4,043 matches
-
dinainte pregătită - pe întregul fundal politic ieșind explicit la lumină sau doar molcomindu-se freatic. Întâlnim dragostea calmă, decentă, matrimonială izbucnind într-un pasaj de-a dreptul frumos, din mijlocul unor lustrații imprecise postrevoluționare: "Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei ? Da, desigur, și ei, deși...Noi, însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
pus pe șotii. Pare că spune: "Mă înghite el, ăsta marele, dar o să vadă el pe dracu' , o să mă roage el să-l las în pace..." În schimb, afișul pentru D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale are un aer sumbru, chiar înfricoșător. Mascatul pare să ascundă o taină pe care ar fi mai bine să n-o aflăm... De ce e oare masca un element care revine frecvent în desenele Danei? Poate că n-a fost totdeauna mulțumită de identitatea pe
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
niște funigei, în timp ce fata este purtată în miraculosul oniric al cărții. În schimb, The Ballad of Mary Slade (Balada lui Mary Slade, UK, 2006) a lui Robin Fuller aduce în prim-plan un amestec indecis de dramă victoriană și romantism sumbru, morbid, precum cel din Wuthering Heights a lui Emily Brönte. Drama este transferată sau, mai precis, jucată de către insecte necrofage, chiar pe cadavrul unuia dintre actorii reali, și anume Mary Slade. Adulterul, crima, pasiunea adoptă acest limbaj al trupului în
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
În mentalitate. Comunismul ne-a dezechilibrat cu totul și pe o perioadă care va mai dura. Arhitectural vorbind, avem o țara plină de blocuri. Ca în melodia lui Valeriu Sterian: Ťce oraș frumos, fabrici și uzine...ť Dar peisajul e sumbru mai degraba la nivelul omului comun de pe stradă. ș...țCum văd tinerii comunismul? Mi se pare că îl recuperează mai mult amuzîndu-se fără a înțelege ce a însemnat cu adevărat dictatura. E mișto că avem reclame cu Ceaușescu și că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
ordin obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e clară, dar nomadismul lor nu mai e liber, trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii își citesc condamnarea în ochii oamenilor. Sentința neîndurătoare și inexplicabilă este citită mai întâi în ochii jandarmilor: "Jandarmii se uitară unul la altul. Zâmbiră o clipă. Apoi zâmbetele le pieriră și fețele li se împietriră. Se întoarseră și priviră
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
-l cu sfială pe anchetator: "Domnule, repetă Chiril. Sunt un om slab... vreau să vă spun că eu știu că sunt un om slab. Nu știu ce se va întâmpla cu mine... Dar țin să vă declar..." (p. 474). Confesiunea rămâne eliptică, sumbră și amenințătoare. Lui Chiril Merișor nu-i rămâne altceva de făcut decât să se si-nucidă. Dar nu avem aici toată motivația eșecului. De la suspiciune la culpabilitate nu e decât un pas și Chiril Merișor știe că poate fi foarte ușor
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
care îl am de ieri în fața mea, trăind în imagine, înțelegând tragismul acestei ființe care nu numai că-și suportă propriul destin, ci întreaga lume care trebuie să existe în jurul lor. Asta îi dă femeii o pondere și concluzia ei sumbră că nu există nimic acolo, în afară, că ea trebuie să devină totul, ea trebuie să fie lumea... Dar ce m-a impresionat din prima clipă a fost copilul ei ale cărui priviri sunt îndreptate către o lume străină, fără
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
familia luată drept pretext evocator. Comăneștenii lui Duiliu Zamfirescu se integrează într-o sociologie, o viziune specifică autorului despre idealismul vieții la țară, îndatorată poporanismului și tolstoianismului. Hallipii Hortensiei Papadat-Benges-cu sunt studiați prin prisma biologică a degenerării ereditare, o viziune sumbră deloc străină de naturalismul zolist. Cozienii lui Petru Dumitriu verifică justețea marxismului, adică sunt obiectul de aplicație a unei politizări a socialului, din perspectiva realismului socialist. Rezultă de aici că nu se face romanul unei familii fără o doctrină (socială
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și sofisme, mărturii frisonante și depoziții sumbre, pledoarii scânteietoare în care o întreagă problematică a umanului e abordată și asumată. Octavian Paler are o gravitate structurală, care îi configurează și impregnează operele într-un mod inconfundabil. La antipodul filozofiei specifice locului ("ici aux portes de l'Orient
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
în care oamenii își pierd adevărata lor relație cu limba, devenind sclavii computerului."- p. 192 ), se declară iritat de biologism și de valul comunismului bolșevic, constată declinul creștinismului și sfîrșitul metafizicii occidentale, iar peste toate acestea, cu un ton de sumbră previziune istorică, își rostește voalat crezul într-o providență care și-a întors fața de la destinul Germaniei ("Am înțeles de multă vreme, din tot ceea ce am trăit de la 1933 încoace, că reprezentările noastre curente, cele europene, nu sunt suficiente pentru
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
disoluția n-o conturbă, ci dimpotrivă pare a o consolida, a o nutri precum un vector "pozitiv": "Cerul e invadat de luciditate,/ unde te mai ascunzi tu, Doamne?" (ibidem), exclamă autorul în cunoștință de cauză. Astfel încît constatăm cum înverșunarea sumbră, tonalitatea vehementă asediază nu fără un anume sistem cîteva centre vitale, cîteva teme în măsură a da seama de ansamblul existențial. Erosul nu e decît pierzanie, cale a morții, erupție vulcanică nimicitoare, boală incurabilă precum o apoteoză întoarsă pe dos
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
tribunului" se numără pesonaje de calibrul unei Buruiană-Aprodu și când ideologia partidului atârnă în dintele cariat al unui naționalism de două parale, e limpede că viitorul formațiunii în care s-au pripășit cei mai nerușinați dintre securiști și activiști arată sumbru. Rămas și fără post de televiziune (telenovela despărțirii lui Vadim de Tănăsescu reprezintă un capitol din istoria grotesc-hazlie a unei Românii coborâtă la nivelul latrinei), "tribunul" a devenit un simplu cocoș de tablă ruginită, gata să cadă de pe acoperiș la
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
ultimul rând, pentru bătrânii care vor să alunge prin umor temele macabre. Este o poezie cu jocuri de cuvinte și întorsături de sens, ironică, șocantă - dar totdeauna, dincolo de șoc, cu poantă și morală. "Avertismentul" din deschidere previne "copiii" asupra "personajelor sumbre" și mai ales asupra metodelor mușcătoare de a veni de hac tabuurilor; mușcătura e însă îmblânzită de poante intertextualiste și pastila devine un hap picant: Când te-nconjoară personaje sumbre/ să-ți țină companie până-n zori/ cu ale lor insidioase
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
poantă și morală. "Avertismentul" din deschidere previne "copiii" asupra "personajelor sumbre" și mai ales asupra metodelor mușcătoare de a veni de hac tabuurilor; mușcătura e însă îmblânzită de poante intertextualiste și pastila devine un hap picant: Când te-nconjoară personaje sumbre/ să-ți țină companie până-n zori/ cu ale lor insidioase umbre,/ vei încerca, bag' sam', să le omori.../ Dar n-o să poți a le veni de hac/ când vin, precum moroii din morminte/ în grup compact și gata de atac
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
de un provincialism teribil, capabil să șteargă complet urmele unui loc cosmopolit cu istorie. Cu tradiție și tradiții. Cu povești palpitante transformate în legende purtate de apele Dunării. Cu o elită care înseamnă ceva și astăzi. Ieșirea dintr-un context sumbru și întunecat a fost, pentru mine, spectacolul Chira Chiralina, făcut de Cătălina Buzoianu împreună cu scenografii Dragoș Buhagiar și Irina Solomon. Atunci, a renăscut și trupa teatrului "Maria Filotti", și dorința pentru această artă. Dincolo de stratul emoțional al confesiunii creatorilor, de
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
trecutului e binevenită, dar merită oare ambivalentul și complexul personaj Sachs să fie transformat în criminal? Și merită Goethe și Schiller, universaliști și antinaționaliști ca nimeni alții, să ilustreze forma cea mai rea a artei cu tendință? Dincolo de acest final sumbru, mult-disputata regie a Katharinei Wagner e însă, una peste alta, plină de umor, vie, inventivă, netrenând nici o clipă. Corul condus de Eberhard Friedrich e ireproșabil, ca întotdeauna, iar orchestra festivalului foarte bună, chiar dacă alți dirijori scot, de exemplu, mai multe
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
moderat. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că antimodernul este lupul cel rău care se arată ca atare, cu colții scoși. Nu, el nu mușcă decît de sub catifea. Moderația și ambivalența sînt, pur și simplu, două realități diferite. Or, în această situație sumbră, în care puricele speră ca elefantul să intre la apă, iar elefantul își vede liniștit de drum dezvelindu-și, din cînd în cînd, cîte o rană mai veche care să umple publicul de respect, o lectură poate face mult bine
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
final, atribute de personaj demiurgic - știe secretele tuturor, de la Miss Havisham și Magwitch, pînă la Pip și Estella, fără ca alții să știe ceva despre el). În fața noutății, Pip rămîne blocat. Fuge la "omniscientul" și "omniprezentul" Jaggers pentru a primi confirmarea sumbrei realități. Jaggers o face cu un anume cinism, invitîndu-l să nu mai creadă în vise, ci în fapte. O afirmație, să recunoaștem, cu ramificații filozofice cam subtile pentru un simplu contabil și consilier juridic. Cine este, în fond, Jaggers, misteriosul
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
8 și 9. Cu incontestabila sa autoritate de culegător de folclor prin contacte directe cu deținătorii de creații orale, de pe o întinsă arie geografică, I. Oprișan a putut afirma, în deplină cunoștință de cauză, că basmul românesc are un destin sumbru, fărâmițările vieții sociale, îndeosebi ale celei rurale, provocând dispariția treptată a acestei specii narative. Deși până în prezent nu s-a elaborat o tipologie științifică a basmului folcloric românesc, I. Oprișan a fost îndreptățit să clasifice basmele fantastice potrivit unei viziuni
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
desigur ceva. Letiția? Ospitalitate. Băieți simpatici. Fete drăguțe. Agreabil. Eugen, în mediul său natural, e argint viu ... Hărmălaie. Aiureală. În fond, nimeni nu știe ce vrea. Glume. Vin. Pian. Radio. Strigăte, țipete. Tinerețe cheflie, din te miri ce, silit și sumbru cheflie la câte unii." Între "depresiuni" și "zaiafet" e loc pentru orice. Tânărul Arșavir e conștient de asta, nu-și pierde uzul rațiunii și, din când în când, reflecția sa cade implacabil, cu un (pre)matur scepticism: Ne punem vag
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
vieții". Acum, moartea devine o realitate atroce, aproape cotidiană, care poate surveni în orice clipă. Prietenii și cunoscuții se tot săvârșesc, conștiința propriului sfârșit devine tot mai acută. Un junghi, o durere obscură, o indispoziție îi suscită spaime și previziuni sumbre: "Oricât de indiferent mi-ar fi destinul meu pământesc, oricât aș fi de detașat de tribulațiile mele fizico-terestre, indiferența și detașarea dispar în momentul când sentimentul de frică, de neputință, de spaimă le înlocuiește, acoperindu-mă de sudoare la gândul
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
au dispensat abil de asemenea ispită. Iar Mircea A. Diaconu nu pare să se numere printre ei. Ideea tutelară a cărții încântă. Cioran - cel din Scrisori către cei de-acasă și cel din tripleta de Caiete - e altul decât idolul sumbru al adolescenților din ultimele două decenii românești. El are câteva regrete intime, o mulțime proiecții mascate ale sinelui, frecvente accese de violență și, mai presus de orice, o neașteptată disponibilitate către umor. Spunând acestea, rezumativ, am epuizat totodată, pe cât se
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
săptămâna trecută, care cred că proximitatea cimitirului improvizat le pune viața în pericol. Într-un final, nemulțumiții s-au resemnat, iar trupurile au fost îngropate. Episodul este emblematic pentru a revela problemele logistice cu care se confruntă oficialii însărcinați cu sumbra sarcină de a îngropa victimele virsului fără ca acesta să-i infecteze pe cei vii, comentează WP. Lucrurile devin și mai dificile pentru că problemele logistice depășesc procesul îngropării extinzându-se la cei care au nevoie de tratament. Capitala Liberiei, Monrovia, nu
EBOLA: Cadavrele, mai contagioase decât pacienții vii by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82150_a_83475]
-
tablou cu "un efect Villon", - spune un artist de pe aici, băimărean, având ochiul specialistului. Zăpezile de altă dată cad numai în piețele vechi, medievale (și nu numai în ele). Aici a căzut și Pintea Viteazul, în mijlocul pieții străjuite de instituțiile sumbre ale cetății feudale: primăria, monetăria, congregația, hanul, farmacia și locul execuțiilor capitale, mutat mai târziu în câmpia Kakas. Murind, haiducul a dat într-o lespede cu toporul, îngropându-l în ea cu muchie cu tot, - și-a zis: Atunci să
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
obiectele. E citat în sprijin Jean Baudrillard: "Astăzi nu mai există scenă sau oglindă, numai un ecran și o rețea. Nu mai există transcendență sau profunzime, numai suprafața imanentă a derulării operațiunilor, suprafață netedă și operațională a comunicării". E drept, sumbra viziune nu e urmată pînă la capăt. Cu toate că sub un unghi istoric criza limbajului, parte a crizei axiologice, are aerul a-și fi atins apogeul, modernitatea, crede eseistul, nu se cuvine confundată cu o atare criză: Ea trebuie înțeleasă mai
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]