30,037 matches
-
piere o lume, tocmai cum doresc cei doi odioși și discreți persecutori. Vladia, obsedată de propriul trecut, se năruie. K. F. fusese însuși simbolul Vladiei de altădată, din care "izvora în valuri lungi și lente o singurătate neomenească, lipsită de suferință și tristețe" (p. 238). Dispariția lui Șerban Pangratty face inutilă existența iubitei lui, K. F., a cărei profesiune devenise așteptarea. Inginerul și locotenentul distrug ce mai rămăsese din această legendă întemeietoare a locului. Degradarea provinciei fericite se vede și din
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
în cele din urmă, ce să-i faci, așa a fost să fie. Natura însăși e ucigașă, toată lumea o știe. în ultimă instanță era vorba doar de un pui de porumbiță și de instinctul firesc al acesteia, nu de o suferință reală. Dar începînd din aceeași seară, Pasărea nu mi-a mai dat pace. La început, apărea neînsoțită și se pornea să ciocănească pur și simplu cu o putere diavolească în jaluzelele pe jumătate închise, în încercarea netoată de a-și
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
știe ce gândești. LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut În lume Limba noastră cea română. Cânt a Patriei ființă Și-a ei rodnică țărână Ce-a născut În suferință Limba noastră cea română. Pre pământ străvechi și magic Numai dânsa ni-e stăpână: Limba noastră cea română. În a limbilor tezaur Pururi o să rămână Limba doinelor de aur, Limba noastră cea română.
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
Părinte, tu ce toate cele/ Le duci pe dreapta lor cărare,/ Ce cârmuiești prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Părinte, Tu ce-ai pus În mine/ Senin din sfânta Ta ființă,/ Mărește-mi sufletul spre bine,/ Puterile spre suferință./ Și cade pe genunchi. Eteric/ Sclipește luna peste dealuri/ Lăsându-I chipu-n Întuneric,/ Iar gândul sus, În idealuri" Vasile Militaru, În poezia "Hristos a Înviat" explică necesitatea Îndepărtării zgurei păcatului prin spovedanie pentru apropierea de Domnul cel Înviat. "Simți
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
pentru semeni o simți jar ?/ O, dac-aceste legi, de-a pururi sfinte/ În aur, măcar azi, te-au Îmbrăcat/ Cu Serafimii-n suflet, imn fierbinte/ Ai drept să cânți "Hristos a Înviat". D. Bolintineanu, În "Iisus pe cruce", unește suferința cu iubirea. Panait Cerna, În poezia "Trei zburătoare", prezintă rotirea păsărilor care veghează ultimele clipe din viața pământească a Domnului pe cruce. Maria Cunțan, În poezia "Ouă roșii" prezintă evlavioasă, simbolul eternizării vieții prin suferința Însângerată a Domnului Iisus. Spațiul
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
În "Iisus pe cruce", unește suferința cu iubirea. Panait Cerna, În poezia "Trei zburătoare", prezintă rotirea păsărilor care veghează ultimele clipe din viața pământească a Domnului pe cruce. Maria Cunțan, În poezia "Ouă roșii" prezintă evlavioasă, simbolul eternizării vieții prin suferința Însângerată a Domnului Iisus. Spațiul nu ne mai permite decât să amintim și pe alți poeți români care au imortalizat În versuri minunea Învierii ca Tudor Arghizi, I. Pillat, A. Manciu, M. Codreanu, R. Niger, M. Popescu. I. I. Onu
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
un plan specific. Nu spune în ce constă specificitatea planului, dar lasă impresia că l-a primit de la God și astfel își creeze în fața americanilor o aoreola de un Moise unguresc!! O dată imaginea creată, mai face niște pași mici, comparînd suferință ungurilor de sub ocupația românilor cu soarta evreilor (vezi pag. 26, 29, 36, 50). Efect propagandistic total în țară cu cel mai puternic jewish lobby din lume. Punct ochit, punct țintit, punct cîștigat!! La o asemenea comparație, americanii cred fără să
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
a unor creații lirice realizate în închisorile din România, activitate căreia i-a dedicat o bună parte a vieții pentru a nu lăsa să se piardă o comoară de nestemate peste care au curs râuri de lacrimi și valuri de suferință. În colaborare cu câțiva dintre foștii deținuți politici din Exil a reprodus și reconstituit din memorie câteva sute de poezii pe care, cu pasiunea unui bijutier le-a cizelat, le-a șters patina vremii care se așternuse deasupra lor și
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
luptă de luni sau de ani, ci de o viață întreagă. Ispitele în această viață sunt nenumărate, cel rău încercând să-l facă pe om să cadă pradă păcatelor și patimilor. Exemplu concludent îl avem pe dreptul Iov, care îndură suferința și toate relele ce-i sunt date de la diavol: nu-și pierde răbdarea, nu-l învinuiește pe Dumnezeu și nici nu-și ia viața. Dacă ar fi fost biruit de aceste ispite s-ar fi îndeplinit scopul diavolului: moartea sufletească
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ar fi fost biruit de aceste ispite s-ar fi îndeplinit scopul diavolului: moartea sufletească. Prin urmare, în acest război nevăzut este de neapărată trebuință și răbdarea. În limba franceză, „cuvântul răbdare (patience) provine din latinescul patientia cu sensul de suferință, greutate de îndurat. Ea este o mică fiică a perseverenței, stăruinței. Răbdarea vine tocmai atunci când s-au sfârșit toate resursele. Deseori este mai eficace decât forța”<footnote Jean Guitton & Jean-Jacques Antier, Le livre de la sagesse et des vertus retrouvées, Librairie
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
mișcare de renaștere duhovnicească întemeiată pe întoarcerea la Părinții filocalici și rugăciunea lui Iisus, referindu-se la cauzele îngăduirii ispitelor de către Dumnezeu, învață că „după a Sa rânduială sloboade Dumnezeu spre suflete cercarea prin multe feluri de ispite și de suferințe, ca să fie arătat cel ce iubește pe Dumnezeu. Că fără porunca lui Dumnezeu nici un fir de păr din capul nostru nu va pieri. De aceea nu voiește Dumnezeu să fie omul fără cazne nici o zi, fiindcă știe că fără acestea
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
sau spune ceva interzis. Oroarea comunistă este atât de accentuată, Încât , În mod paradoxal, nimeni nu mai are curajul sau măcar intenția de a se Împotrivi. Toate aceste sentimente asociate fricii sunt diluate Într-o obișnuință deprimantă pentru conștiința oamenilor. Suferința Esterei, dublată de suferința propriului tată muribund, este concentrată minuțios În Contrariul morții. Fiorul morții se Întrepătrunde cu senzația sufocantă a Esterei, pentru care “orice frîntură de timp petrecută neînfolosul muribundului aducea remușcări, i se părea că, nesupravegheat, procesul care
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
Oroarea comunistă este atât de accentuată, Încât , În mod paradoxal, nimeni nu mai are curajul sau măcar intenția de a se Împotrivi. Toate aceste sentimente asociate fricii sunt diluate Într-o obișnuință deprimantă pentru conștiința oamenilor. Suferința Esterei, dublată de suferința propriului tată muribund, este concentrată minuțios În Contrariul morții. Fiorul morții se Întrepătrunde cu senzația sufocantă a Esterei, pentru care “orice frîntură de timp petrecută neînfolosul muribundului aducea remușcări, i se părea că, nesupravegheat, procesul care-l ducea pe Lazăr
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
inima În mii de bucăți dar nu te puteai supăra pe el. Pe Doru Îl doreai, nu Îl urai...Era irezistibil și știa. Altfel, de ce Își arăta zâmbetul acela candid, doar În momentul În care i se mărturisea iubirea sau suferința din dragoste pentru el? Știa că o dată ce ți-a intrat În suflet, nu va mai ieși ușor. De obicei părea destul de rece și de inabordabil. Nu știai dacă e Înger sau demon. Pronosticurile În această privință erau de... fifty-fifty. Pe
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
spirituală, dincolo de care se Întrevede posibilitatea continuității unei căsnicii șterse, condamnate la plictiseală și la inevitabilul sfârșit prin certuri repetate, culminând cu un divorț; și, la sfârșitul acestei implacabile vieți sortite permanentei ancorări În mediocritate, cunosc moartea Însoțită Întotdeauna de suferință, ori sfârșitul celor dragi, la care asistă fără să poată face nimic, fără ca măcar să informeze rudele despre adevărata stare a sănătății celui de pe patul de spital, așa cum se Întâmplă, de exemplu, În Vară-primăvară. Pentru toate personajele prozelor scurte ale autoarei
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
secret și șmecherul care Într-un final va ajunge să distrugă nu numai o viață, ci o rețea de suflete Întrepătrunse, legate de un destin, o soartă crudă și nemiloasă. Personajele creionate de către narator sunt pline de patimă, ură, durere, suferință, iubire, naivitate oarbă, vendetă, nepăsare, sălbăticie, cruzime. Ele au marele nenoroc de a nu nimeri În acea lume de vis pe care și-o Închipuiseră și o veneraseră Încă dinainte de a o Întâlni, ci plonjează În cruda realitate a „normalității
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
de dincolo atrage, firesc și simplu, asumarea personală a doliului. În strai cernit, cititorul jelește moartea Înainte de vreme a Dorinei, a surorii de dincolo, și se alătură, prin poezie, durerii surorii de aici. Volumul Ilenei Mălăncioiu este deopotrivă Împărtășire a suferinței aproapelui și Însingurare pentru trăirea propriei suferințe venite din conștiința sfârșitului.
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
personală a doliului. În strai cernit, cititorul jelește moartea Înainte de vreme a Dorinei, a surorii de dincolo, și se alătură, prin poezie, durerii surorii de aici. Volumul Ilenei Mălăncioiu este deopotrivă Împărtășire a suferinței aproapelui și Însingurare pentru trăirea propriei suferințe venite din conștiința sfârșitului.
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
ce se rostește, ci o sumă de povești inscripționate În filigran de o voce ce se definește ca purtătoarea de cuvânt a acestei lumi; fiecare dintre istorii are desigur unicitate, dar ea se leagă de celelalte prin aceeași povară a suferinței unor oameni aflați Într-o permanentă așteptare a Întâlnirii cu istoria, prin aceeași hotărâre a armenilor de a căuta un rost indiferent de tărâmul unde acesta se poate Încropi, prin aceeași pasiune a lor de a purta pe diverse meleaguri
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deirez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
amintirea bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce sau născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis, În Adana și În regiunea Ciliciei, În Van, În Trabizonda, În toate vilaietele Anatoliei răsăritene” și pe drumul existenței lor s-au Întâlnit cu suferința și moartea, au sfârșit În gropi comune, În lagăre, acoperiți de nisipul deșertului, de apele mărilor și ale fluviilor. Puținii supraviețuitori au Învățat să acționeze, să păstreze și să transmită. Amintirea e singura formă de salvare atunci când salvarea se dovedește
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Dintre toate hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
ce se rostește, ci o sumă de povești inscripționate În filigran de o voce ce se definește ca purtătoarea de cuvânt a acestei lumi; fiecare dintre istorii are desigur unicitate, dar ea se leagă de celelalte prin aceeași povară a suferinței unor oameni aflați Într-o permanentă așteptare a Întâlnirii cu istoria, prin aceeași hotărâre a armenilor de a căuta un rost indiferent de tărâmul unde acesta se poate Încropi, prin aceeași pasiune a lor de a purta pe diverse meleaguri
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
căci fiecare supraviețuitor duce cu sine povestea celor care nu au mai apucat să-și rostească adevărul și nici să găsească țărmul primitor În care să-și refacă nu patria reală, ci pe cea imaginară - singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deir- ez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce s- au născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis, În Adana și În regiunea Ciliciei, În Van, În Trabizonda, În toate vilaietele Anatoliei răsăritene” și pe drumul existenței lor s-au Întâlnit cu suferința și moartea, au sfârșit În gropi comune, În lagăre, acoperiți de nisipul deșertului, de apele mărilor și ale fluviilor. Puținii supraviețuitori au Învățat să acționeze, să păstreze și să transmită. Amintirea e singura formă de salvare atunci când salvarea se dovedește
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]