637 matches
-
păgâne. (105) Dar acuma-mi stă pe gânduri - ce să facă el - foc nu e, Frații se trezească numai și capul o să-i răpue. S-a luat și el și merge supărat înspre pădure Cu un hârb plin de funingini, subsuoară c-o săcure, Să găsească v-un cărbune. Pe-un copac înnalt se suie, (110) Pe-ntinsori de codri negri aruncând privirea șue. În adâncă depărtare el văzu zare de foc, El coboară și pornește ca s-ajungă-n acel loc. Întâlnește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-a lărgi-o subsuori Ș-a da mai multe parale Ș-o lărgi-o pîn-în poale Și-oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La umbrar de liliac Dragostele ce mai fac? Să sărută până zac... Iar în vale la isvor Se - ntîlnește dor cu dor Se sărută până mor. 103 Jos în valea cu isvoară, Drag cu drag se - ntîmpinară Se cuprind de subsuoară. Iar la limpede isvor Se - ntîlnește dor cu dor, Se sărută până mor. 104 Hai, murgule-n pas mai tare S-ajungem în sat cu soare Că ne - așteaptă puica-n cale - Să-i dau puicii de mâncare. 165 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, mamă, sănătoasă Că noi ne ducem de-a casă, Zici că n-ai fost bucuroasă Să ne vezi sara prin casă. Frunzuliță de negară S-o pornit mama pin țară Cu bocceaua subsuoară Să ne strângă grămăgioară, Să ne dee la o școală. Noi atunci om învăța carte Când o crește grîu-n casă Ș-a bate cu spicu-n masă, Și a crește orzu-n tindă Ș-a bate cu spicu-n grindă. 210 {EminescuOpVI 211
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le fie de treabă, Sau și de lână Să le fie pe mână. 7. Să îmble iute din picioare, Să le fie vorbele schimbătoare 8. Să iee haine purtate Pe trup bine-așezate, Fără brăcinariu legate, Cămeșile fără chiotori Spintecate până subsuori. 9. Caii voștri cei buni să fie Alții părăsiți De voi să fie primiți, De voi lăudați, Prin târguri jucați. 10. Să nu fie de voi orașe și sate Neîmblate. Aceste învățături vă dau. Să vă fie numele Boo, Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trăncăneală, și reluare...Știți bancul cu V.B.P.M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de carnea mea îndestulată, în sfârșit, când peste noi se lasă noaptea și când am impresia că percep câte ceva din mine, ce parcă plutește între viață și moarte, singurătatea nu mi se umple decât cu mirosul acru de plăcere al subsuorilor femeii care zace prăbușită alături"... Când eram mică, mă întrebau toți, așa cum sunt întrebați copiii, ce doresc să devin atunci când voi fi mare. Eu aveam o admirație atât de profundă pentru Dumnezeu, care iubește necondiționat toate ființele, încât, luându-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să mai riște puțin. Închise geamantanul și-l puse la loc În plasă, dar lăsă ghidul să-i alunece sub bluză și apoi la subsuoară, unde-l putea ține presându-l cu brațul de coaste. Acum nu mai avea rost să se Întoarcă la locul ei, pentru că s-ar fi Întâlnit cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își aminti de domnul Quin Savory, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune spre unda lui susurată, umplându-mi cu apă plosca golită de-a lungul drumului... Mi-am răcorit apoi fruntea și m-am așezat pe perna de mușchi de lângă tulpina stejarului falnic ce stă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trăi, de a respira! pune infinite probleme. Trebuie să ai nume, și număr, și carte de identitate, și certificat de naștere, și semnătură înregistrată, și domiciliu recunoscut, și îmbrăcăminte cuviincioasă și încălțăminte curată, și bani în buzunar, și deodorant la subsuoară, și zâmbet pe buze, și o slujbă stabilă. Prea multe lucruri! zâmbi el, ironic. Lucruri! Asta e marea problemă. Trebuie să ai lucruri ca să poți trăi. Zeci, sute, milioane de lucruri, pentru că am creat „Cultura lucrurilor“. Aproape toate, inutile! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
minute și a fost dominată de vuietul vântului, freamătul copacilor, zgomotul tocurilor mele pe asfaltul drumului și apoi, brusc, un sunet ascuțit și electric. M-am poticnit, frecând de asfalt vârful pantofului și crezând speriat o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spate și cu umeri ridicați de o parte și de cealaltă a gâtului. În această poziție, cămașa albastră, care păruse să-l prindă bine, era acum puțin lălâie, atârnându-i în dezordine peste piept. Acolo unde materialul se întinsese, la subsuori se zăreau pete de transpirație. — Vă simțiți bine? Da, da. Se îndreptă în scaun, dar nu fu deloc convingător. Cumva, nu părea să-și mai umple întregul corp, ca înainte. Amintiri neplăcute, zise. E... ei bine, nu-i nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lăsând în urmă cărămizile și piatra casei. Nu sunt mulți oameni pe lume care să ajungă atât de departe ca mine, care să se poată ține la suprafața unor profunzimi atât de mari. Transpira din ce în ce mai tare. Petele de umezeală de la subsuori se lățiseră și altele noi i se formaseră în jurul gâtului. — Geniile nu înnebunesc, zise el. Asta nu înțeleg oamenii. Ajung atât de departe în larg, încât apa devine ca sticla și pot să vadă la kilometri distanță și văd atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vom găsi pe doctorul Fidorous. Privind norii, am sperat că găsirea lui va aduce ceva, un mod de-a schimba lucrurile pentru totdeauna. — Hei. — Hei? am spus. Umbra lui Scout păși peste rămășițele focului, cu sacul de dormit strâns la subsuoară. Își făcu loc să se întindă lângă mine. — Te simți bine? Mor de frig, spuse ea. Te deranjează? — Nu, deloc. Și eu mor de frig. Întinzându-se pe-o parte, mă cuprinse cu un braț, trăgând sacul ei de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
petrece? Ea expiră scurt. — Sunt bine, nu? Am aprobat din cap, trăgând-o strâns lângă mine. După câteva momente, Fidorous urcă din cabină cu un tub de oxigen pentru scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout - și apoi, sprijinindu-mă de cabina povârnită, încet, cu fața udă de lacrimi: Clio. Doar pârâitul navei Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aterizarea, căci respectiva a căzut pe-o parte, bufnind la contactul cu podeaua ca un sac plin cu soldăței de plumb. Concursul fiind gata, am revenit ferm la conducerea operațiunilor. — Fetelor, gata cu zbânțuiala! Strângeți jucăriile, luați-vă surioara la subsuoară și fuga la mămica! le-am spus celor două blonde Încă funcționale, care mergeau prin cameră ca niște somnambule. Câteva bice pe poponețele goale și niște șuturi În aceleași zone au accelerat Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am Închis ușa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sentimentele ce mă încercau. Nu numai ca să răspund cerințelor mamei citeam, în adevăr, mult. Se afla în livada noastră o bancă putredă și plină de mușchi care toată vara mă suporta pe mine și vraful de cărți ce-l căram subsuoară. Pînă se însera și răsărea cea dintîi stea, rămîneam adîncit în strania realitate a șirelor de carte, mai cu relief decît cea din jur pentru care devenisem un leneș. Trebuințelor mele sufletești arta le răspundea într-o măsură mult mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un ordin. Părăsind scena în marș forțat, un ostaș călcă pe un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
altul, am găsit prilej s-o ocrotesc pe Patricia înconjurîndu-i talia cu brațele. Această îndeletnicire ne dezvălui secrete încă neîncercate. Cu buzele pe urechea ei, am întrebat-o cum se simte. - Bine, mi-a șoptit ea cu o voce gîtuită. Subsuoară cu un teanc de cursuri, a doua zi m-am înființat la Patricia acasă. Ședea într-o clădire veche, cu zidirea groasă și curte interioară la care puteai s-ajungi prin gang. Prin perete urca, în melc, o scară. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuvânt mort, deși nu la fel de mort precum unu doi trei patru cinci. Era un cuvânt la fel ca mișcare. 17. Enkim Începuse să se Întremeze, iar Selat Îi făcuse doi pășitori din crengi groase - Enkim potrivea pășitorii din lemn la subsuoară și mergea, șontâc-șontâc, dintr-o parte În alta a satului. În schimb, Runa le arătase oamenilor lui Minos cum Îi Înțepenise lui Enkim pășitorul cu crengi și cu argilă uscată și, mai mult, Îi Învățase toate ierburile de leac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care mă scosese de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie, când trebuise să mă bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile lui Scept, sus Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică, încă frecventa ciclul secundar. Elevul nu avea tată - fusese obținut prin viviparitate și punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pană de curent îi blocă între etaje. Aducându-și aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]