1,146 matches
-
e acea putere care poate oferi un sprijin României când patronatul Rusiei prea s-ar face simțit la București. Daca România va fi silită într-o zi să se refugieze în brațele Austriei nu va avea teamă de a fi sugrumată în ele, precum i s-ar putea întîmpla în cele rusești. Dar nici Austria nu are motive mai mici de-a cultiva relațiuni bune cu România. Celelalte state balcanice nu vor fi nicicând amice sincere ale monarhiei noastre. Pe noi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cert, o parte a producției artei este trecută în manieră deliberată la capitolul „divertisment”. În acest mod, mesajul individual (important sau nu) pleacă din start devalizat printr-o seamă de prejudecăți. În lumea noastră vocile artei nu mai pot fi „sugrumate” eficient. El pot fi acoperite, pierdute, în underground-ul supraaglomerat al esteticii mercantile. Ingerințele politicului în orizontul esteticii, așa cum le concepea Platon însuși, nu sunt întâmplătoare. Istoria a cunoscut ideologii și doctrine sublime care s-au stins în tăcere fiindcă s-
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de cunoaștere sub forma obișnuinței: Obișnuința este, astfel, a doua natură... în orice caz, în ceea ce privește importanța ei în viața adulților; pentru că obiceiurile pe care le-am dobândit prin educație au ajuns până în această etapă să ne inhibe sau să ne sugrume cele mai multe dintre tendințele impulsive firești pe care le aveam la început. În activitatea noastră, nouăzeci și nouă de părți dintr-o sută, sau poate, nouă sute nouăzeci și nouă de părți dintr-o mie sunt cu totul automate și obișnuite (p.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
înseamnă o viață împlinită? Evident, Heracle pleacă la braț cu Virtutea, cum altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fierbinte, În sfârșit, o toamnă care pentru unii e caldă, luminoasă și bogată, iar pentru alții rece, ploioasă și săracă.” (V.Gr. Belinski) Nu jignești pe nimeni iubindu-l. („De când e lumea - ne spune un alt proverb -, n-a existat bărbat sugrumat de o femeie pentru că i-ar fi spus că o iubește.”) Când există dragoste, imposibilul devine posibil. (Sub imperiul fericirii date de o dragoste Împărtășită, suntem dispuși să credem și să facem orice: „Dragostea a făcut eroi, dar mai ales
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a căror identitate și psihologie se precizează prin urmele scriptice pe care le lasă; o comedie a unei umanități cenușii și mărunte care se consumă într-o anecdotică spartă în sute de cioburi. Sunt exploatate efectele literare ale mecanicii rudimentare, sugrumată de șabloane, reglând activitatea cotidiană a indivizilor, sunt surprinse automatismele de limbaj și de gândire, suspiciunea generalizată, uniformizarea identităților. I. complică materialul la nivelul structurării, spărgând cronologia (de exemplu, prin inversarea relației dintre Prolog și Epilog), introducând în casetele care
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
acestei inițiative maghiare: „Uniunea personală româno-ungară, readusă pe tapet astăzi, nu-i decât un ultim balon de încercare al Ungariei, care nu se poate resemna să fie un stat mic, redus la propriile sale mijloace, fără putința de a mai sugruma milioane de naționalități străine de neamul ei și care-i serveau de piedestal pentru a domina 115 A.M.A.E., Fond 71/1920-1944, Ungaria, Relații cu România, 1919-1929, vol. 84, f. 234-235. 116 Totuși, ambasadorul francez la Budapesta trimitea superiorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și a drepturilor naționale: Rusia, care „trăiește vecinic în stare de asediu“, unde „fără judecată și fără nici o altă formă de proces, un cetățean poate fi ținut ani îndelungați în închisoare, trimis în Siberia [...], Rusia, care chiar în momentul acesta sugrumă Finlanda, nu îngăduie deschiderea unei singure școli în Polonia și închide pe cele poloneze și rutene din Galiția ocupată! Rusia, care nu recunoaște dreptul la existență națională nici măcar poporului atât de înrudit cum sunt rutenii! Rusia, chiar nouă românilor ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
elegiile dezvăluie o visceralizare a angoasei, care atinge tonuri paroxistice; într-o sintaxă sacadată, pe un timbru exasperant, care conjugă expresionismul negru cu imagistica litografiilor medievale, revolta scoate la iveală resorturi spasmatice ale ființei: „O, vinovăția și spaima/ în fața adevărurilor sugrumate!/ Cine va depune mărturie/ pentru crimele făcute împotriva noastră?/ Cuvintele simple de-acum,/ înșurubate în singurul trup/ pe care îl pot da morții,/ vă vor face oare mai buni?/ Nu sunt o ființă morală./ Cine trăind ar putea rămâne/ curat
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
Dragomirescu. Scepticismul nu trebuie condamnat, dar nici acceptat până la ultimele lui limite. „Problema supraviețuirii literare e conjuncturală și, de altfel, și relativă, deoarece măsurăm imensitățile cu măsurile noastre, iar destinul orb ne dezminte, trecând posterității opere din considerații imprevizibile și sugrumând altele.” Ce va deveni Al. Vlahuță peste timp? „Nu se poate ști de va rămâne ceva din opera lui”, dar, deși „sub acest aspect, dezarmată”, critica „domină totuși prin prejudecata ei, care n-are nevoie de valorificarea timpului”. Cu trecerea
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
din paharul tulbure - exact ca un cleștișor - / apoi o așază simplă și unică/ pe farfurie în toată splendoarea// eu însă pentru ca s-o întâlnesc/ trebuie să umblu cu mâinile oarbe/ în cămara nădușită a sângelui/ neștiind dacă nu cumva o sugrum pe întuneric// zi de zi mă uit ca un fotograf/ prin mâneca hainei tatălui meu mort/ unde roiesc de șapte ani furnicile/ pândind să-i imprim pe suflet imaginea// plângându-mi mie însumi de milă/ uneori sunt silit s-o
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Mădălina, e luată de la părinți și trimisă în străinătate, într-un pension, ajungând o domnișoară desăvârșită, cu care eroul se căsătorește. Iubirea lui ia însă o formă posesivă absolută, generând accese de gelozie feroce. Într-un astfel de moment își sugrumă soția. Ca să îl scape de închisoare, tatăl aranjează internarea lui într-o casă de sănătate. Împins a simula demența și autoanalizându-se totodată, spre a descoperi cum a ajuns să făptuiască omorul, Puiu Faranga își pierde efectiv mințile. Doctorul, pus să
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ceva în urmă, și fiii lui Petru Rareș, Iliaș „Mahmet” - „s-a făcut chinuitor și pierzător de oameni și chinuia pe boieri și multora le-a scos ochii, pe alții i-a dat cu totul morții, pe alții i-a sugrumat în închisori, și alte chinuri deosebite au pătimit amarnic și și-au aflat sfârșitul. Boierii deci, dacă au văzut atâta rău, o mare spaimă i-a cuprins pe toți și au început să fugă în țara Leșească și s-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o clipă în țara Românească (din februarie până în aprilie 1536), însurat fără îndoială, căci a avut un fiu, Nicolae) (și el pretendent la tronul țării), de la care istoricii au aflat că tatăl său, ajuns la Istanbul în urma unei conspirații, a fost sugrumat acolo la 1 august 1565134. Tot în imperiu și-a pierdut urma și Radu Paisie. Istoricii sunt sceptici (vezi, de pildă, opiniile lui D. Russo, în Studii bizantino-române) în privința informației găsite de Șincai la Johann Christian Engel și potrivit căreia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbatului Candachiei, vornicului Coste Bucioc (Băcioc) - care scăpase de otrăvurile lui Gaspar Grațiani -, prins de tătari 158; pe Curt Celebi, grecul ce și-a dat fata după Vodă Radu Iliaș [nu știm cine i-a fost soție], turcii l-au sugrumat în 1635; a dispărut astfel un meșter al urzelilor subterane, care reușise să-i exaspereze pe Vasile Lupu și pe Matei Basarab 159), ci - cei dintâi mai ales - și în ipostaza lor de aprigi suzerani 160. Nicolae Mavrocordat l-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu i-a făcut copii)235. Este lung șirul văduvelor care au căpătat acest statut în urma poruncilor crude (să ne aducem aminte de acel „ospăț al crimei” - povestit de Anonimul Bălenilor - când „căte pă unul-unul îi lua de-i sugruma și-i arunca den case jos pă ferestri și tabulhanaoa zicea, până i-au isprăvit pă toți”) ale lui Mihnea al III-lea Radu236. Marele vornic Preda Brâncoveanu, cel ucis în 1658 la Târgoviște, era însurat cu Păuna, fiica vornicului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Despot țarul”; lespedea funerară, care are un chenar excizat, alcătuit din inscripție, afișează un câmp central plin de flori desprinse parcă dintr-un brocart 579), ucisă poate din ordinul unui Alexandru Lăpușneanu, în anul 1553 („a pus de ou sugrumat pe bătrâna soție a lui Petru Voievod” - știa autorul Cronicii moldo-polone580), ginerele care nu și-a agreat niciodată soacra 581. Fiica Elenei Rareș, Ruxandra, rămasă văduvă la treizeci și trei de ani (Grigore Ureche avea o părere foarte bună despre ea: „ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cele mai tragice ale subjugării unei națiuni se înregistrează în ordinea culturală”, iar „cultura unui popor este identitatea lui spirituală în societatea celorlalte popoare”, Horia Stamatu observă că „ocupantul urmărește, în primul rând, să demobilizeze esența spirituală a nației subjugate, sugrumându-i potențialul de creație culturală, după cum în plan material caută să o pauperizeze, exploatându-i bogățiile și confiscându-i puterea de muncă”. Devine astfel necesară realizarea în exil a unui refugiu esențial, în stare „să dezvolte pe mai departe spiritul
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
1991; Răstignirea ultimului cuvânt, pref. Gh. Bulgăr, București, 1992; Lichtebbe, Freudenstadt, 1994; Blinder Spiegel, Freudenstadt, 1994; Semne, grații și simboluri, postfață Al. Cistelecan, Cluj-Napoca, 1995; Mandala, Kastellaun, 1996; Două anotimpuri, toamna, Timișoara, 1997; Poeme - Gedichte, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Vorbe sugrumate-n aer. Exegeza înființării, tr. Andrei Zanca, îngr. Ion Țepelea, Oradea, 1999; Poeme vechi și noi, postfață Dumitru Micu, Botoșani, 2000; Elegii coliconeze, postfață Valeriu Stancu, Iași, 2000; Dincolo de noi, Lugoj, 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Gedichte, Kastellaun, 2000 (în colaborare
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
această predilecție pentru abulia psihică, definitorie pentru personaje și care impune narațiunii un ritm lent de evoluție. Izbutită este proza titulară, ce urmărește etapele destrămării unei căsnicii și consecințele asupra protagonistului. Povestirea Piatra lui Pan, lipsită de coagulare epică (finalul sugrumă dezvoltarea intrigii și o reduce la un posibil fragment de nuvelă), se detașează totuși printr-o ingenioasă surprindere a atmosferei tensionate din timpul războiului. Verigile (1971), roman ratat, pare că îi ghilotinează lui V. cariera de prozator și îl îndreaptă
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
-n inimă-s desculți, Timișoara, 2003; După ani, după noi, Norcross (SUA), 2003; Nopți lungi, zile scurte, München, 2003; Viața și moartea din glas, München, 2003. Traduceri: Antologia poeziei române de limbă germană, Târgu Mureș, 1999; Christian W. Schenk, Vorbe sugrumate-n aer. Exegeza înființării, îngr. Ioan Țepelea, introd. trad., Oradea, 1999; Ingrid Bacher, Să stăpânești umbra păsării, Pitești, 2000; Reiner Kunze, O zi pe acest pământ, Pitești, 2000; Richard Reschika, Apocaliptica în creația lui Paul Celan, postfața trad., Pitești, 2000
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
și autoîndreptățirea. “Noi, care am jertfit totul pentru copiii noștri, le-am oferit totul ... nimic nu le-a lipsit...” Acestea ar putea fi făcute dintrun spirit de posesie care arată egoismul părinților. Copilul sensibil simte lucrul acesta și se simte sugrumat de iubirea posesivă a părinților și încearcă să se elibereze și să respire. Nu ne întrebăm, oare, prin faptul că i-am dat de toate copilului și nu l-am privat de nimic, nu creăm ființe nepăsătoare și iresponsabile, care
DEMNITATE ŞI RESPONSABILITATE. In: Arta de a fi părinte by Mariana Pleşcan () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1413]
-
lumea reală, este Anticartea din muzeul lăuntric - o proză inclusă în sumarul antologiei Podul - care, vie și monstruoasă, ar putea dărâma „muzeul” uman: istoria, moartea, limitele temporale și spațiale, limbajul din care nu se poate ieși, tot ceea ce închistează și sugrumă omul, din afara ori din lăuntrul său. Un fel de poetică a secundarului sau, folosind terminologia autorului, o teorie a „colateralului” însuflețește acest univers: neșansa, nenorocul, boala, degradarea, oroarea, răul interior, moartea - ca premise „pozitive”, ca modalități de a accede la
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri care le sugrumă bucuria săracă. Cu o invenție precară, sufocată de patos demonstrativ și reflecții moralizatoare, pagina seamănă mai curând cu un text jurnalistic. Alte nuvele, piesa Fără noroc, dar mai cu seamă romanele cumulează, într-un rechizitoriu vehement, cu accente melodramatice, ideile
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
din coșciugul acela” - cu explicația complementară: „Înțeleg prin absurd, în primul rând, maniera «civilizată» de a prezenta grotescul”- este un avertisment. Exasperat de capriciile superficialei sale partenere, Dragul ei, personaj preocupat de „Ideea Macră”, de Platon și de Kant, o sugrumă pe Draga lui, în finalul unei acțiuni de numai douăzeci și cinci de minute. N. B. convertește în absurd, și rezolvă în același mod, contradicțiile individ-grup. Introduși în scenă cu nume generice, Studentul atent, Studentul fricos, Studentul mincinos, Șeful de grupă elimină astfel
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]