976 matches
-
actor internațional și ca singurul obiect de referință a securității a fost din ce în ce mai contestată de felurite perspective teoretice. Din punct de vedere istoric, sfârșitul Războiului Rece a adus și momentul adevărului pentru această abordare statocentrică și conflictualistă. Chiar dacă cele două superputeri au evitat confruntarea finală, una dintre ele prăbușindu-se chiar într-un timp record, lumea nu a devenit neapărat mai sigură. Îndepărtarea pericolului cataclismului nuclear a avut darul de a aduce în atenția cercetătorilor, decidenților și opiniei publice mondiale teme
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
care există, ca indivizi sau grupuri. Una dintre cele mai importante modalități în care sistemul internațional construiește actorii este influențarea decisivă a proceselor prin care actorii își definesc interesele. Într-un sistem internațional ghidat de principii (neo)realiste, un stat superputere își va defini interesul în anumite coordonate. Un sistem internațional dominat de principii neoliberale va determina o definire diferită a interesului național. În procesele de atribuire a identităților și definire a intereselor, actorii internaționali sunt ghidați de anumite reguli. În
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
se distinge ca principală particularitate a acestuia lumea este bipolară , iar politica internațională este monopolizată aproape în întregime de către cei doi mari poli de putere: SUA și URSS. Politica internațională, chiar și la nivelul subsistemelor, este controlată de cele două superputeri. Termenul superputere se aplică acestor doi coloși pentru a surprinde capacitățile militare, tehnologice, economice, politice etc. de care dispun. Deși la sfârșitul celui de-al doilea război mondial au existat trei puteri considerate învingătoare (SUA, Marea Britanie și URSS), doar două
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
ca principală particularitate a acestuia lumea este bipolară , iar politica internațională este monopolizată aproape în întregime de către cei doi mari poli de putere: SUA și URSS. Politica internațională, chiar și la nivelul subsistemelor, este controlată de cele două superputeri. Termenul superputere se aplică acestor doi coloși pentru a surprinde capacitățile militare, tehnologice, economice, politice etc. de care dispun. Deși la sfârșitul celui de-al doilea război mondial au existat trei puteri considerate învingătoare (SUA, Marea Britanie și URSS), doar două controlau într-
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
sfârșitul celui de-al doilea război mondial au existat trei puteri considerate învingătoare (SUA, Marea Britanie și URSS), doar două controlau într-o manieră covârșitoare capacitățile economice, politice și militare ale momentului. Factorii ce au alimentat tensiunea crescândă dintre cele două superputeri și au condus la declanșarea Războiului Rece au fost: 1. fundamentalul caracter ideologic al confruntării Ăpașnice dintre cei doi poli care, fiecare în parte, adoptă ideologii incompatibile în esență. Într-adevăr, între SUA și URSS a existat o alianță în timpul
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
un avantaj comparativ față de URSS, prin dezvoltarea încă din timpul celui de-al doilea război mondial a armei nucleare. Acest avantaj este contrabalansat în 1949, când Rusia își construiește și ea propria armă nucleară. În al patrulea rând, cele două superputeri își împart întregul glob pământesc în sfere de influență. Prin intermediul politicii de Ăîngrădire (containment) a Statelor Unite și a uneia de expansiune teritorială a Uniunii Sovietice, cele două superputeri ajung să-și delimiteze sferele de influență la nivel global, ajungând Ăsă
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
construiește și ea propria armă nucleară. În al patrulea rând, cele două superputeri își împart întregul glob pământesc în sfere de influență. Prin intermediul politicii de Ăîngrădire (containment) a Statelor Unite și a uneia de expansiune teritorială a Uniunii Sovietice, cele două superputeri ajung să-și delimiteze sferele de influență la nivel global, ajungând Ăsă aibă granițe comune. Astfel că, din acest moment, nu se mai pune problema câștigării de noi teritorii, ci de convertirea lor la propria parte. Acest lucru face ca
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
sferele de influență la nivel global, ajungând Ăsă aibă granițe comune. Astfel că, din acest moment, nu se mai pune problema câștigării de noi teritorii, ci de convertirea lor la propria parte. Acest lucru face ca tensiunile dintre cele două superputeri să crească treptat, iar Războiul Rece să treacă prin perioade succesive de încălzire și răcire este vorba despre patru etape: Prima etapă a Războiului Rece ține de debutul acestuia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945-1946. Două
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
aibă succes, trebuia să se extindă la nivel global. Legitimarea acțiunilor americane continua să se centreze asupra dezinteresului Statelor Unite din punct de vedere strategic în teritoriile în care interveneau, susținându-se lupta pentru apărarea principiului universal al democrației. Cele două superputeri își consolidează în această perioadă legitimitatea de a interveni pe teritoriul unor terți pentru a apăra o balanță de putere existentă (și configurată de politica de îngrădire), declarându-se informal păstrătorii acesteia. Particularitatea esențială a acestei perioade și a întregului
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
unor terți pentru a apăra o balanță de putere existentă (și configurată de politica de îngrădire), declarându-se informal păstrătorii acesteia. Particularitatea esențială a acestei perioade și a întregului Război Rece în ansamblu este tocmai faptul că între cele două superputeri nu există o ciocnire militară directă propriu zisă. De asemenea, nu există confruntări nici măcar indirecte între cei doi poli sistemici pe teritoriul vreunuia dintre ei. Confruntările se petrec Războiul din Coreea și, mai târziu, cel din Vietnam sunt exemple elocvente
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
Confruntările se petrec Războiul din Coreea și, mai târziu, cel din Vietnam sunt exemple elocvente ale acestei particularități. De obicei, aceste confruntări sunt situate la periferia sistemului internațional, de regulă în zonele în care sferele de influență ale celor două superputeri se întâlnesc sau în zonele strategic vizate de ambele state: Cuba, Asia de Sud-Est etc. Criza rachetelor din Cuba a fost cea care a determinat iminența unei ciocniri directe între cele două superputeri. Posibilitatea atât de clară a unei ciocniri cu potențiale
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
zonele în care sferele de influență ale celor două superputeri se întâlnesc sau în zonele strategic vizate de ambele state: Cuba, Asia de Sud-Est etc. Criza rachetelor din Cuba a fost cea care a determinat iminența unei ciocniri directe între cele două superputeri. Posibilitatea atât de clară a unei ciocniri cu potențiale efecte catastrofale pentru întregul sistem internațional a conferit o perspectivă diferită asupra confruntării de ambele părți ale balanței, ducând la o înțelegere extrem de serioasă între cele două superputeri absența intervenției reciproce
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
între cele două superputeri. Posibilitatea atât de clară a unei ciocniri cu potențiale efecte catastrofale pentru întregul sistem internațional a conferit o perspectivă diferită asupra confruntării de ambele părți ale balanței, ducând la o înțelegere extrem de serioasă între cele două superputeri absența intervenției reciproce în sfera de influență a celeilalte. Această înțelegere este marcată de acordul Statelor Unite de a nu interveni în Cuba și de a-și retrage rachetele nucleare din Turcia, contra promisiunii Uniunii Sovietice de a-și retrage rachetele
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
fiind caracterizată de o încercare politică de cooperare între cei doi poli sistemici. Astfel că în intervalul cuprins aproximativ între 1968 și 1978 se produce o destindere a relațiilor SUA-URSS. În această perioadă nu mai există crize între cele două superputeri, nici măcar crize indirecte, conduse prin intermediul terților. Odată cu semnarea tratatelor SALT I și SALT II (Strategic Arms Limitation Treaty) bazate pe o logică a cooperării în privința reducerii armamentului nuclear , precum și odată cu Ămomentul Helsinki (1975) când are loc Conferința pentru Securitate și
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
în Europa (care a generat instituirea CSCE, redenumită ulterior OSCE) se observă o schimbare a tonului relațiilor dintre SUA și URSS, ambele state fiind dispuse să-și facă unele concesii minime unul celuilalt. Astfel, în 1975, la Helsinki, cele două superputeri rezolvă problema granițelor în Europa, recunoscându-și fiecare, în mod formal, sferele de influență europene. Însă relativa relaxare a relațiilor ruso americane nu a mers niciodată atât de departe încât să se ajungă la un acord de coexistență pașnică. În
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
determine în cele din urmă să implodeze, prăbușindu-se sub greutatea propriului sistem , doctrina lui Richard Nixon (președinte în perioada 1969-1974) nu mai face din schimbarea societății sovietice o precondiție a negocierilor. Cu toate acestea însă, relațiile dintre cele două superputeri revin la un trend ascendent din punctul de vedere al violenței odată cu izbucnirea războiului din Afghanistan, după ce URSS atacă și invadează Afghanistanul în iarna anului 1979. Momentul marchează începutul celei de-a patra și ultima etapă a Războiului Rece. Începând
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
invadează Afghanistanul în iarna anului 1979. Momentul marchează începutul celei de-a patra și ultima etapă a Războiului Rece. Începând cu ultima parte a anilor '70 și până la sfârșitul Războiului Rece se produce o retensionare a relațiilor dintre cele două superputeri, cunoscută și sub numele de al doilea Război Rece. Această ultima etapă este marcată doar de o singură criză: războiul din Afghanistan. Se revine astfel la desfășurarea indirectă a conflictului între cele două superputeri, prin intermediul terților. Acest lucru a condus
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
retensionare a relațiilor dintre cele două superputeri, cunoscută și sub numele de al doilea Război Rece. Această ultima etapă este marcată doar de o singură criză: războiul din Afghanistan. Se revine astfel la desfășurarea indirectă a conflictului între cele două superputeri, prin intermediul terților. Acest lucru a condus în mod necesar la tensionarea relațiilor politice și militare dintre cele două state. La sfârșitul anilor '70, URSS deținea deja un avantaj în privința armelor convenționale (în condițiile în care echilibrul nuclear tindea să se
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
a face față cheltuielilor uriașe generate de menținerea imperiului (Kennedy, 1990). Sfârșitul Războiului Rece a condus la crearea unui mediu internațional ce se întâlnea pentru prima dată în istorie la nivel sistemic: unipolarismul. În sistemul internațional există acum o singură superputere, cu interese globale și capacitate militară aptă să le susțină. Această situație există și în zilele noastre la nivel sistemic, deși în decursul anilor '90 sistemul suferă o serie de schimbări importante. Sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece În primul
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
suferă o serie de schimbări importante. Sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece În primul rând, principiul de ordonare al sistemului este unipolar, ceea ce face ca balanța de putere la nivel sistemic să dispară după sfârșitul Războiului Rece. Statele Unite constituie singura superputere la nivel mondial, iar poziția sa nu este contestată de nici un alt stat. În plus, în anii '90, avem de-a face cu un proces intens de fragmentare a sistemului internațional, ceea ce conduce încă o dată la creșterea numărului membrilor sistemului
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
o sorginte a tuturor disputelor și problemelor, nu putea semnifica și moartea condițiilor și elementelor producătoare de tensiuni, conflictele puternice fiind generate din diverse cauze. Până la momentul dezintegrării U.R.S.S.-ului, sistemul internațional este caracterizat de bipolaritate, existența a două superputeri care își dispută supremația la nivel ideologic, face ca restul statelor din scena mondială să se alinieze de o parte sau alta a baricadei. „Sistemul internațional este definit în mare parte printr-o relativă distribuție a puterii între principalele state
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
din scena mondială să se alinieze de o parte sau alta a baricadei. „Sistemul internațional este definit în mare parte printr-o relativă distribuție a puterii între principalele state componente." S.U.A. fiind învingătoare din războiul ideologic, capătă statutul de unică superputere într-un sistem considerat din momentul respectiv, unipolar. „Dar Statele Unite nu se află deloc într-o poziție mai bună acum pentru a ; ; dicta unilateral agenda globală decât se aflau la începutul Războiului Rece." Conform noilor reașezări de pe scena internațională S.U.A.
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
nu au avut un regim dictatorial comunist. Astfel, apariția unei Europe cu adevărat unite din punct de vedere politic ridică noi provocări pentru ordinea internațională și pentru raportul de putere între actorii internaționali. Prăbușirea ideologiei sovietice, creșterea influenței Statelor Unite ale Americii ca superputere și o reconfigurare, o renaștere a Europei, toate acestea fac ca sistemul internațional după Războiul Rece să capete o nouă dinamică. Capacitatea de adaptare a structurilor economice la modificările survenite pe plan european după Revoluțiile din Centrul și Estul continentului
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
pentru liderii americani. Din punctul de vedere al reducerii arsenalului nuclear, cele două super puteri au semnat Tratatul Start I la 31 iulie 1991 între Mihail Gorbaciov și George Bush. „Cel mai ambițios efort de dezarmare nucleară al celor două superputeri, START I, a prevăzut diminuarea de la 9.986 la 8.556 a numărului de ogive nucleare americane și de la 10.237 la 6.449 a numărului celor sovietice."4 Perioada Elțîn, care se sfârșește în 1999, este reprezentată de două
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
este aceea creată de conflictul între modernizarea rapidă a economiei și centralizarea sistemului politic. Acest conflict se conturează mult mai clar în sectorul dominant al economiei - sectorul energetic. Liderii ruși sunt de părere că țara lor este cea mai mare superputere energetică. Desigur această opinie se fundamentează pe faptul că Federația Rusă este cel mai mare producător de energie din lume, contribuția pe care o aduce comerțul extern de gaze și petrol fiind de 50 % din totalul veniturilor Federației. În economia
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]