963 matches
-
forța lor pe drept sau fals motivantă. Din contra, voința liberă este stăpînirea dorințelor, capacitatea esențială de a înlocui obiectivele iraționale prin obiective raționale valorificate rațional (spiritualizarea) și controlul asupra încordării lor afective prin capacitatea de reținere plină de răbdare (sublimarea). Manifestările acestea ale voinței libere rămîn cu toate acestea determinate de opțiunea constantă: deliberarea intimă, care, precedînd activitatea, elaborează la nivel intrapsihic deciziile voluntare. NU EXISTĂ DECÎT O SINGURĂ POSIBILITATE DE A SPUNE CĂ DECIZIA NU ERA IMPUSĂ, CI VOITĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ELIBEREZE. Prin intermediul acestei posibilități omul, orice ar face el, devine răspunzător față de viață și de legea ei imuabilă, de însăși esența vieții. Determinarea care vrea să se elibereze principiu al oricărei legalități a vieții nu hotărăște numai responsabilitatea față de IDEALUL SUBLIMĂRII, inaccesibil și doar director (libertatea perfectă), ea hotărăște și asupra IDEALULUI SPIRITUALIZĂRII sub forma unei căutări neobosite și teptate a adevărului legal, care guvernează intrapsihicul. Dat fiind că totul, chiar și libertatea și supraconștiința, rămîne determinat este necesar ca spiritul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
întîmplător, în timp ce celălalt este egoismul consecvent care adaugă căutării satisfacțiilor accidentale vital indispensabile dorința realizării propriului său bine esențial armonia motivelor, dorința eliberatoare, deoarece aceasta nu permite existența nici unei supuneri, a nici unei ipocrizii, a nici unui regret. Binefacerile egoismului sublim ale sublimării egocentrismului vanitos sînt în realitate mai mult decît esențiale: forța sublimantă a egoismului conscvent cu intenții armonizante (care nu este altceva decît dorința esențială) care acoperă cele mai mici detalii ale vieții cotidiene și mai ales cortegiul resentimemelor dizarmoni-zante. Grație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sentimentalism plat, contra-ideal pervers al combativității brutale. Excesul de suavitate face inacceptabil idealul dogmatizat și în loc să neutralizeze excesul de agresivitate, sfîrșește prin a-l stimula. Banalitatea ridicată la rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante a Occidentului este totuși contrabalansată de forța ei de spiritualizare, care a reușit să creeze spiritul științific. Occidentul nu poate atinge nivelul sublimării decît prin spiritualizare, iar idealul numai prin intermediul ideii. Va avea el curajul să abordeze problema esențială impusă de cercetare: studiul științific al preștiinței mitice, a cărui temă este combativitatea elanului? Psihologia intimă nu plagiază religia vorbind despre sanctificare ca fiind
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în condițiile și prin intermediul INDIVIZILOR CU ADEVĂRAT EXCEPȚIONALI. Știința nu poate face abstracție de acest fenomen psihic manifestat în diferitele cicluri ale culturii. Ea vorbește despre sanctificare dezvoltînd legal, prin extrapolare începînd cu funcționarea instanțelor psihice -, semnificația simbolului "sanctificare": idealul sublimării armonizante. Studiind acest fenomen limită extremă a posibilităților de liniștire ale funcționării psihice -, folosirea superlativelor este inevitabilă: idealul suprem, idealul cel mai elevat, bucuria perfectă etc. Or, căutarea obiectivă are motive să evite superlativele. Dar ce facem dacă obiectul cercetării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înlocuit prin sîngele mielului, animal care reprezintă puritatea demnă să fie sacrificată și al cărui sacrificiu are sensul promisiunii de autopurificare. Acest pas evolutiv este simbolizat în episodul mitului lui Abraham, în care la "cererea lui Dumnezeu" însuși, adică în vederea sublimării treptate a moravurilor fiul care urma să fie sacrificat este înlocuit printr-un berbec care are aceeași semnificație ca și mielul. Pentru animism, acest schimb cu divinitatea-tată, răscumpărarea prin sînge, constituia o fantezie dezvoltată într-un mod consecvent. Omul primitiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
salvare. MITUL MÎNTUIRII NU VORBEȘTE DESPRE UN DAR GRATUIT FĂCUT DE UN DUMNEZEU REAL OAMENILOR NEDEMNI DE ACESTA. EL ILUSTREAZĂ CEA MAI ÎNALTĂ MANIFESTARE A DEMNITĂȚII UMANE, SCOATE ÎN EVIDENȚĂ REALITATEA ESENȚIALĂ A VIEȚII OAMENILOR, LUPTA INTRAPSIHICĂ DINTRE PERVERTIRE ȘI SUBLIMARE: VICTORIA POSIBILĂ. CEEA CE ESTE ADEVĂRAT PENTRU MIT ESTE ADEVĂRAT ȘI PENTRU RITUAL. Acesta este și el simbolic și numai din acest motiv "sacramental". Ca și mitul, ritualul simbolic, semn al participării la salvare prin credință activă, comuniunea (cu eroul), nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atracție de a participa la ele întru obținerea iertării gratuite, cea ce ne lasă tot răgazul să ne consacrăm zilnic unei întregi serii de preocupări convenționale ale vieții. Absența total a exaltării afective ere caracterizează cel mai înalt grad al sublimării nu înseamnă lipsă de interes față de lume și de starea ei acluală. Dimpotrivă, este vorba despre un interes veritabil al cărui motiv este purificat, despre dezinteresul sublim față de propriile sale griji, despre interesul sublimat care implică obiectiv întreaga lume. Din cauză că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și de starea ei acluală. Dimpotrivă, este vorba despre un interes veritabil al cărui motiv este purificat, despre dezinteresul sublim față de propriile sale griji, despre interesul sublimat care implică obiectiv întreaga lume. Din cauză că mulțimea nu poate realiza idealul, efortul de sublimare individuală, deficient parțial, trebuie să fie însoțit de efortul intelectual: organizarea lumii cu ajutorul proiectelor reale, dar care nu pot fi fructuoase decît atunci cînd sînt bazate pe spiritualizare, pe idei veritabile, nepierzînd din vedere sensul profund al vieții. Idealul suprem
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trebuie să fie însoțit de efortul intelectual: organizarea lumii cu ajutorul proiectelor reale, dar care nu pot fi fructuoase decît atunci cînd sînt bazate pe spiritualizare, pe idei veritabile, nepierzînd din vedere sensul profund al vieții. Idealul suprem va rămîne întotdeauna sublimarea tuturor indivizilor din care este alătuită societatea, căci organizarea socială nu poate da roade decît în măsura în care motivele sînt pure, ideile nu sînt afectate de orbirea imaginativă, iar proiectele nu sînt întinate de exaltarea afectivă. Există în toate domeniile de activitte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spiritului lui sau prin agresivitatea cu care caută el să triumfe, ceea ce arată ca idealul apărat de el este greșit. Idealul evident este învingerea agresivității dușmănoase. Dar el necesită de asemenea să nu fie pierdut printr-o viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în epoca actuală, ba chiar cunosc o nouă perioadă de înflorire. 4) ACTUALITATEA PROBLEMEI ESENȚIALE În fiecare moment al cursului istoriei, starea din perioada respectivă a lumii este determinată de ansamblul reacțiilor conștiente, supraconștiente și subconștiente ale tuturor oamenilor, de sublimările și spiritualizările care îi călăuzesc pe oameni și de perversiunile și superstițiile care îi afectează pe indivizi. Dar toate aceste forțe motivante sînt la rîndul lor motivate de tradițiile comune unei colectivități sau alteia. Din punct de vedere lingvistic, motivele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care o imprimă chiar partenerilor de discuție sunt trăsături evidente la Fred Vasilescu, ale căror implicații în text le-am subliniat. Dinamica aerului provoacă, în plus, o psihologie ascensională, manifestată la nivelul individului prin lecții inițiatice despre zbor, provocare și sublimare. Dacă ar fi să exemplificăm doar prin drumul parcurs de Fred până la camera Emiliei, vom constata elocvente simboluri ascensionale. Foaia de hârtie, care saltă "ca o gâscă" în adierea vântului, este singurul său însoțitor, secvența având rol premonitoriu și conotând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
chiar dacă este întunecos, e și acesta prevăzut cu o scară. Atâtea imagini ce țin de verticalitate în doar câteva fraze aleatorii! Perceperea ascensionalului deconspiră, conform uzanțelor imaginarului aerian, o anumită disciplină a formelor, dublată de cultul pentru verticalitatea morală și sublimarea valorilor. Fiul ignobilului Tănase Vasilescu-Lumânăraru lasă impresia că vine dintr-o altă descendență și, fără a-și renega familia, constată grav că o iubire tulburătoare este în stare să esențializeze în sufletul său gândirea mai multor generații precedente: "Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
freudiană care a stârnit controverse în lumea psihanalizei: "Astfel, revendicarea unui instinct ucigaș și cultul sinuciderii sunt de aceeași natură. A te omorî înseamnă să accepți excesul pulsiunii criminale care îl caracterizează pe poetul autentic. Freud plasa creația în zona sublimării și explica mecanismele culturale pornind de la renunțarea pulsiunilor ucigașe."135 Să încercăm să punem de acord câteva puncte de vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este panaceul prin care autorul, reabilitându-se psihic, uită de depresiile care l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
majoră între scriitorul, care face obiectul analizei noastre, și autorul lui Dubliners: ultimul se apropie de concepția romantică ce privește actul poetic ca pe unul religios de întemeiere a lumii. În opinia noastră, numitorul comun al ambelor viziuni ar fi: sublimarea lumii și instaurarea conexiunilor subiective. Altfel, Camil Petrescu probează indubitabil consecvență, în vreme ce Joyce se distanțează afabil de convingerile estetice ale tinereții și le menționeză, cu nostalgie, în Ulysse: "Îți amintești epifaniile tale pe verzi file ovale, nebănuit de profunde, copii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frecvent în atenția poetei, ba chiar, de la un moment dat încolo, devine dominanta tematică a textelor. Renunțând la echivalarea directă sau la obsesia complementarității ambelor forme de expresie estetică pe care le stăpânește, ea preferă să apeleze uzual la strategia sublimării sau a anamorfozei pentru a-și revela profilul interior, particularizat de ceea ce poeta (în viața de toate zilele, medic!) numește "etiopatogenia singurătății și desăvârșire". Acest gen nou de artă poetică este inaugurat de promițătorul poem Nu-mi amintesc, inclus în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reducerea individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lume întreagă, cu zarvele și ciudatele ei liniști, cu (in)somniile și suavitățile ei, dar mai ales cu obscuritățile transfigurate, pe nesimțite, în tresăriri epifanice. Procedeul recurent, deconspirat imediat, constă într-un amestec ingenios de anamneză (provocată totuși lucid) și sublimare a cotidianului cu potențial mitologic într-un spectacol cvasioniric mustind de sensuri metași trans-. Poezia din Apaosuri e plină, practic, de miracole mai mici sau mai mari: sora naște un "heruvim nerăbdător ale cărui aripi s-au uscat imediat/ făcându
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai greu de destructurat decât una spontană. De altfel, tocmai procesul urbanizării - mai ales al urbanizării forțate ca rezultat al unei industrializări necumpătate - este, În opinia noastră, și principalul factor al exploziei violenței În confruntările sportive. Asistăm aici la o sublimare, la o transformare a antropologiei războiului tuturor contra tuturor. Orașul inventează o supapă prin care tensiunilor acumulate de stresul cotidian generat de o societate Închisă se eliberează, fără a afecta decisiv coerența și ordinea comunitară: violența sportivă. „«Cunoașterea sportului este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
non-reciprocă față de semeni - solidaritatea colectivă, omenia, generozitatea, care sunt manifestări afective mijlocite (de exigențele comunitare, de judecățile de valoare sau de gradul de cultură și civilizație dobândită. Iubirea față de aproape, În egală măsură lege morală și exigență religioasă, dar și sublimare artistică privilegiată, pentru a avea forță formativă, solicită În prealabil „moartea acelor reprezentări de roluri sociale și de tipuri de relații (societate ierarhică fondată pe bunăvoința stăpânului, identificarea tatălui cu stăpânul, cu suveranul, reducția rolului bărbatului la singurul rol de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prin concertarea simbolică a mirosului " și mirosiți întru ia mirezma ceriului", gustului "și cu aceia îndulciți sufletele voastre cu dulciața fără sațiu", văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători". Lectura, însă, cum era de așteptat, mizează pe o sublimare a simțurilor, prin receptarea lor prin excelență în cheie spirituală, ca oferind acces la esență, pentru că "ochii cei înțelegători" au ca miză să "cunoașteți rădăcina bunâtăției lui, că iaste mult roditoare de înțelégeré sufletéscî". Într-o frază amplă, unde Udriște
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a iubirii. Pînă la un punct, însă. Din păcate, odată domolite valurile mediatice și limpezite chestiunile juridice, odată ce el și-a regăsit libertatea și măcar o parte din aplombul de altădată, ea a plecat. Am asistat, poate, în direct, la sublimarea și moartea unei excepționale povești de iubire. Și ăsta da, subiect de roman... Cine face cărțile? Revoluția numerică, năucitoarele crize economice, prăbu șirea iminentă a Europei tradiționale, cinismul manipulărilor financiare tot mai vizibile, sau nenumăratele amenințări ce pîndesc pe după colțul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]