2,656 matches
-
atâta țopăială. Mamaie știa că îmi era frică să ies din curte când treceau țiganii, așa că și-a continuat liniștită treaba în casă. Ursul trecuse de mult și noi nu văzuserăm încă nimic ieșit din comun în curtea noastră. Eram supărată, mă simțeam lipsită de importanță pentru că mamaie nu-mi observase lipsa și cu un aer mizerabil, am lăsat să cadă colțul perdelei, uitând-o și eu, jucându-mă cu cele două fete, care erau mai mari decât mine cu câțiva
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să-mi cer porția de lapte proaspăt. Mamaie mă privea cu coada ochiului. Într-un târziu m-a întrebat: -Ce prostie ai mai făcut de stai așa cuminte? Am ridicat din umeri, ceea ce ar fi putut însemna “Eu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mamaie spunându-mi „Să vină Maria să te ia, că dacă nu m-au albit fetele mele, tu o să mă și omori, maică!” Nu făcusem nimic mai mult decât de obicei, poate chiar mai puțin, atunci de ce să fi dormit supărată? Nu era niciun pericol să mă trimită la mine acasă, la București. Scăpasem ușor (poate că ursul țiganului îmi purtase noroc!) VA URMA Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI I / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în care mă întrebam cam cum
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
lumea asta, căruia tanti Oala îi știa de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
când pe alta, altul se agăța de un gard sau de un pom, să-și arate talentul de mare șmecher sportiv; altul cine știe ce minciună îi povestea că să-și arate curajul și talentul. Plecam de la școală toate fetele necăjite și supărate nu numai pe băieți, dar chiar și pe învățătoare, care nu mișca nimic în clasă fără să discute cu Luminița. Ne simțeam neglijate și insignifiante, cu tot efortul pe care îl făceam să auzim și noi un cuvânt de digerat
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
calcul. Știu bine cum mă simt. Mă voi odihni ca să-mi revin cât voi veți fi plecați. - Nici vorbă! Nu merg fără tine, nicăieri. Stau aici să te doftoricesc cu tot ce ai nevoie, continuă ea să pară cât mai supărată că vrea s-o trimită cu Ștefan. - Nu fi copilă! Ștefan este om serios, nu se va întâmpla nimic rău. - Nu la asta m-am referit, ci la faptul că nu pot să plec de lângă tine, atâta timp cât nu ești pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396715790.html [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
nopții deja... și îmi este somn.” A coborât să-și ia o ciocolată din frigider. S-a aruncat din nou pe pat, ușor indispusă. Nu avea poftă de nimic. A lăsat ciocolata pe noptieră și s-a adresat sieși: - Ești supărată, Laura? - Da! Nu se vede? - Se vede, dar știi bine că nu ai ales prea inspirată. Știi tu cum se circulă pe șosele în condiții de iarnă? - Nu am luat în considerație asta. Ai dreptate. Ce propui? - Să citești ceva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1428358894.html [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
știe; îi plăcea să citească și nu mai făcea greșeli de ortografie, scria caligrafic și avea caiete model. „Ce noroc dădu peste asta, cum o săltă domnișoara din mizeria în care era”, mai auzeam când și când, comentariile neputincioase și supărate ale unora și ale altora, care pricepeau că n-aveau încotro - era mai bine să ia lucrurile așa cum se prezentau. O sticlă de lapte și două gutui Într-o zi, Daniela bătu la ușa mea, ca de obicei. I-am
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Daniela_partea_a_doua_corina_diamanta_lupu_1344848665.html [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
discuta. La revedere... - La revedere și te rog să fii mai prudent, nu te mai da în spectacol. Ai familie și ar trebui să ai grija ei. Viorel se urcă în șaretă, întoarse calul și părăsi poarta, în timp ce Săndica, foarte supărată, se retrase în camera sa și începu să plângă. Asta îi mai lipsea acum, un nebun iresponsabil. Cum naiba de tot îi găsește ea? Parcă îi caută cu lumânarea. Așa a pățit și cu Halil în facultate. Câte bătăi a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392551058.html [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
lăsatDe biserică-i confiscat!... XXII. SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE STAT, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1748 din 14 octombrie 2015. Dragă Stat, Eu de tine nu m-am săturat, Așa cum altfel ți-a spus un alt băiat, Poate la fel de supărat... Dar, știi, eu sunt puțin frustrat, Fiindcă de mine te-ai lepădat, Deși eu pentru tine m-am luptat, Chiar dacă nu ți-am cerut certificat Așa cum la „revoluționari” s-au dat! Însă, acum, am sentimentul că m-ai uitat!... De ce
GABRIEL TODICĂ by http://confluente.ro/articole/gabriel_todic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
ai mai purtat!... Și bani de buzunar i-ai dat, De parc-ar fi fost om de palat! Citește mai mult Dragă Stat,Eu de tine nu m-am săturat,Așa cum altfel ți-a spus un alt băiat,Poate la fel de supărat...Dar, știi, eu sunt puțin frustrat,Fiindcă de mine te-ai lepădat,Deși eu pentru tine m-am luptat,Chiar dacă nu ți-am cerut certificatAșa cum la „revoluționari” s-au dat!Însă, acum, am sentimentul că m-ai uitat!...De ce
GABRIEL TODICĂ by http://confluente.ro/articole/gabriel_todic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a V- a. Luasem examenul de absolvire a patru clase. Atunci dădeai examen ca să treci în clasa a V- a. Am fost tare supărat, că directoarea școlii cu clasele I - IV, doamna preoteasă Lorica Barbu, mi-a scăzut nota la purtare, chiar în ziua când trebuia să ne înmâneze diplomele de merit și certificatele de absolvire a patru clase și în loc să fiu primul, abia
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471183685.html [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
cât de fericit sunt, m-a îmbrățișat mi-a pus să mănânc dar nu mi-a zis nimic de Lavinia, greu am scos de la ea că e plecată la țară la o mătușă. Am presupus că a picat examenul și supărată s-a ascuns pe la țară să-și lingă rănile. Ce naiv... de parcă i-ar fi stat în fire să se lamenteze! Mi-e ciudă și pe mine că nu am fost în stare să văd mai de părere. Noroc cu
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1485520709.html [Corola-blog/BlogPost/379586_a_380915]
-
ouă-ncondeiete...” de am speriat un miel ce dormea lângă un gard. -Știam eu că habar n-aveți! a dat din mână a lehamite nea Mitică. Iar am luat poziția de vițel, cu ochii-n sus la nea Mitică. Făcând pe supăratul, ni s-a adresat, ridicând o sprânceană: -Bă! Vreți să umpleți coșul cu ouă? Vreți să vină femeile la poartă cu ciurelul plin? -Vrem! am strigat noi, foarte convinși. -Atunci -a ridicat din nou sprânceana nea Mitică- strigați, mă, așa cum
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427631788.html [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
-Bine, mă, nu ziserăți că vreți să umpleți coșul? -Ba, vrem! am răspuns noi, bosumflați. -Păi, atunci, ia ziceți după mine: „Câțu-Mâțu-ntoarce pârțu...” -Hă, hă, hă! râd eu. Da’...de ce „întoarce pârțu?” -E, nu vreți, nu vreți! s-a prefăcut supărat nea Mitică. De ce îmi pierd eu timpul cu voi, dacă nu vreți să umpleți coșul? Și dădu să plece. Dar lăcomia...viermele acela care roade pe toți oamenii, mușcă și din creierașul lui Mărin, care se repezi la mine: -Ce
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427631788.html [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
prăfuite... N- am renunțat la noi, să știi Deși nu ești nici pe departe Vreun lord ce imi trimite poezii Ori trandafiri în miez de noapte. Nici nu zâmbești, esti încruntat, Vorbești la telefon continuu, Discursul tău a lâncezit, pari supărat. Și ești mereu plecat, s- a încălzit și vinu' De când aștept o urmă( timidă) de păcat. ( firește sunt sobra, nu zâmbesc nici eu) Sărutul s- a uscat demult pe- obraz, curat. De parc- am fi păpuși într- un muzeu. Unde
VISE PRAFUITE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1460557916.html [Corola-blog/BlogPost/368943_a_370272]
-
dacă poți să aduci o bucată de pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat speriată. -Ai văzut tu vreun șobolan? m-a întrebat supărat. -Dacă mâine intră mami sau tanti Oala? am continuat să-l întreb. -O să-i fie frică și o să stea ascuns și nu o să-l vadă nimeni! mi-a spus nerăbdător să termine cât mai repede cu toată povestea asta
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vii_mihaela_arbid_stoica_1335189997.html [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ca o minge de rugby, mirându-ne amândoi cât de mult îi priise statul în pivniță. Numai că, într-o duminică dimineața, tanti Oala bătea la ușa noastră la prima oră: -Marioara ce ia făcut cu morcovii? a întrebat-o supărată, dacă nu chiar enervată. -A inebunit! i-a șoptit mami lui tăticu în timp ce își trăgea capodul pe ea să iasă în curte. -Nici morcovii mei nu i-am terminat, cum să umblu la ai dumitale? Tanti Oala țipa de răsuna
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vii_mihaela_arbid_stoica_1335189997.html [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
spus: -Cred că i-a mâncat vreun șobolan! Mă uitam de la ferestra cu sufletul la gură. Tata-mare se plimba prin curte și îmi făcea cu ochiul să ne păstrăm secretul. Ancheta a continuat în pivniță. Tăticu era expertul, mami era supărată că o tratase de hoață, tanti Oala nu știa ce să creadă și ca de obicei, lansa cele mai extravagante supoziții. După mai bine de două ore, am auzit și noi, adică eu cu tata-mare verdictul: un șobolan sau poate
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vii_mihaela_arbid_stoica_1335189997.html [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
erou, până într-o zi când una dintre întâmplările povestite a concis cu una dintre “Poveștile lui Păcală” pe care mama Cameluiței i-o citise cu o seară înainte. -Esti o mincinoasă cu Matei al tău! mi-a spus Cameluța supărată. Nuța ne privea curioasă, pentru că ei nu-i citea nimeni și în afară de poveștile pe care le auzea de la mine, nu știa nimic. -Ai dreptate, i-am spus cu jumătate de gură. Din ziua aceea am fost pedepsită de ele. Trebuia
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vii_mihaela_arbid_stoica_1335189997.html [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
orgolii. îl umple și-l răstoarnă în cuva largă a mașinii de gunoi. mă risipesc prea mult într-o lume a lâncezelii. poezia țipă la mine să mă trezesc. o fac adeseori apoi adorm pe perna cu pene de struț supărat. râd oului. îi redimensionez ovalul. ajunge... reîncep să scriu alfabetul. îmi amintesc de tunel. număr treptele trapezului în care mă mișc în urcare. cade o hârtie de ceva mai sus. nu știu când se termină scara. sper că la etajul
TRAPEZ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Trapez_anne_marie_bejliu_1360246620.html [Corola-blog/BlogPost/341391_a_342720]
-
se auzi glasul unuia dintre copii lui. Auzi. ce-i lipsește chelului, tichie cu mărgăritare! Auziți ce-i lipsește lui tata: „TANDREȚE”! Auziți fraților, la vîrsta asta! Doar ai tot ce-ți dorești... La ce te-ar ajuta acum? Nu supărat dar puțin contrariat, bătrânul răspunse imediat: - Dar voi de ce vă plângeți azi de atătea lucruri pe care spre deosebire de noi, le aveți față de ce nu am avut noi la timpul nostru? Voi credeți că mama sau eu nu am avut dorințe
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Berthold_aberman_1401665276.html [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
în râul înghețat se stropeau unii pe alții, „botezându-se”. Pe seama lor, tata se amuza teribil imitând glasul fonfănit cu care își dădeau ghes, repetând la infinit obsedantul refren „Sfântul Sol Văsâi, Sfântul Sol Văsâi, și-o cupă cu viiiinuu!”. Supărată, mama, care tot din zona aceea se trăgea, îl corecta mereu, insistând că refrenul acela nu s-a cântat niciodată la ei, pe partea dinspre Țara Făgărașului. Carnea de la borcan, bine conservată în untură supraviețuia ca printr-o minune până în
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1417953842.html [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
Unde au fugit copacii? Unde au fugit, săracii, De-au rămas culmile goale, De le bate în rafale Vântul rece, nemilos? Unde-i codrul rămuros? Cine-a ascuțit securea, De a doborât pădurea?” Se întreabă un băiat, Stând în iarbă, supărat. Referință Bibliografică: UNDE AU FUGIT COPACII? / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
UNDE AU FUGIT COPACII? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1484467663.html [Corola-blog/BlogPost/364150_a_365479]