, era Adevărul. Unic și
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
ea. Începuse să tremure și să își simtă pulsul în vârfurile degetelor pe care el le ținea încă în mână. - Ți-e teamă de mine? Avea ochii de un albastru-verzui misterios, a căror expresie nu o putu descifra. Sprâncenele blonde, stufoase, îi dădeau un aer sălbatic. Mona nu reuși să îi susțină privirea. Își aplecă capul, dar el îi ridică bărbia cu blândețe, cercetându-i trăsăturile. Poate că încerca să o citească așa cum încercase și ea să îl citească pe el
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
măsuță joasă și rotundă, țărănească, pe două scăunele, se aflau față în față baba și o hidoșenie pe care n-o mai văzuse niciodată. Arătarea rânjea cu chipu-i fioros, cu coarne, urechi lungi, corpul păros prelungit cu o coadă stufoasă, picioare terminate cu copite iar brațele cu labe ca de urs. - Intră, surato, pițigăie baba. Nu te teme de viitorul tău colaborator! Marița rămase ca o stană de piatră pe care vâlvătăile din vatră aruncau lumini și umbre. - Ia loc
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
spre gârlă. - Nu trebuia s-o pedepsești. Cui îi mai predau ștafeta? - se supără Buha. - Ai timp suficient să-ți pregătești altă ucenică. Alerg să-i dau o mănă de ajutor, și țâșni pe ușă cu coada-i lungă și stufoasă. Marița ajunse la gârlă și se aruncă disperată în apă. Flăcările se stinseră, întunericul o cuprinse, iar o arătare hidoasă o îndesă cu capul în noroi până își dădu duhul în chinuri. Între timp vrăjitoarea ridică din umeri puțin nedumerită
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
jaf, fapt ce a rezervat României statutul de colonie. Firul încâlcit al H.G.-urilor date de guvernele tranziției, începând cu anul1990 și până la sfârșitul anului 2008, este năucitor. Mi-ar lua câteva pagini să le prezint pe toate, cu explicațiile stufoase și derutante și nu vreau să plictisesc cititorii cu înșiruirea termenilor „tehnici” folosiți în mod abuziv pentru acoperirea adevărului cu pături groase de neclarități. Colecțiile Monitorului Oficial din toți acești ani stau la dispoziția oricărui curios, doritor să afle cum
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
iar oamenii în putere încheiau coloana. În acele vremuri, zei erau mai aproape de oameni, de nevoile și suferințele lor. Zebeleizis, zeul fulgerelor și tunetelor, ce-și avea sălașul în subteranele muntelui, întruchipat într-un bărbat chipeș, cu barbă neagră și stufoasă, o zărește pe frumoasa Hestia în mijlocul poporului său. Inima acestuia se topește. O stare de neliniște necunoscută până atunci pune stăpânire pe zeu. El care stăpânea puterea fulgerelor și tunetelor, el care stăpânea focul universului ajunse să fie mistuit de
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
stihiile naturii se treziră deodată la viață, aici, în Cheile Râșnoavei. Truchiurile copacilor erau contorsionate și înclinate cu crengile până aproape de pământ. Vântul,ploaia rece și rapidă sfâșiau trupurile fără apărare ale arborilor. La marginea pădurii, în apropierea unui arbust stufos, Ursoaica Martina tocmai năștea. Durerile facerii se sincronizau parcă cu vijelia necruțătoare. Explozia de fulgere strălucitoare și tunete năucitoare parcă anunța sfârșitul lumii, dar o nouă viață se înfiripa încetișor și deodată apăru timid, căpșorul delicat și simpatic al unui
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. Cine, oare, se fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce urechi superbe are? Ce dinți și botic frumos, Doamne, cât e de fălos! Blana moale și pufoasă, Codiță mică, stufoasă. Mândru e, nevoie mare, Dar frica stă să-l doboare, Fuge și de umbra lui, Să se teamă ca el nu-i! De dormit, foarte puțin, Asta pentru el e chin, Doar c-un ochi se odihnește, Cu al doilea
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Dar cu toată frica lui, ... Citește mai mult Cine, oare, se făleșteși pe toți îi ispitește,Să-l admire fiecare,Ce urechi superbe are?Ce dinți și botic frumos,Doamne, cât e de fălos!Blana moale și pufoasă,Codiță mică, stufoasă.Mândru e, nevoie mare,Dar frica stă să-l doboare,Fuge și de umbra lui,Să se teamă ca el nu-i!De dormit, foarte puțin,Asta pentru el e chin,Doar c-un ochi se odihnește,Cu al doilea
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
în sus. Ar fi fost culmea ca Theodor să îl trimită pe bătrân acum să cerșească acceptul de divorț. - Mama! Îl zărise și micuța și se oprise din joc, arătând cu mâna spre bunicul ei. Poate o fascina mustața aceea stufoasă, care împărțea fața omului în două. Omul își scoase pălăria, își netezi părul cărunt și, făcându-și curaj, intră în curte. Salută temător, iar din ochi începură să i se reverse șiroaie nestăpânite de lacrimi când dădu cu ochii de
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > HAI ODATĂ, MOȘ CRĂCIUNE! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1441 din 11 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului HAI ODATĂ, MOȘ CRĂCIUNE! Ce cojoc are moșneagul, Mai mare decât un munte! Iar sprâncenele stufoase I se întâlnesc sub frunte. Și-a tras cizmele-mblănite Ca să aibă-n tălpi căldură; Sacul l-a zvârlit pe spate, Dar și-un colț din barba sură! Și-uite-așa, prin fulgii aspri, Urcă-un deal, coboară-o vale, Apoi peste
HAI ODATĂ, MOŞ CRĂCIUNE! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376744_a_378073]
-
forță expresivă. Iată o comunicare fără această metaforă: „picăturile de apă din atmosferă, care au înghețat ca urmare temperaturilor scăzute, s-au transformat în cristale, care cad pe pământ ca niște fulgi dintr-o pernă ruptă”. Exprimare „științifică” greoaie, lungă, stufoasă, cu mesaj încâlcit și plicticos. Nu m-ă lămurește, deși se străduiește să „explice” fenomenul. Altfel se receptează acest fenomen dacă m-ă exprim cu metafore: „în jocul lor zglobiu, fulgii de nea acoperă câmpia cu pânze sclipitoare”. Desigur, se
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate de vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu încăpățînare calea spre pînzele de apă freatică. Peste tot, garduri de lemn pe care se întind invadatoare, frunzele zorelelor liliachii și florile albe, feciorelnice
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]