720 matches
-
descoperirea și valorificarea afectivă a cărora însă ființa auctorială n-ar fi fost integră. Această "autentificare" retrospectivă în instanța sublim-notarială a discursului poetic e cu atît mai emoționantă cu cît vine cu o apăsătoare întîrziere, ea însăși funcționînd ca un subtext, ca o aluzie lirică, ecou al "netrăirii"... Ne aflăm însă pe tărîmul creației care-și are normativele proprii, setul său de valori diferite de cele ale eticii sau religiei, cu care se interferează fecund, din fericire fără a se confunda
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
decantează grațios și incitant, într-o manieră cu totul proprie, într-un rar film de coautori care știu că literarul valid în cinema e acela din interstiții, nu din șocuri de acțiune și replici verbioase, ci mai degrabă din revelația subtextului tăcut, din privirea eroilor și a obiectivului aparatului de filmat. Date care se cer totuși construite - n-avem încotro - "literar". Ecuația nu e tocmai de la sine înțeleasă, de vreme ce ea scapă, cum vom vedea, unor cineaști reputați ai momentului, trecînd din
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se cantonează într-o imnografie închinată acestuia. Ethosul său cu subtext metafizic nu e unul al afirmării exclusiv pozitive. El se vădește pătruns de un simțămînt al declinului, expresie a "omului apocaliptic" al vremurilor noastre, pentru care transcendența e tot mai "slăbită", mai "ștearsă", "mai depotențată", compensator proiectat în trecut, marcat
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
deschisă, învățătorul Herdelea și preotul Belciug. În eșecul lui Ion, Liviu Rebreanu experimentează, la modul generic, o altă ipoteză despre sine, alta decât în cazul lui Titu Herdelea. Înțelegem acum mai bine, cu o răsfrângere autobiografică, ce se ascunde în subtextul considerațiilor morale din Cred: „Dacă privești arta drept creație, trebuie să-i atribui și o valoare etică. Arta ca ușoară jucărie ar fi fost tot atât de incomprehensibilă ca și viața socotită fără rost. Arta n-are menirea să moralizeze pe om
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
este materia, visul, speranța. Fără să-și piardă vreo clipă rigoarea și fără să cadă în efuziuni, de felul acelora pe care tocmai le-am oferit în frazele de mai sus, Tratatul de Cromatologie al lui Liviu Lăzărescu este, în subtext, un imn închinat culorii. Adică existenței, adică vieții. Și în mod esențial, rațiunea sa pedogogică stă tocmai în această componentă subtilă, în această capacitate de a oferi aceleiași priviri și natura geometrică a culorii, și funcția sa incantatorie.
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
și/sau sintetică care propune o abordare de tip detaliu sau globală a textului; - lectura critică care invită elevii la investigarea textului în adâncime pentru a fi relevate idei care nu se află atât în text cât, mai ales, în subtext (uneori ia forma analizei/studiului de text); - lectura problematizată care se desfășoară în jurul unor întrebări formulate de către profesor, cărora elevii trebuie să le ofere răspunsuri pe care le obțin pe baza lecturării sistematice și active a unor texte; - lectura dirijată
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
relativ variat și deosebit de incitant pentru elevi. Dacă în cadrul primelor dezbateri elevii, de obicei, sunt intoleranți, nervoși și inflexibili atunci când își susțin punctul de vedere, spre sfârșit deja se vede o schimbare în bine; nu mai au același limbaj cu subtext injurios, nu mai transmit doar emoții ci și idei, nu se mai ceartă, ci chiar se confruntă cu un întreg aparat intelectual, adevărat din punct de vedere științific și riguros din punct de vedere logic. La începutul acestui an școlar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ana-Irina Iorga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1358]
-
joc, lumini etc.) ceea ce permite, paradoxal, să fie înțeles și de cel care nu posedă toate codurile: o piesă de teatru poate fi înțeleasă ți de cel care nu înțelege limba, aluziile naționale sau locale, codul cultural mitologic complex din subtext etc., înregistrându-se în acest mod mai multe niveluri de receptare. De altfel, un semn aparținând unui cod poate fi substituit prin altul, specific altui cod, ceea ce denotă suplețea și flexibilitatea semnului teatral. Pe scenă totul comunică, orice se constituie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
că „teatrul este, înainte de orice, arta inexprimabilului” (Jean - Jacques Bernard) sau că „ sub dialogul care se aude există un dialog subteran care trebuie făcut sensibil . Ne-spusul în teatru este o noțiune extrem de complexă, care desemnează, pe de o parte, subtextul (Stanislavski), constând în totalitatea sentimentelor și emoțiilor care însoțesc, pentru actor, exprimarea cuvintelor unui personaj, acestea aparținând fie actorului însuși, aflat într-o anumită stare la rostirea lor, fie personajului, indicate de autor în paranteze sau imaginate de actor. Se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
prietenii paragrafele elogioase din cartea de care nu mai vroia să audă. Nici măcar o frază care, luând În considerare „condițiile În care s-a produs”, proclama volumul lui Radu Petrescu o „Cartă a drepturilor scriitorului” nu avusese efect liniștitor, deși subtextul ei, În România socialistă a anului 1979, nu era chiar neglijabil. La data aceea nu știam Însă nimic despre pățania veninoasă. Anii de ucenicie ai lui August Prostul apăruse la finele lui 1979, când eram În prima mea aventură occidentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
senzorialității și ale sensibilității sunt potențate În scrisul lui Blecher de această permanentă inacceptare a reducției, a limitării, a rigidizării În ceva perfect trasat și static. De aici, asediul asupra realității, căreia i se desfac subsolurile și i se demontează subtextul, pentru a vizualiza din spatele aparențelor și a cuceri codul misterios care să elibereze sensul realului din vasta sa varietate de nonsensuri. O sete baudelairiană de contact cu viul animă această scufundare Între formele rebele sau plate ale compactei fluidități, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie ca agresivitate, fie, dimpotrivă, ca retractilitate față de semeni. Scrisul lui Kertész, chiar când, rareori, devine polemic, nu pare să râvnească, În vreun fel, câștigarea sau dominarea cititorului. În text și În subtext, autorul rămâne egal cu sine și cu adevărul său, indiferent, s-ar zice, la ecou, chiar dacă se adresează, vizibil, unui lector virtual și fratern. Adevărul său este terifiant (n-am greși, poate, numindu-l Auschwitz, deși ar fi, probabil, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dar poate că asta a fost în detrimentul celorlalte abilități de comunicare ale noastre. Poate că ne-am obișnuit să ne reducem toate gândurile la un set strict de abrevieri, imaginându-ne mereu că celălalt va fi în stare să citească subtextul. Mergea la cărți, dar poate că nu mergea la fel de bine când venea vorba de planificat o întreagă viață în doi. În loc să-i fi spus „te iubesc“ de un milion de ori, poate ar fi trebuit să-i spun măcar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nou sînt nevoit să-i dau dreptate: "Literatura și istoria ultimelor trei-patru mii de ani fac din dramaturg un copil așezat în fața unui tort mare cît Mont-Blanc-ul. Pentru a preveni o indigestie, spectatorii trebuie să participe alături de el". (Texte, pretexte, subtexte, contexte, Alceste, Aneste..., în Caiete critice, nr. 1-2, 1995, p. 58) CĂLIN CĂLIMAN T extele pentru teatru ale lui Horia Gârbea, atipice după dorința autorului, se structurează după două reguli. Astfel, Cleopatra a VII-a și Stăpînul tăcerii sînt actualizări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dau la o parte din fața deschizăturii. Era grea fiindcă era plină aproape pînă sus cu Normans. Tocmai mă cățăram pe ea ca să ies din gaură, cînd mi-a căzut privirea pe etichetă. Pe ea scria „RatOut”. De asemenea zicea, În subtext, „Normans, pe naiba”. Nu scria Însă nicăieri „gustare delicioasă și sățioasă”. Scria, În schimb, „exterminare garantată, după o singură porție”. M-am Întrebat dacă cele vreo cîteva grăunțe pe care le Înghițisem fac oare cît o porție. Am citit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pur și simplu, n-are nevoie de cuvinte! Rândurile mele țin loc de ce vreți dvs. - cronică de întâmpinare, prezentare, PR etc. Simplific obligatoriu, alegând câteva secvențe. Portal e o filmare de-aproape a unui ochi uman. Înspăimântătoare, după ce-i prinzi subtextul. Aramá definește o lume de Computer Graphics, în care doar corbul pare autentic. Pare, dar nu-i decât obiect animat. Most Beautiful of the Drowned e o senzuală și sufocantă metaforă a Nașterii, o placentă în care Afrodita se (re
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
că au supraviețuit epocii, dar au și prosperat, ajungând pe poziții și funcții bune în instituțiile culturale. Un prieten poet, mai bine orientat decât mine, mi-a spus la un moment dat: „Ce-i asta, o delațiune?“. Îmi era limpede subtextul. Oamenii ăștia au mâncat cândva o pâine bună în sistem și în loc să le fim recunoscători că acum după revoluție ne mai lasă și nouă niște firmituri... Putea fi privit adică de pe o anume poziție care să facă din mine un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de a nu mai reveni printre cei vii. În aria noastră culturală se mai cunoaște și plânsul ritual al miresei, care fusese integrat cândva unui întreg complex al procedeelor de stimulare magică a fertilității și fecundității, încorporate ceremonialului nupțial. Acest subtext magico-simbolic e păstrat nealterat în următorul cântec al miresei, la români: „Cântăte, dragă mireasă, / să se facă pruna grasă / Și te cântă-n batistuță, / Să se facă rodu-n viță“ (I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). În învățătura și în morala
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
discuții teologice, precum cele inspirate de Kierkegaard. Nici că ar putea fi redusă la o alegorie. Însă cred că ar putea fi citită ca și cum ar face un pas către o experiență de felul celei religioase. Cititorul ce așteaptă să întrevadă subtextul povestirii ar pu tea crede și altceva. Inspirat de noii profeți ai nimicului, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în cele din urmă vidul legii, nimicul ei ca atare. Are în față vanitatea ei desăvârșită, vegheată dintotdeauna de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
chiar) în numele cărora grupările civice respective s-au manifestat public. Eșecul acesta a fost generat de angajamentul respectivelor organizații civice în elaborarea unor programe generale care dublau programele partidelor. S-a născut un fel de concurență sinucigașă care avea în subtextul ei și o corigență morală, culmea chiar în acele medii care clamau primordialitatea eticului în actul politic. Problema morală era că intelectualitatea angajată s-a comportat ca și cum ar fi fost un partid, arogându-și o superioritate fără temei, aceea a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o asemenea ocazie. Propoziția neașteptată suna cam așa: Și și-a mai pus și poza în ziar, să nu cumva să-i uite posteritatea mutra!" Cititorul de astăzi trebuie să știe că în acele vremuri povestea cu poza avea un subtext. Exista o educație comunistă a privirii și retina omului de pe stradă se obișnuise să vadă două tipuri de figuri umane: cele ale conducătorilor comuniști (singurele care puteau evada din paginile ziarelor sau din manuale pentru a fi expuse în public
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spună că sunt genul de femeie cu care petreci, dar pe care nu o iei de nevastă, nu? Poate a vrut să spună doar că îți plac nopțile târzii. Joy dădu energic din cap. Nu, mereu trebuie să existe un subtext. —Ted spune că nu este așa. Că, atunci când un bărbat spune ceva, exact asta vrea să spună. De unde să știe el? Analiza aceasta amănunțită era atât de solicitantă, încât, când a sunat telefonul, la zece și șapte minute, Ashling aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu România comunistă. Pentru a lua un singur exemplu, scena aclamării Aglaiei, adevărată mamă din Atena (I, p. 100), conștientă de datoria tuturor femeilor de a aduce pe lume copii spre a se îngriji de viitorul patriei trimite, parcă, în subtext, la decretul de încurajare a natalității din 1967. Dintre toate episoadele piesei care înfățișează cetatea antică drept sălaș al dictaturii, iar nu al democrației, pregnant e mai cu seamă cel al uceniciei lui Atenus în arta ticăloșiei sub îndrumarea lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oamenilor stăpânirii. Dar nu a venit decât un milițian care ne-a rugat (acesta este cuvântul: ne-a rugat) să cântăm mai Incet ca să nu-i deranjam pe cei care la ora aceea se odihneau. Am Inteles noi prea bine subtextul acelei rugăminți și ne-am dus spre poalele pădurii unde socoteam că nu vom ,,deranja” pe nimeni. În scurt timp, Însă, s-au adunat mulți localnici care ne-au Înconjurat și au intrat În atmosferă grupului nostru. Probabil erau dintre
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o spune clar titlul, un soi de profesiune de credință și un testament la fel cum era, în alți termeni, liricoid-elegiacul Orient Express. Fie că vrea sau că nu vrea, ultimele filme ale lui Sergiu Nicolaescu par să aibă un subtext foarte bogat, mai bogat decât ce e pe ecran. Ego-ul autorului e atât de supradimensionat, încât aceste filme vorbesc numai despre el, sunt un autocult (sic) al personalității. Dar e atât de ridicol să-l vezi pe cehul Petr Falc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]