644 matches
-
ca de niște mângâieri. Iarba și copacii se legănau, plini de vitalitate, grațios, ori de câte ori întâlneam câte o adiere de vânt. Liniștea în care mă aflam era perfectă pentru nelipsita odihnă de după prânz, când o lady își face siesta. Însă, fiind subțirică și energică, puteam trece ușor peste ea. În realitate, pentru mine era un capriciu, o plăcere la care puteam și renunța fără regrete. Tocmai mă plimbam pe afară, intrasem în casă, unde mă întinsesem la răcoare în pat, în așternuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și delicați la temperament, ni s-a bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni o operație veselă și sănătoasă! cotcodăci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii. - Elvețian-elvețian! Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Domnul Volgoride nu-i arunca, câteodată, când se abătea pe la el, escaladând două etaje, că-l găsește prea palid, că este un amploaiat prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în orbite și se mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i tremură mîna? Cu atât nu se pricopsise, atâta tot îi mai lipsea, să-și și mânie superiorii! Un coleg îi destăinuise că tocmai ăia de nu prezintă consoarte le stârnesc superiorilor mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coadă, în cele trei zile în care a aiurat, purtat fiind pe o targă meșterită dintr-o pătură și doi puiandri de brad, și transportat de către Regele Bolilor Nervoase și Iarba Fiarelor. Căci taman Iarba Fiarelor fusese infirmierul nebocciu și subțirel, care-și dăduse întîlnire cu ei la conacul lui Iacovachi, să-i scoată din Mociornița, cu spumiera mântuirii lui Dumnezeu, să-și facă din dânșii gașcă nouă, să-i călăuzească și să-i cărăbănească prin ascunzișurile nepătrunse ale muntelui, până
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Smărăndica a lui, înșelîndu-l cu un angajat al Ocolului silvic, șchiop și oligofren. Nu exista nici o Smărăndica. La o ședință de testare asupra sa a combinațiilor dintre barbiturice și amfetamine, urmărind îmblînzirea convulsiilor și-a spasmelor localizate, un infirmier nou, subțirel, fără rânjet pervers, dar cu ambele palme bandajate, îi pasă palmat Regelui o rețetă împăturită, laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
demagogul făcându-și curaj cu dușca și astfel încălcându-și propriile principii? Contesa încercă să râdă. — Dar ce anume striga? întrebă Vultur-în-Zbor. — SVOBODA, răspunse Irina Cerkasova. E în rusește. înseamnă LIBERTATE. O cerere ridicol de inutilă în condițiile date. Vocea subțirică, dar pătrunzătoare, a domnului Moonshy se făcu auzită la ușă. — Libertate! țipa el. Libertatea însăși este în lanțuri! — Bună seara, rosti vocea lui Aleksandr Cerkasov. — Este ajunul eliberării, spuse Moonshy. Amurgul celor puternici. Chiar și numai pentru asta și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. Și albastre fine torturi - Străveziile mătăsuri - Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită, desmierdată. Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică. Are haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu ele. {EminescuOpIV 524} Dulce mîngîiere-mi fuse Dar la rău mă mai aduse. Blestemat să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex, de la scâncet și până la un plâns sugrumat. Ajuns la faza de apogeu nedorit, intervenea Vizanti cu două „ham-ham-uri”, adică „taci-taci!”, apoi cu patru, opt și finaliza cu un urlet subțirel, copleșitor și duios, de participare afectivă, un semnal care o aducea pe Aneta de oriunde era! De oriunde se afla, fie cu treabă lăsată de către părinții plecați cu oale „la târg”, fie de unde era chemată de către un văr mai mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și greoi, dar cu ochi albaștri, ca ai lor. Godun ar fi vrut să îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așezau cu mistria. Spre primăvară, toată mahalaua era un țipăt. S-aprindea jarul în fete. Lepădau trențele groase de iarnă și le jucau țâțele în bluzele de atică. Se ridicau mereu altele. Creșteau lungi în picioare ca berzele, cu mijlocul subțirel, firave de le bătea vântul, cu ochii aprinși de poftă. Când venea vreuna cu burta mare la părinți, abia o scăpau vecinii de sub picioarele lor. Nu glumeau lucrătorii! Degeaba voiau să le crească în frica lui Dumnezeu. Ei, toată ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
început - abia ieșiți din facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Oberon, regele zânelor, se descurca deja foarte bine, intrându-și bine în rol: atotputernic, rău, egoist și, în mod evident, obosit de viață, un Oberon suferind de o așa lehamite permanentă încât abia dacă îl amuzau giumbușlucurile lui Puck. Vocea subțirică și rece a lui Helen se potrivea atât de bine încât mi-am dat seama de ce o alesese MM. Totuși, mai trebuia încă să lucreze la monoloagele lungi, pe care le rostea pe un ton la fel de plat ca și pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a oprit o clipă, m-a măsurat din creștet până-n tălpi, apoi a plecat mai departe mormăind vorbe de neînțeles. Înfățișarea mea de pândar i se păruse desigur suspectă. Câteva clipe mai târziu, o altă femeie, înveșmântată toată, dar mai subțirică, se îndreptă spre locul unde stăteam postat. Nu eram liniștit. La rândul ei, s-a oprit și s-a întors către mine. Mă pregăteam să-mi iau binișor picioarele la spinare. Stai aici la adăpost și mai și tremuri? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Idiotul de Popovici s-a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul... Cretinii..." Se căută jos, în marginea fotografiei. Un tânăr subțirel cu privire neagră, piezișă, și un ușor început de chelie. Puse degetul pe carton. El era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul, domnule!" Făcu lumina mică și dădu drumul în surdină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva secunde, apoi luă scara rulantă în direcție contrarie. Înregistră absent discuția din spate, două fete cu haine de blană și cizme albe. ― Jimmy, i-am zis, mama ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâse Azimioară. ― Vreau să mă conving, ceea ce în ultimă analiză e același lucru. În viața mea nu am întîlnit o sinucidere mai clasică. Totul e perfect. Atât de perfect, încît te gândești fără să vrei la ceva regizat. Melania Lupu, subțirică și elegantă, eleganța aceea care nu are nimic de-a face cu hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru. Azimioară sosi roșu la față cu ochii strălucitori. ― A început să ningă! E minunat! Maiorul își aminti de un decembrie prin '48 sau '49... Era student, îndrăgostit până peste urechi de-o colegă subțirică. Semăna puțin cu o pasăre. O chema Kuky, de fapt Zoe, dar părea o chestie pe atunci să ai doi de k și un y la nume. Tot prima ninsoare... Ajunseseră pe jos până la lacuri. O adevărată expediție. Băuseră apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cu obrajul plin de sânge, Când o văd inima-mi plânge. Că eu de când am viață N-am avut altă dulceață, Numai c-o strângeam în brațe Roșie și mîndră-n față. Trecui sara pe uliță, Mândra ședea la portiță În subțirică polcuță, Poale albe subțirele Pe pofta inimii mele. Și, zo, ea d-așa zicînd: - Hai noi doi să ne iubim, Că noi bine ne lovim La gene și la sprâncene Ca și doi golumbi la pene. 22 Știi tu mândră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi țin chinuirea, Face dorului prăznuirea, Inimei mele peire. Pre întristătoarea soarte Rău se bate să mă poarte, Dorul mă ajunge foarte Vai, necazuri pân-la moarte. Ilenuță bobocică, Ce despărțire ne strică, Greu nour se mai ridică Într-o vârstă subțirică. Mă-grăbesc de-a mă aduce Târziul să nu m-apuce, Face-mi-s-ar calea cruce Ca fața să nu-mi usuce. Te - mbrățoșez cu - ntristare, Lăcrămez cu sărutare, Murgul m-așteaptă afară Să pun piciorul în scară, 195 {EminescuOpVI 196} Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde te văz, moriu, mă-ntinz Și ca iarba mă aprinz, Unde te văz frumușică Eu mă pierz ca o furnică, Unde te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34 Puică, cum te-am iubit eu Să te - ajungă dorul meu, Să te arză cu mânie Să nu te mai văz eu vie Și să crăpi și să plesnești Ca ceara să te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la Evdoșka, nu pentru că-l știa mai sărac, ci pentru că-l știa mai vorbăreț. El însuși era mai degrabă taciturn, așa că i plăcea să asculte. — La Rosenberg, la Casa de Sănătate! Evdoșka înjura când și când îngrozitor, iar glasul lui subțirel, de scopit, nu se potrivea cu vorbele. Era caraghios să pomenești cu un asemenea glas, de copil, despre toate alea. Doctorul știa, ca toată lumea, că birjarii aparțin unei secte muscălești și că se lasă castrați de bunăvoie, unii de flăcăi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fața nevestelor redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-aprindea unul, când celălalt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
astea apar mâine, eu n-am câștigat, ce să spun, nici nu mă așteptam... A fost lume puțină, că era vreme rea, tragerea nu s-a mai făcut în Cișmigiu, cum era plănuită, ci la Hotelul Bulevard. O să iasă cam subțirel numărul, își făcu griji primul redactor, la care Pavel ridică dintr-un umăr, iar Peppin din amândoi. Luară cu mare atenție clișeele aduse de Marwan pentru „Ilustrația noastră“ - până la urmă se înțeleseseră la preț - erau într-adevăr foarte bune, pe lângă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]