1,003 matches
-
spuse, înțelegere care dacă o respinge cineva, cum le place unora, mi se pare că face ceva asemănător cu cel cu pune la masă spre hrana oamenilor grâul nemăcinat și nefăcut pâine, cu paie cu tot, nedeosebind semințele de pleavă, nesubțiind grâul în făină, și nepregătind pâinea în felul cuvenit prelucrării grâului”45. În omilia I la Cântarea Cântărilor, episcopul nyssean lansează chiar o avertizare prin care face cunoscut faptul că doar cei ce s-au dezbrăcat de omul cel vechi
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
sub comunism? Această lume politică "murdară și mizerabilă" e, pe de altă parte, cea care l-a adus la putere pe dl Constantinescu, astfel că lovind în ea, cu aerul că a devenit președintele României pe cai metafizice, președintele își subțiază considerabil susținerile în vederea alegerilor din anul 2000. Dar și susținerile politice actuale. * Imediat după declarația sa de tip igienic, liderul PNȚCD, Ion Diaconescu, i-a reamintit, în treacăt și fără să-l numească, faptul că lumea politică e cum e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
23 iunie 2012) articolul „Datul în spectacol. Caragiale intraductibil?” Amintind de verdictul lui Eugen Ionescu că „I. L. Caragiale e probabil cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuți”, autoarea se întreabă la rîndul ei de ce, cînd trece hotarele României, Caragiale se subțiază pînă la inexistență în memoria culturală a europenilor? De ce, în ciuda aniversărilor și a întrunirilor festive, nu e prizat de europeni? De ce „le Molière roumain“ e un ilustru anonim? Autoarea trece în revistă trei categorii de opinii care încearcă să explice
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
sfâșia, a se arde." (Durkheim, 1995: 359). Firește că, de-a lungul vremii, limbajul, formele de exprimare s-au schimbat, deși durerea a rămas aceeași. Doliul este, diacronic vorbind, un excelent revelator al felului în care ceremoniile mortuare s-au subțiat de-a lungul mileniilor. Societățile evoluate au eliminat brutalitatea plină de energie a limbajului corporal, contrapunându-i formulele subtile, intelectuale, ale rugăciunii. Misiunea de a domoli suferința a fost preluată de preot sau rabin, iar gesticulația agitată, violentă, s-a topit
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
de subtilitatea scriiturii. Mărturisesc doar, având la îndemână și documentele receptării, că romanul mi se pare scris parcă în mod special pe gustul criticii și al naratologilor, pretinzând un cititor cultivat și experimentat, dintr-o categorie de elită ce se subțiază neliniștitor. Autoarea a simțit caracterul stufos al confesiunilor narative din roman și a operat modificări (declarate în notă la ediția cea mai recentă) în sensul eliminării unor lungimi, penalizate ca redundante. Deși am pe masă trei din cele patru ediții
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
de a socoti lumea o priveliște creată pentru infinita delectare a existenței noastre, noi înșine, fiecare, elemente sufletești originale pentru un alt spectacol, bucurie estetică a cine știe cărui Spirit, din alte lumi." (p. 95) Imaginea, ajunsă simbol, a vînătorilor vînați, se subțiază, iată, căpătînd transparența delicată a jocului prin care se străvăd alte jocuri. Coridoare de oglinzi. Prima parte, polemică drapată în erudiție, se termină cu o întrebare-cheie: Cum mor operile de artă? Nu există cauză dovedită, sînt doar factori. Primul dintre
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile noastre aprinse troznesc cum vreascuri. Această energie Această energie a privirii care deflorează oglinda. Scîncete care cad Scîncete care cad dincolo de lucruri unelte atît de fragile încît nu trebuiesc nimănui rindele care subțiază văzduhul ciocane care bat în lumină și noi unde rămînem? în aceeași iarbă măruntă cum un scris întrebîndu-ne din ce e făcut sufletul - din culori și din umbre și din cîte-o sclipire de-atenție care vine pe neașteptate. Mai neverosimilă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Gheorghe Grigurcu Unelte Chei care se rotesc fără să creadă-n ușa pe care-o deschid cuie strîmbe din născare care pipăie cercetează și nu se pot înfige ciocane care bat pe nicovale posomorîte bat distanțele le subțiază pînă le fac rezonabile pînă le pot restitui Universului. Vai cum dispar Vai cum dispar cele veșnice ființe și lucruri deopotrivă cum fără nici o rușine dispar clipă de clipă trădîndu-ne dar nu putem ști (în veci nu vom ști) dacă-nșelînd
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
Emil Brumaru Se subțiază raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine. Crinul își suie cupa tot mai lată Spre-a bea dintr-însa, pacinici, înc-o dată. Roua ne cade-n spate. Uriașă, Ciuperca pălăria și-o îngroașă Cînd roata soarelui
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16374_a_17699]
-
tine. Crinul își suie cupa tot mai lată Spre-a bea dintr-însa, pacinici, înc-o dată. Roua ne cade-n spate. Uriașă, Ciuperca pălăria și-o îngroașă Cînd roata soarelui se-nvîrte-n baltă. Sîntem, și vechi, și proaspeți, laolaltă. Căci se subție raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16374_a_17699]
-
aștepte Ca Fiul Domnului să afle în mintea mea părăginită Sălașu-n care să se nască? Bârnele gândurilor rupte Se-adună albe în coloane, prin geamul tulbure lumina Se despletește ca-n vitralii. Acoperișul de colibă Se-nalță-n turle, se subție, Podeaua mică, netezită Se-ntinde-n lung și-n latul lumii. Poteca ta către minune Oriunde -ai fi, crește sub pasul Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă închisoarea într-o chilie
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de lauri negri a fricii care se transmite prin aer de la mare distanță laurii celui învins pe care noii veniți nu-i râvnesc nimeni nu vrea să-mi ia nimic și totuși mă tem mă mai
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare rece care-aduce În caldul vieții veștejirea. Dau să mă sprijin de o creangă, Scad sub coroanele de raze, Mă subțiez în sul de cețuri, Nădăjduiam să Te întâmpin, Dar mintea-ngălbenește, se prefiră, Și îmi ajung absentă ca un templu Din care n-a rămas decât arcada. Ocol Vreau să mă rog, dar Te-am pierdut, Cuvintele dau roată-n
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
stridențe culori isterice învăpăiate pe țărm duc marea la buze întru liniștire vremelnică somnul ce va să vie cândva să-și deschidă ferestrele doar bătaie a pleoapei atât și o umbră coboară pe lume încheieturi de case și poduri se subțiază pe dig Parcele îmi îngână vaporoase nimicuri duc marea la buze etc., etc. Licăr E nedrept să trăiești într-o casă a semnelor lângă lampă o pagină albă mâinile mele se întunecă din regatul răbdării nu poți ieși și ochii
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
în zăpadă nu prevestește nimic Retuș Îndepărtează-te umezeala luminii alge adulmecă e un patos livid la țărm cu emoții nedefinite se întunecă mult prea devreme îți spui ziua e chiar o părere un fel de liant între poli nevăzuți subțiată de întrebări o navă rătăcitoare cum ar fi s-o înduplec să ardă în numele meu Abatere Incurabil beteșug al singurătății - cuvinte la marginea clipei bolnave se poate alcătui doar o pată din ecoul lor strâmt o sfârșeală îngăduită netimpului vrajba
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
dacă erau 2-3 oameni în fața unei prăvălii; se "băga ceva, se "dădea ceva) și așteptăm. "E normal să fie atît de cald, zice unul. N-ați auzit că soarele e din ce în ce mai fierbinte, face explozie și pătura de ozon s-a subțiat; nu ne mai poate proteja. "Știu eu? zice dubitativ o băbuță. Era foarte cald și în copilăria mea, dar nimeni nu se speria de asta; e luna lui Cuptor, spuneau oamenii cu înțelegere. Cred că și buletinele meteo au darul
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
fără răspuns, ca o capcană în care poeta intră benevol, asumându-i limitele: " Intru în această capcană/ pe care eu mi-o construiesc/ intru/ cuvânt după cuvânt în acest poem/ rămân fixată/ aici/ pentru eternitate." (Capcana). O întreaga metafizică se subțiază și se colorează poetic pentru a intra în forma procustiană a unui poem de maximum două zeci de substantive, noțiuni- abstracte: Să mă bucur / de clipa aceasta / ca de o viață veșnică / să învăț / tehnica acestei bucurii / alchimia aceasta / care
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
coamă apoi, un freamăt după aiazma din ierburi, după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl mîngîie vîntul îl spală'n amiază pustiul îl subțiază trecerea astrelor și-l îmbracă, la urmă, roua din Creanga de Aur din pădurea arhetipală îi țin de cald iarba neagră și bruma; sub timpul de sus nemișcat, visează fierarii din precise tărîmuri, visează mazurii și harmăsarii lor, tot pe sub
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
marginea patului drept în calea robilor (în 19 ale iernii dintotdeauna) ziua aceea așteaptă-mă-n iarnă: eonul e-afară îmi bate la geamuri, se-ndură de noi așteaptă-mă-n moarte: voi fi o vibrare voi fi și etherul subțiindu-mă-n ape și, de va fi doar noapte să fie pînă'n pămînt, veni-va și ziua a 8-a cea dedesubt plină ca umbra grea ca atomul zilei dintîi, una din forme înfășurată pe vînt și pe Dumnezeu
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
Această probă a trecut-o strălucit Florina Ilis, confirmând și fiind capabilă de înnoire. Simți că are resurse și în cel mai recent volum publicat. Nu a căzut în manierism. Adrian Oțoiu a debutat cu un roman excepțional, s-a subțiat într-un volum de proze scurte și-ți creează impresia că s-a cam epuizat ca prozator. Marius Ianuș a făcut multă gălăgie în jurul său și în jurul fracturiștilor, a ieșit promițător pe cont propriu, dar am impresia că e un
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
la Editura Polirom). Revista reproduce ultimul schimb de replici dintre cei doi: Daniel Cristea- Enache îl roagă pe Livius Ciocârlie să comenteze un extras din Cartea cu fleacuri: „Avea brațe frumoase, îți făcea plăcere să le vezi. Acum, s-au subțiat, venele, albastre, au ieșit în relief. Le privesc cu dragoste. Dorința a trecut, iubirea a rămas.” Răspunsul lui Livius Ciocârlie e cuceritor, prin inteligență, prin sinceritate, prin lipsa oricărei poze, prin știința lui de a scoate efecte autosituându-se în posturi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
de absurd, deoarece miturile alcătuiesc, după cum spunea Mircea Eliade, "paradigmele pentru toate actele omenești semnificative". Asistăm la o invazie a de-semnificării în chiar sanctuarul semnificației înalte: "Veniți/ s-a redeschis altarul/ priviți-l/ îngenunchiați/ lingeți-l!// Oglinda s-a subțiat/ de tot -/ tînărul Narcis linge la ea" (S-a redeschis altarul). Sau următoarea dublă demitere, mitologică și uraniană, sub acolada unei familiarități de limbaj nuanțînd renunțarea: "Din salcîmi/ se-aude nechezatul/ calului troian/ al mînzului, adică,/ al nepotului/ - de fapt
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
orașul lor, care a fost, iată, poarta de trecere spre Occident, dar și a Occidentului spre România. Recunoscuți, cei din Grupul Sigma, ca atare de contemporaneitate, drept pionieri ai resemantizării experienței artistice, i-ar fi și greu posterității să le subțieze aportul. Ștefan Bertalan descinde în Timișoara după încheierea studiilor universitare la Cluj. Amprenta școlii de aici, cu rigorile, niciodată compromise, ale căutărilor controlate, va lua sub protecția sa temperamentul ieșit din comun al artistului profesor și - deși în permanență se
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
îngroapă pas cu pas sub greutatea propriului ei edificiu; ceea ce fusese considerat doar urgent (spartul ouălor, de exemplu) se substituie pe nesimțite esențialului (care doar el te pusese cîndva în mișcare) (savuroasa omletă, să zicem); mijloacele se îngroașă pe măsură ce se subțiază scopul inițial propus, acesta sfîrșind prin a fi dat practic uitării, iar golul astfel obținut fiind efectiv ocupat de mijloacele inițiale devenite ele însele scopuri (firește: neproclamate ca atare de ideologie, care - din inerție consimțită pe bază de rea-credință - continuă
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]