5,716 matches
-
a erupe cu toată strălucirea abia prin ultimul descendent. Bănuia că mulți îl vor fi socotind nebun. Azidimineață a surprins o privire întrebătoare chiar în ochii primului ministru. Dar ce știu ei, în afară de lupta pentru putere? Ce cunosc ei despre sublimul dezinteres pentru tot ce-i minor, al unui suflet regal? Și apoi, geniul nu a fost totdeauna vecin cu nebunia? Faptele de o cruzime inumană ale împăratului Nero nu sunt oare și ale omului Nero, dăruit cu atâta har artistic
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a fost totdeauna vecin cu nebunia? Faptele de o cruzime inumană ale împăratului Nero nu sunt oare și ale omului Nero, dăruit cu atâta har artistic? Chiar dacă a dat foc Romei, a făcut-o neîndoielnic dintr-un nestăpânit simț pentru sublimul spectacolului, chiar dacă unul al distrugerii. Dar i se pare că a ajuns prea departe. Aviatorul face un semn întrebător cu capul. Da, e timpul să coboare. Uriașa pasăre de metal începe să planeze pe deasupra mulțimii cuprinsă iarăși de un freamăt
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
alternând cu o anume tristețe, de parcă ar fi, își spune nostalgic, un copil care și-a pierdut toate zmeiele în sârmele de telegraf... Teoriile estetice cele mai moderne nu-i aduc nici o consolare. Sigur este că a început să regrete sublimele momente de ardere creatoare. Poate niciodată mai mult ca în vara aceasta nu a avut sentimentul că este un străin, un renegat al propriilor copii: cărțile. Și este vorba de paginile pe care le-a scris consumându-se până la flacără
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Capbătut! Și tot așa. Nesfârșită este realitatea din care poți să te inspiri pentru schițele și nuvelele tale!... Într-adevăr, lui Radu Mercea i se pare că tot ce se întâmplă în lume este caraghios, ridicol „până la prostie”, naiv „până la sublim”. Un obicei observat la altcineva și pe care el nu-l are i se pare „manie”. Dacă aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ridică amenințător din sprâncene: Nu cumva erau niscai capete de scânduri furate? Aș! La percheziție s-a constatat că erau cărți, cărți pentru muncitorii care trăiau sus, în munte, săptămâni la rând. Acum le returna la Biblioteca raională. Moment de sublimă satisfacție! Asta înseamnă să descoperi de mic „eroismul cotidian”! Cine glumea pe seama școlii medii din acei ani, zicându-i școala mediocrităților? Evident, niște răutăcioși, invidioși pe „generația noastră”, care a întemeiat atâtea... Tovarășu' Perju, „cu modestia sa proverbială” (cum sublinia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
abandoneze lupta. — Un roman din care să nu poți afla prea multe despre personaje? încercă el să o mai îndulcească. Așa cum, de altfel, nici în viață nu ajungi să știi mai nimic despre cei din jurul tău? În care aceleași personaje, sublim de umane, mănâncă de trei ori într-un capitol și debitează prostii cât cuprinde, își petrec un sfert din viață pe colacul veceului? Sunt când triste, când extraordinar de vesele? Ori se trezesc că ar vrea să fie într un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
intră în adâncul prăpastiei formând vârtej în conștiința sa. Adică... zice ca și cum s-ar deștepta din vis. A pregăti, a spiona un moment metadramatic! adaugă don Fulgencio. Asta e prea mult pentru Avito; dă peste știința sa. Este atât de sublimă filosofia că numai în parabole se poate încarna. O să vi-l aduc dumitale, don Fulgencio... Nu, nu, în niciun caz exclamă vioi filosoful, care nu are copii nu, eu nu trebuie să-l văd, nici să mă vadă până ce nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că îi strigau unui geniu? Și-și continuă drumul purtând cu el imaginea epilepticului, imagine care, fără să știe cum, îi aduce în minte o doctrină pe care o auzise de ceva timp expusă de don Fulgencio. Cum că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe care o auzise de ceva timp expusă de don Fulgencio. Cum că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat ființele cele mai grotești. Și își adaugă Apolodoro: Ce ridicol, ce sublim trebuie să fiu! Demisionez
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat ființele cele mai grotești. Și își adaugă Apolodoro: Ce ridicol, ce sublim trebuie să fiu! Demisionez... demisionez... și așa ridiculitatea mea se va sublima... demisionez... Dar mai-nainte, fă copii, Apolodoro!". Ajunge acasă, intră în cameră, deschide o carte și în fața paginilor, demonul familiar îi spune: "Tatăl tău este un nătăfleț; dacă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pentru a vedea dacă îl ține; face nodul glisant și o pune la gât, urcat pe taburet. Îi trece prin cap o clipă ideea ridicolului, cum poate să apară atârnat asa, ca un cârnat; dar la sfârșit își spune: "E sublim!" și împinge taburetul cu picioarele. Ce sufocare, vai ce sufocare! Intenționează să prindă cu picioarele taburetul, cu mâinile coarda, dar se pierde pentru totdeauna. Văzând că întârzie atâta să vină la masă, don Avito se duce să-l caute; trece
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
peste spinările sale loviturile de bici ale tiranei, sclavul râde și se întoarce la farfurie să mănânce ceea ce Logica îi dă; ne întoarcem toți la farfurie pentru că "doar logica dă de mâncare". Dar nu-i așa că se află ceva măreț, sublim, ceva supraomenesc în această rebeliune a săracului sclav? Nu-i așa că în măruntaiele comicului, ale grotescului sângerează și plânge sublimitatea umană? Săracă inimă! Săracă inimă care râzi pentru a nu plânge! Săracă inimă care înșeli pentru a nu compătimi, deoarece
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dezolată a eroului în fața destinului; acestuia chiar i se cere să fie un erou, adică să-și manifeste în același timp măreția și voința. În acest punct al discuțiilor, un alt concept se impune pentru înțelegerea fenomenului tragic: acela de sublim. I se datorează lui Schiller faptul că, în studiul Despre cauza plăcerii pe care o resimțim în fața obiectelor tragice (1792Ă1, va antrena în interpretarea fenomenului categoria de sublim, integrată sferei esteticului; scriitorul face pasul decisive și pune capăt disjuncției existente
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
discuțiilor, un alt concept se impune pentru înțelegerea fenomenului tragic: acela de sublim. I se datorează lui Schiller faptul că, în studiul Despre cauza plăcerii pe care o resimțim în fața obiectelor tragice (1792Ă1, va antrena în interpretarea fenomenului categoria de sublim, integrată sferei esteticului; scriitorul face pasul decisive și pune capăt disjuncției existente până atunci între teoria sublimului și cea a tragicului, făcând din lumea omului zona privilegiată de aplicare a sublimului. În opera citată, Gabriel Liiceanu afirma: “Așa cum în tragicul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Schiller faptul că, în studiul Despre cauza plăcerii pe care o resimțim în fața obiectelor tragice (1792Ă1, va antrena în interpretarea fenomenului categoria de sublim, integrată sferei esteticului; scriitorul face pasul decisive și pune capăt disjuncției existente până atunci între teoria sublimului și cea a tragicului, făcând din lumea omului zona privilegiată de aplicare a sublimului. În opera citată, Gabriel Liiceanu afirma: “Așa cum în tragicul însuși, moartea și suferința nu sunt decât un mijloc de a glorifica viața, în tragedie, pateticul nu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
tragice (1792Ă1, va antrena în interpretarea fenomenului categoria de sublim, integrată sferei esteticului; scriitorul face pasul decisive și pune capăt disjuncției existente până atunci între teoria sublimului și cea a tragicului, făcând din lumea omului zona privilegiată de aplicare a sublimului. În opera citată, Gabriel Liiceanu afirma: “Așa cum în tragicul însuși, moartea și suferința nu sunt decât un mijloc de a glorifica viața, în tragedie, pateticul nu are valoare estetică decât în măsura în care este sublim”2. Moartea și suferința, calamitatea socială sau
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
lumea omului zona privilegiată de aplicare a sublimului. În opera citată, Gabriel Liiceanu afirma: “Așa cum în tragicul însuși, moartea și suferința nu sunt decât un mijloc de a glorifica viața, în tragedie, pateticul nu are valoare estetică decât în măsura în care este sublim”2. Moartea și suferința, calamitatea socială sau cea existențială, evenimentele teribile ale existenței pe care tragicul le pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mijloc de a glorifica viața, în tragedie, pateticul nu are valoare estetică decât în măsura în care este sublim”2. Moartea și suferința, calamitatea socială sau cea existențială, evenimentele teribile ale existenței pe care tragicul le pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Moartea și suferința, calamitatea socială sau cea existențială, evenimentele teribile ale existenței pe care tragicul le pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi de care omul este capabil. Tragicii antici au știut acest lucru și niciodată nu au tratat crima
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
le pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi de care omul este capabil. Tragicii antici au știut acest lucru și niciodată nu au tratat crima ca sublimă, ci ispășirea ei tragică, pe terenul căreia vinovatul plătea mai scump trăind, decât
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi de care omul este capabil. Tragicii antici au știut acest lucru și niciodată nu au tratat crima ca sublimă, ci ispășirea ei tragică, pe terenul căreia vinovatul plătea mai scump trăind, decât murind
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi de care omul este capabil. Tragicii antici au știut acest lucru și niciodată nu au tratat crima ca sublimă, ci ispășirea ei tragică, pe terenul căreia vinovatul plătea mai scump trăind, decât murind pentru faptele sale. După Nietzsche 2, tragedia presupune un sentiment pesimist al vieții, dar și o atitudine etică afirmativă și eroică. Întradevăr, așa cum arăta G. Liiceanu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
simbol al geniului uman constructiv devenit cântec ?i poezie. ??scut? din „Întunecată mare", cetatea care „poart?-n ceruri a ei temple ?-a ei sarcini de ninsoare" are privilegiul de a se Întoarce tot În natur?, În marea care-i cânt? „sublima durere" din momentul În care Orfeu ?i-a aruncat harfa În talazurile ei albastre: „ De-atunci marea-nfiorat? de sublima ei durere, În imagini de talazuri, cânt-a Greciei c?dere ?i cu albastrele ei bra?e ??rmii-i mângâie-n zadar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]