KorAP: Find »[drukola/base=sultan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...244 >

6,080 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri! Carevasăzică, dacă până și niște oameni atât de drăguți ca dânșii sunt maziliți, atunci în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri! Carevasăzică, dacă până și niște oameni atât de drăguți ca dânșii sunt maziliți, atunci în cine să mai ai încredere? Și de ce nu le-ai adus numai capetele? - se interesă el întorcându-se spre viziriu. — Am vaga senzație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
să mai ai încredere? Și de ce nu le-ai adus numai capetele? - se interesă el întorcându-se spre viziriu. — Am vaga senzație că sunt nevinovați - răspunse viziriul. — Mă rog, faci ce vrei. Și cum vă simțiți la noi? - se întoarse sultanul spre moldoveni. — Bine și foarte bine! - răspunseră aceștia în cor. Dacă aveți cumva o problemă, mai treceți pe la mine - zise sultanul sărind de pe aparat. Și vă rog să mă credeți, mi-ați făcut o mare bucurie cu piatra asta. — Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
senzație că sunt nevinovați - răspunse viziriul. — Mă rog, faci ce vrei. Și cum vă simțiți la noi? - se întoarse sultanul spre moldoveni. — Bine și foarte bine! - răspunseră aceștia în cor. Dacă aveți cumva o problemă, mai treceți pe la mine - zise sultanul sărind de pe aparat. Și vă rog să mă credeți, mi-ați făcut o mare bucurie cu piatra asta. — Bine, luminăția-ta - făcu speriat Barzovie-Vodă - dar cu noi cum rămâne? — Se rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o problemă, mai treceți pe la mine - zise sultanul sărind de pe aparat. Și vă rog să mă credeți, mi-ați făcut o mare bucurie cu piatra asta. — Bine, luminăția-ta - făcu speriat Barzovie-Vodă - dar cu noi cum rămâne? — Se rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are omul. Cum spunea Omar Khayam? — „Mi-ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are omul. Cum spunea Omar Khayam? — „Mi-ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l pierd?! — Se ridică aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pauze. Nici să notez ce-am gândit n-aveam vreme. — Se mai ridică aici o problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil de casă la răposatul sultan Kazayangil - țină-l Alah în haremul lui! - și într-o după-amiază, în loc să frec podelele, frecam mangalu’, cum se zice. Mă vede sultanul și-mi spune: „Ce faci, bre, aici după perdele?” „Mă gândesc, prea-mărite”, zic eu. „în casa mea, bre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil de casă la răposatul sultan Kazayangil - țină-l Alah în haremul lui! - și într-o după-amiază, în loc să frec podelele, frecam mangalu’, cum se zice. Mă vede sultanul și-mi spune: „Ce faci, bre, aici după perdele?” „Mă gândesc, prea-mărite”, zic eu. „în casa mea, bre?!” face el și dă-i și arde-i, că de-atunci gândesc numai în aer liber. — Asta cam așa e - răspunse spătarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
poarta caselor, să se bucure de razele călduțe ale soarelui. La mesele de pe terase, în fața unor cești de cafea naturală, domnitori, crai, voievozi, cnezi și principi maziliți, unii mai tineri, alții mai bătrâni, așteptau trăgând din lulele semn din partea Măriei-Sale, sultanul Beșiktaș. Femei, ce-i drept, nu se prea vedeau, dar cine le-avea treaba? Dacă n-aveți nimic împotrivă - spuse viziriul - v-aș invita să luăm masa în oraș. Cunosc eu un armean unde se mănâncă excelent. Așteptați-mă puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ai luat contact cu nimeni? - continuă Cosette. Broanteș negă nedumerit. — Ei n-ai luat! De ce minți, mă? Doar de-am văzut la masă cu viziriul! Ce-ați vorbit voi acolo? Broanteș făcu ochi mari. — Viziriul n-a spus nimic despre sultan? - surâse Cosette. N-a spus că e așa și pe dincolo, că un sultan ar trebuie să fie mai așa sau așa... ei? Că dac-ar fi el în locul lui... ei, ei? Nimic? Broanteș negă cu hotărâre. — Ești un băiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
De ce minți, mă? Doar de-am văzut la masă cu viziriul! Ce-ați vorbit voi acolo? Broanteș făcu ochi mari. — Viziriul n-a spus nimic despre sultan? - surâse Cosette. N-a spus că e așa și pe dincolo, că un sultan ar trebuie să fie mai așa sau așa... ei? Că dac-ar fi el în locul lui... ei, ei? Nimic? Broanteș negă cu hotărâre. — Ești un băiat dulce - surâse Cosette languroasă. Și mie mi-e cam cald. Iartă-mă o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
negă cu hotărâre. — Ești un băiat dulce - surâse Cosette languroasă. Și mie mi-e cam cald. Iartă-mă o clipă, să mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi și care-i punea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
turcul a râs și ne-a luat înălțimea, ne-a măsurat talia, ne-a însemnat culoarea ochilor, a părului, tot, tot amănunțit și ne-a dat o hârtie să ne prezentăm în cel mult o săptămână la Țarigrad, la palatul sultanului la camera 6. Restul, care am vrut să ne turcim, am rămas acolo și turcul n-a mai râs și ne-a dat o hârtie pe care a zis să scriem amănunțit de ce vrem să ne turcim. Acum, eu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
el de ce vrem să ne turcim. Ne-a luat p’ormă foile, seara ne-a urcat pe-o corabie și-n trei zile, eram la Țarigrad. Aicea noi speram că, dacă tot ne-am turcit, ne trimit direct la haremul sultanului unde ni se spusese că e o viață mai ușoară, sultanul fiind intelectual. Așa a și fost ia început: ne-au dus la palat, ne-au primit, mâncare, băutură, haine, mă rog, ca la o casă mare. Dar crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
foile, seara ne-a urcat pe-o corabie și-n trei zile, eram la Țarigrad. Aicea noi speram că, dacă tot ne-am turcit, ne trimit direct la haremul sultanului unde ni se spusese că e o viață mai ușoară, sultanul fiind intelectual. Așa a și fost ia început: ne-au dus la palat, ne-au primit, mâncare, băutură, haine, mă rog, ca la o casă mare. Dar crezi că era un singur harem? Aș! Erau trei, pe categorii. Primul, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o origine corespunzătoare, să știi Coranul și, dacă se putea, să ai ochii verzi. Mai erau și excepții: am cunoscut, de pildă, o cadână din Mohaci cu ochi albaștri ajunsă la încercări pentru că știa face papricaș, care-i plăcea mult sultanului. Ultimul harem era haremul de bază, unde se intra cu greu, după patru-cinci ani de tatonări și numai cu ochi verzi. Episodul 62 O EXISTENȚĂ FĂRĂ ORIZONT — La haremul de tranzit nu era de muncit cine știe ce - urmă Cosette. Ne sculau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
gimnastică cât cuprinde. Profesoară de mișcări ne era o cadână reformată de la haremul de bază și care cunoștea o mulțime de exerciții. O chema Doris și suferea de lumbago. Nu putea sta pe scaun, săraca, stătea numai în șpagat. Pe sultan nu-l vedeam, da’ îl auzeam câteodată pe coridoare, că-i plăcea să cânte. Știa multe cântece, în toate limbile pe unde umblase el cu războaiele. Lunea cânta polci, marțea ceardașuri, miercurea doine, joia cazaciocuri și vinerea iară polci, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se dădea fiecăreia câte un eunuc de serviciu pe care trebuia să-l adormim cu povești cel mai târziu până la miezul nopții. Dacă eunucul nu adormea până atunci, dimineața nu ni se dădea micul dejun. Exercițiul acesta se făcea deoarece sultanul adormea greu și trebuia să fim pregătite în orice moment pentru a înlocui povestitoarele mai în vârstă. Episodul 63 îN HAREMUL DE îNCERCĂRI — Poate că te întrebi de ce ți-am spus ție toate acestea - zise Cosette. De cum te-am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îmi face el rost, dacă va fi nevoie, și de dincolo de Caucaz. Așa că într-o marți, să fi tot fost pe la orele 10, am fost trecută printr-o ușă în haremul de bază. Aici, în spatele unei perdele, mă aștepta însuși sultanul. Nu se arătă la față, dar puteam să-i văd picioarele goale până la genunchi pe sub perdele. Erau cam slabe și aveau fire rare de păr roșcat. Pe degetul cel mare de la dreptul avea un inel cu piatră în formă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
el. O clipă am crezut că e ea. Du-te repede la magazie și spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]