1,280 matches
-
pentru a-și câștiga această libertate (eleutheria). Eliberat de constrângerile speologice, omul liber va putea privi lucrurile „în lumina cea adevărată” furnizată de însuși Helios. El va putea vedea esența (ousia) lucrurilor. Este o „cunoaștere solară”, perfectă. Elina permitea un superlativ al lui aléthes: alethestaton (alhqestaton), care înseamnă „cel mai adevărat”. Este o cunoaștere heliologică, absolută, care surprinde „ideile” sau „esențele” lumii; numai astfel pot fi sesizate Ideile Eterne: Adevărul (Alétheia), Frumosul (Kalós) și Binele (Agáthon). Cunoașterea heliologică este interioară. Cunoscătorul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Sine la sine este însăși paideia; adică o descensio ad inferos, o coborâre în iadul leneviei și al ignoranței; dar generoasa dăruire de sine a Omului Bun se sfârșește nefericit, însă cât se poate de realist. Generosul posesor al cunoașterii superlative este întâmpinat cu agresivitate de către apaideusicii peșterii. Ei nu vor să fie dezlegați de ignoranță întrucât se simt bine cu ea. Platon sugerează că cei mai mulți oameni preferă educației lenea intelectuală. Cunoașterea profundă este dificilă, obositoare și neplăcută. Numai filosofii autentici
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
h( periagwgw" tevcnh = „arta pregătirii și a multiplicării cunoștințelor pe calea învățăturii”) pentru a sublinia că aceasta nu este suficientă pentru filosof. El trebuie să ajungă la „adevărata lumină”, unde se află „cunoașterea absolută”, „adevărul cel mai adevărat” (alhvqestaton = „adevărul superlativ, adevărul heliologic”). În conformitate cu „mitul peșterii”, cei care se mulțumesc doar cu „studii propedeutice”, precum cele literare, retorice, matematice, astronomice, medicale etc., nu parvin decât la o cunoaștere mediocră, speologică. Doar studiul adâncit al filosofiei permite „marea înțelepciune”, „cunoașterea solară”. 19
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bine sau nu mai este bun”. Gradul comparativ al lui bonus este melior („mai bine”, „mai bun”), de la care am derivat cuvântul ameliorare, adică acțiunea de „a face să meargă și mai bine ceea ce mergea deja bine”. În fine, gradul superlativ al lui bonus este optimus („cel mai bine”, „binele suprem” etc.), din care am derivat termenul optimizare, adică acțiunea de „a face lucrul cel mai bun cu putință”. Prin urmare, principiul comenian al optimismului ne obligă să nu facem decât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
greșelile și meritele și se împacă. Fiul recunoaște că tatăl exercitase asupra sa numai blânda autoritate parentală și își manifestase îngrijorarea cu privire la viitorul și fericirea sa. Tatăl recunoaște că elanurile și eresurile tinerești ale fiului erau menite să răspundă la superlativ așteptărilor părintești cu privire la viitorul amândurora. Totul se sfârșește într-o romantică îmbrățișare ce îi transformă pe cei doi diavoli în îngeri păzitori ai fericirii comune. Confruntarea dintre modernism și postmodernism, în ciuda analogiilor cu alegoria de mai sus, nu este o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de grup”, „a generat forme diferite de rezistență ce i-a fost dintru început consubstanțială în modul cel mai natural. Puterea comunistă a generat practici absurde, ce au creat, la rândul lor, prin servitute voluntară, dar și involuntară, realități superlative, grotești, la care individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cantității într-o nouă calitate». Fiecare acțiune mare a chemării s-a finalizat, trimestrial, în toate unitățile pionierești, sub genericul « Detașamentele raportează», și anual, în fața secretariatului comitetului județean de partid, în cadrul acțiunii «Raportăm cu mândrie partidului rezultatele muncii noastre»”. Societatea superlativă în care părea că trăim năștea personaje pline de inițiativă și nu vom ști dacă unele nu erau fictive, creații ale servililor activiști. Oare ce face acum Rita Henț din Petrești, care-i îndemna toți pionierii din țară să învețe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a terminat la 80” (interviu cu Grigore Popa), RL, 1990, 35; Grigore Popa (fișă biobibliografică), APF, 1993, 1-2; Mihai Șora, Drumeț cu iască și amnare, JL, 1996, 45-48; Horia Stanca, În amintirea lui Grigore Popa, JL, 1996, 45-48; Marin Diaconu, Superlativul vieții, JL, 1996, 45-48; Micu, Ist. lit., 220, 430; Dicț. scriit. rom., III, 805-806. I.O.
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
din eseuri alegre pe teme de filosofie, epistemologie, etică, politologie, istorie a științelor, simptomatologie românească, mai mult decât „o bună cameră de rezonanță pentru idei puse în circulație de către alții”, aparținând unui autor caracterizabil drept „un rezonator cu personalitate, informat superlativ (dar nu în profunzime), cu un scris strălucitor, deși uneori grevat de inerente prețiozități lexicale” (Ștefan Borbély). Zbor în bătaia săgeții (1995) este un autobiografic „eseu asupra formării” (subtitlul volumului) scris la treizeci de ani, sub forma adresării directe către
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
au jalonat biografia se accelerează, trezind elogiile presei internaționale: în 1921 devine membră a Academiei Regale de Artă și Literatura Franceză a Belgiei și i se conferă Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze. Un deceniu mai tarziu este, consacrare superlativa în premieră feminină, comandor al Legiunii de Onoare. Dependența de „oxigenul gloriei” și sfidând nietzscheean etică modestiei, N. e o personalitate cu viața concurând opera. Eminamente prezență-spectacol, cumul de frenezii și tăceri oraculare, degajă un „farmec fizic violent”, magnetizant. Trăind
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
iar în cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situează „Gândirea” în context național și universal. Spirit de stânga, raționalist, atașat sincronismului mai degrabă decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie disociată de «gândirism». Gândirismul a poluat și infectat spiritualitatea românească. «Gândirea» a constituit în epocă - în măsura în care n-a rămas un
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
duhovnicesc. Se întâmplă să cauți odihna și liniștea cugetului într-un colț de mănăstire, iar la prima întâlnire cu mai-marii locului te pierzi în labirintul formulelor de adresare. Ca o țesătură lipicioasă, vorbirea obsecvioasă excelează printr-o deplasată retorică a superlativului. Numele primit la botez tinde să fie ocultat de omniprezența titlurilor ierarhice. Episcopii se desfată cu titlu de „stăpâni” într-o lume care nu mai știe nimic despre demnitățile imperiale ale arhiereilor, măcar fiindcă au trecut cinci secole și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încrederea în sine stimulată de succesul unui tip privilegiat de cunoaștere (cea tehnică). În această ordine, presupozițiile modernității iluministe par a fi multiple. Orice cunoaștere exclusivă a unei singure lumi are drept consecință faptul că acesteia i se atribuie necritic superlative. Numai prejudecățile reziduale ale tradiției creștine l-au putut face pe Leibniz să creadă că trăiește în „cea mai bună dintre lumile posibile”.) Drept urmare, modernitatea declanșează procesul de evaluare critică prin separații orizontale ale diferitelor culturi, plecând de la ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ceea ce memoria conștiinței a reținut vreodată. Neaoșul recent e impasibil în fața ratării sub comunism a propriilor părinți, devenind victimă benevolă a dezorientării. Pe ecranele MTV (unde M este o variabilă), cultura prezentului iluzoriu (hrănit din convingerea că noul coincide cu superlativul) oferă „modelul suprem al personalității umane”3. Condiția est-europeană a postmodernismului impune un paradox: poate ocoli sau chiar depăși modernitatea o cultură lipsită de rădăcini și reflexe instituționale? Cum anume participă experiența comunistă - cu anistorismul utopic specific religiilor politice - la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la construirea socialismului În țara noastră și de aceea lipsește un răspuns la această Întrebare esențială pentru aprecierea unei opere literare. În cronica semnată J. Popper procedeul se manifestă printr-o lipsă de analizare a deficiențelor și calităților, prin concluziile superlative la care se ajunge și care nu țin seama de o serie de lipsuri pe care le semnalează totuși ca foarte importante. (Ă). Dar nu numai cititorii ci și autorul Însuși a arătat aceste lipsuri ale unora dintre critici. Cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Baconsky este un poet care «gândește», care are capacitatea de a generaliza original prin imagini artistice; este un poet de «o uluitoare simplitate», un poet de «impresionantă vigoare», care ar deosebi, chipurile, pe Baconsky de alți poeți Înzestrați ai noștri. Superlative (simplitate), impresionantă (vigoare) nu-i ajută - după părerea noastră - cu nimic poetului clujean să se dezvolte, ei pot cel mult să-i Încurajeze tendința de a scrie versuri ca cele din poemul Scriind În Octombrie («De-acuma mă cunoaște multă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
varsă cota, ura lui neputincioasă, paralizată de vigilența mereu crescândă a țărănimii muncitoare (Ă)». Despre partea mai puțin realizabilă a baladei Lazăr de la Rusca (aceea În care poporul muncitor cere pedepsirea ucigașilor lui Lazăr Cernescu), Dumitru Micu scria În termeni superlativi, din același motiv al lipsei studierii serioase a lucrării. «Cu multă vigoare e redată apoi indignarea Întregului popor muncitor față de mârșavul asasinat. Ca un vuiet În preajma furtunii a izbucnit din toate părțile mânia celor ce muncesc. Din toate colțurile țării
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
componentă iconică (cu o scară foarte nuanțată a simularității) și simbolică (Rovența-Frumușani, 1995, p. 71). Dacă extragem adjectivele din acest text pur științific (cotidian, indicial, situațional, naturală, științific, bogată, iconică, foarte nuanțată, simbolică), doar unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte fiind la pozitiv sau pur și simplu refuzând comparativul. Dat fiind faptul că, așa cum spuneam, În stilul științific predomină funcția cognitiv-referențială, aici vom găsi puține adjective calificative sau apreciative. Acest tip de adjective pot fi prezente totuși În sfera
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
rumoare patetică”, creația lui O. Goga îi apare ca o fuziune „între strălucirea cuvintelor și freamătul răscolitor al revoltei”. În studiul Poezia lui Lucian Blaga, criticul urmărește câteva dintre ideile-cheie ale filosofiei acestuia (pe care o aprofundase și o apreciase superlativ în articolele din deceniul al patrulea) în formulările metaforice ale versurilor: certitudinea misterului de dincolo de rațiune și de cuvinte, perceperea și trăirea timpului, tragismul metafizic, obsesia morții, „demonismul”, funcția revelatoare a metaforei, apartenența profundă la spiritualitatea românească etc. Ocupându-se
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
israelian a deschis larg ușa laterală, a țintit cu mitraliera și a ciuruit elicopterul sirian, care a căzut sub ochii inspectorului... Povestind lupta aceea, ofițerul spunea când „evreu“, când „israelian“, al doilea termen devenind în gura lui un soi de superlativ al celui dintâi, pentru a indica gradul de malignitate și de capacitate de distrugere. Cu toate astea, ca un adevărat poet, recunoștea utilitatea acelui geniu rău, fără de care istoria ar fi bătut pasul pe loc și ar fi pierdut poate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru a o consola În durerea ei și a-i da misiunea În urma căreia tradiția o va numi, cu Îndreptățire, apostola apostolorum. Și sensul acestei expresii trebuie reajustat. De obicei, când o cităm astăzi, presupunem că este vorba de un superlativ: „apostolul apostolilor, cel mai important apostol”. Nu, sensul exact vine din pasajul ioaneic invocat mai Înainte: Maria Magdalena este, la propriu, cea care duce apostolilor vestea urcării lui Isus la Tatăl. În sensul acesta Părinții latini au numit-o „apostol
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să-l susțină și alți teoreticieni de la „Gândirea” (în speță, ortodoxiștii), atribuie autenticitate numai formelor culturale dezvoltate pe notele specificului etnic. Dacă întâia formă care s-a autohtonizat este, în concepția lui B., literatura, iar cea de pe urmă filosofia („expresia superlativă a cunoașterii de sine, fundamentală și armonizată”), în logica modernă („periferică, compozită, unilaterală, individualizată la exces”) ar fi necesară o reformă pentru a fi înțelese în mod adecvat nevoile de cunoaștere pe care etnicul le impune (Autohtonizarea filosofiei, 1927, Etnicul
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
pe cinste. Se Împrietenește foarte ușor cu copii din alte țări, joacă baschet cu ei, le arată trucuri magice - e chiar talentat la așa ceva și atrage o mulțime de oameni... Și tot așa, Harry continuă să-și descrie compatrioții cu superlative generoase, Îngroșându-le calitățile morale, retușându-le pe loc portretul fizic, scăzându-le din ani și adăugând la tăria de caracter. Erau instruiți, dar cu picioarele pe pământ; erau foarte Îndrăgostiți sau aveau o căsnicie fericită; erau curajoși și dornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
știe cum îi mai cheamă. Dar Eminescu, rămâne Eminescu de-a pururi. Eu un scârța-scârța pe hârtie, mă consider nevrednic de a tulbura somnul înalt la umbra cetinei nemuritoare imaginate de poet, și de a scrie chiar și la modul superlativ despre El. Acum vă rog să-mi dați voie ca în această zi de sărbătoare națională, să închei cu cea mai frumoasă poezie scrisă vreodată despre Eminescu. Este vorba de poezia „Trebuiau să poarte un nume” de Marin Sorescu. Eminescu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai teribil nu se poate (ca să parafrazez un loc din Anselm). Numai că tocmai aici survine marea surpriză. Află deodată, după ce înțelege cu ce se ocupă cei care se socotesc filozofi, că nimic mai absurd nu se mai poate spune. Superlativul absurdității este deja atins - de 68 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 55. multă vreme și nu o singură dată. Este deja formulat de cei precum Pitagora și Platon, Zenon stoicul și alți filozofi, ca să reiau câteva nume invocate de Cicero
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]