1,099 matches
-
eram la masă la mine acasă. Oare Frederick era într-adevăr pedofil și hoț? Nu aveam să aflu. Cel puțin, nu atunci. —Alcool, a continuat următorul bărbat. —Alcool. —Alcool. —Droguri, s-a auzit o voce de femeie. Droguri! Mi-am sucit gâtul ca s-o văd mai bine. Tipa avea vreo cincizeci de ani. Probabil că era o gospodină dependentă de tranchilizante. Păcat! Pentru o clipă, îmi închipuisem c-o să am cu cine să mă joc. —Droguri, a spus o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Lucille comandase să-mi fie livrate acasă, în fiecare săptămână. Era 3:00 p.m. și trecusem deja, cu viteza vântului, pe la Angel Sanchez, Carolina Herrera, Bergdorf, Saks și Reem Acra. Eu eram epuizată, muream de foame și pe cale să-i sucesc gâtul lui Lucille. Cu fiecare rochie pe care-o probasem, mai găsise o parte a corpului pe care să mi-o critice. — Te-am auzit, Claire: simplu, a spus Lucille, dând ochii peste cap, în direcția de-acum împietritei fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită. O zi care o rotise și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici, dar nimerise, până la urmă, în cabinetul lui Marga. Dimineață, în stația de autobuz, o stăpâneau cuvinte-refren, cadențând anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai primavaratec răsucește altfel vântul acestor vorbe dubioase, ca timpul nostru dubios. Ar fi trebuit să ai răbdarepentru aventura suspiciunii, profesore, nu te-ai fi plictisit! Necazul suprem al plictiselii, cum îți place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să hipnotizeze cheile de pe panoul hotelului TRANZIT. Ora 11,51 minute, 13 secunde. Impenetrabil, în fața mesajului elegant, din Argentina. Ca și cum nu l-ar privi, ca și cum nu el fusese cel care lăsase anume plicul la vedere, pe pupitru. Degeaba se tot sucește lunecoasa colegă Gina, atingând din greșeală registrele, pardon, atingând din greșeală clovnul, electrică atingere, scuză-mă, vai, cotul fragil, sticlos, oh, scuze. Eroare, zadarnică atingere, zadarnica. Privirea ei sfidătoare, șmecheroasă, doar doar va afla ceva, orice. Nici o șansă, scumpi urmăritori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-aruncă strachina în obraz, da’ numai când are el chef, de i se sucește, așa, deodată, antena, te și sperii. Pile mari, are el aranjamente sus, de face nasoleli d-astea, când ți-e lumea mai dragă. Când îi vin lui pandaliile, să se pună în fason... — Am plecat din casă de cu noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fruntea. Nu se putea abține, se tot întorcea spre masa din spate. Femeia în roșu îi surâse. Mâinile îi tremurau, în ceașcă aburea surogatul de orz numit cafea, ceașca tremura în mâna care tremura. — E penibil, domnule. Nu te mai suci atâta. N-o mai privi. Păi, parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate o recunosc. Vecinul a râs, copilărește. Și-a trecut mâna scorțoasă prin părul alb. A ridicat paharul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deschid, de când cu discursurile astea interminabile. Dar nu-mi amintesc, nu, nu cred că am văzut-o. — Ei, a fost, cândva, scurt timp. Nu mai e, de mulți ani. Eu am cunoscut-o când lucra la radio. Nu te mai suci, frate, ce dracu’... fac haz cucoanele. Parc-ai fi un adolescent! Uite, îți dau toate informațiile, numai să stai cuminte. O cafenea selectă, ce naiba... mai e și pustiu, în seara asta, ne facem de râs. — Promit, promit, tovarășe Gafton, promit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tine. Nu vorbeam serios. Atunci ești un mincinos. Tati spune că mincinoșii sunt cei mai josnici viermi din univers. Asta ești, unchiule Nat? Un vierme josnic și inutil? Tom, care până acum câteva clipe era pe punctul de a-i suci gâtul, izbucnește pe neașteptate în râs. — Fă bine și scoate banii, spune el. Nu vrei să-și piardă respectul față de tine, nu? — Da, îi ține isonul Lucy. Vrei să te iubesc, nu-i așa, unchiule Nat? Cam fără chef, scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu halate albe. — O s-o fac. Exact asta o să fac. — Foarte bine. Până atunci însă, nu uita să suni la firma de mutări. Cărțile lui Harry rămân în anticariatul lui Harry. Dacă te arăți mâine pe la Brightman’s Attic, îți sucesc gâtul. Și pe urmă te dau pe mâna poliției. M-ai înțeles, Gordon? Te las să scapi ușor. Știu totul despre pagina de manuscris falsificată, despre cecul de zece mii de dolari, tot. Doar că nu vreau să văd numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
episod e încheiat definitiv. Mai rabdă puțin, să vezi ce se întâmplă. Nu te pripi. Ți-a spus că e nevinovat și cine poate demonstra că minte? Vechile iubiri ți le scoți greu din suflet. Poate lui Terrence i-a sucit cineva capul timp de câteva clipe, dar acum s-a întors cu tine în America și, dacă îl iubești atât de mult pe cât susții, mai ai o șansă ca lucrurile să se îndrepte. Atâta timp cât nu devine soțul de rahat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din paie. Fairlynn îmi destramă speranța la un somn bun noaptea. Treaba noastră e să ne depășim slăbiciunea burgheză, zice ea, și ia saltelele și le trimite înapoi gospodarului. După o săptămână de dormit prost, mă simt rău. Fairlynn se sucește cât e noaptea de lungă. Într-o dimineață, după micul dejun, gospodarul vine cu o femeie din vecini, care e croitoreasă. Ne spune că a rugat-o pe croitoreasă să ne închirieze camera de cusut. Are paturi, ne zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și, hodoronc-tronc, o apucă de bărbie. ― A! țipă scurt Toinette. Era surprinsă și ușor dezamăgită. Lucrurile se derulau mult prea repede, prea frust, după gustul ei. ― Nu vă speriați, contesă! Vreau doar să stabilesc unghiul facial. Și Dante Negro îi suci capul întâi la dreapta, apoi la stânga, ca pe un simplu pepene. Mda! Trăsături oarecum neregulate... Nas, gură proporțional mai mici decât ar trebui să fie... Mda!... Voi lua în considerare și negușorul de pe gât... Foarte șic!... Acum aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale când constată absența stăpânului. Dar fără un auditoriu capabil de reacție, scheunatul nu mai avea nici un haz. Urcă pe scaunul din spatele biroului. Se suci, se învârti, încercând să scape de mirosul care emana din pielea folosită de tapițer. Ce animal respingător! Pha!... Sări mai sus, se adună colac pe marele birou consular și adormi imediat. Ajuns, în sfârșit, în lumea viselor plăcute, Bichon oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pielea mea și-am mai citit oleacă? Ia, un biet Învățător de țară, cititor de cărți de bibliotecă școlară... Dar faptele, domnule? Oricât le-ar ascunde activiștii lor, oricât le-ar Întoarce pe dos istoricii de partid, oricum le-ar suci - adevărul rămâne, chiar dacă azi nu ne e Îngăduit să-l rostim, să-l scriem. Faptele rămân, de s-ar da Rusul cu curul de pământ, de s-ar apuca să behăie ca oaia: tot lup rămâne... E drept, după ’45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În Mana, dar dacă am avea, așa ar; am auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene. Cu mâna streașină la ochi, Își sucește, răsucește capul Într-o parte, În alta, după vuietele apropiindu-se, Îndepărtându-se - printre păpădii de fum. Și zice Moș Andrei - Încet, Încetișor, dar Îl aud: - Măi băieț’, măi... Aț’ vinit păn-la urmă... Alături, baba lui Moș Andrei: cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să facă decât sport - nu politică... Mă uitam la băieții ceia - Îi cunoșteam, le cunoșteam familiile, frații mai mici care-mi fuseseră ori Îmi erau elevi... Începuseră să-și scoată pălăriile - știți cum fac ei când se lasă greu: Își sucesc gâtul, Își răstoarnă capul cu tot cu clop Înspre mâna Înălțată numai pe jumătate... Când, unul: «Da ’mneavòst’ă, dom’țător, ce zâcèț’? Ce ne-nvățaț’ acuma, la greu: să facem, oar’ să nu prè facem?» Tata marchează o pauză. Prinde a râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întâi să moară, abia după aceea să se nască - decât dacă facem după alte calendare, ca chinezii - dar ei nu sunt creștini - creștin venind de la Crist, Hristos, cum Îi zicem noi, după greci; sau după calendarul japonez - și acela e sucit, nu-i ca al nostru... - Hai, cântă și tu cu ceilalți!, mă Îndeamnă mama. Hai să colindăm cu toții... Îmi șterg lacrimile (numai de ger, nu de altceva) și mă iau după mama. Jos, În curte. E atâta omenire În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile îi săreau și se rostogoleau, întrerupându-se unele pe celelalte și încurcându-se între ele. Pe de o parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de cel al lui Luca. Acesta s-a tras puțin înapoi, dar chipul i-a rămas impasibil. —Trezește-te la realitate, Sofia... Luca a rostit cuvintele atât de încet încât o femeie de la masa trei a fost nevoită să-și sucească gâtul ca să-l audă. A trebuit să te mint. Altfel copiii n-ar fi putut să vină cu mine azi, nu-i așa? Cu toate că sunt tatăl lor, mi-ai fi interzis să-i iau. Preț de câteva clipe, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era sucit într-o parte. În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
James. Am ascultat din antreu. James a strâns din buze. A, deci ai ascultat, da? De când ai început să mă spionezi? James era asemenea majorității bărbaților. Julia se minuna de fiecare dată când vedea această abilitate a lui de a suci lucrurile astfel încât, dintr-odată, problema să devină ceva ce ea a făcut sau n-a făcut. — Nu te-am spionat, a oftat ea puțin mai calmă. Am intrat în cameră fără să fac zgomot fiindcă n-am vrut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]