1,171 matches
-
lor întunecoase, la care se întorceau de-acum toate viețuitoarele nopții: fenecul cu urechi lungi, șobolanul deșertului, șarpele, iepurele și vulpea. Când soarele va începe să încălzească, aveau să doarmă, păstrându-și forțele până când umbrele nopții aveau să facă iarăși suportabilă viața în cea mai dezolată regiune a planetei, pentru că acolo, spre deosebire de restul lumii, activitatea e rezervată nopții, iar odihna, zilei. Doar omul, în ciuda trecerii veacurilor, nu reușise să se adapteze întru totul la noapte, și din pricina asta, când se crăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție guvernatorul Hassan-ben-Koufra, ca să lucreze cu plăcere. Sahara, văzută de acolo, cu un pahar de ceai într-o mână și o Davidoff-Ambassatrice în cealaltă, era suportabilă până la un punct, iar uneori, în amurgurile când soarele părea că se oprește să se odihnească puțin în așternutul de coroane ale palmierilor ce alcătuiau unicul orizont în El-Akab, înainte de a se ascunde de tot în spatele minaretului moscheii, putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
faimoasa scrisoare promisă de Șirin, am putut să aflu, În legătură cu moartea lui Djamaledin, versiunea care circula printre discipolii acestuia. „Suferea, scria ea, de câteva luni, de dureri violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cele dintâi călduri, Zarganda se Însuflețea. Străinii și persanii cei mai bogați posedau aici reședințe somptuoase, unde se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați, numai apropierea acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de puternică, încât mă clatin pe scaun, gata-gata să cad în nas. — Ce zici, Rebecca? întreabă Daisy cu răutate. Mă hotărâsem să nu-l aduc în discuție pe Lewis, dar e ultima mea speranță de a menține conversația în limitele suportabilului. Mă chinuie dorința de a vorbi despre Jake, de a dezvălui tuturor cât de fericită mă simt pentru că sunt cu el. Daisy e însă o maestră a provocărilor, că aproape mă face să mărturisesc. — Când te întâlnești cu Lewis? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acestei mașinării, echipajul își petrecea timpul vacant în culcușul hipersomnului. Firește, acest timp de veghe, fără o misiune precisă de îndeplinit, îi adusese în această stare de nervozitate. În cel mai bun caz, fiindcă împrejurările actuale se situau mult deasupra suportabilului. Ash avea capacitatea, pozitivă în acest context, de a pune ordinatorului probleme teoretice fără să se plictisească niciodată câtuși de puțin. Adevărul e că el găsea această inactivitate forțată stimulatoare. ― Nici un răspuns la apelurile noastre spre exterior? întrebă Dallas aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Băile la picioare le-am făcut seara, pentru că este nevoie de repaus total. În cele trei nopți, după băile la picioare, m-am cam zvârcolit, m-am simțit supra încălzită și cu o tensiune în tot corpul, dar starea este suportabilă. Bătăturile (niște întărituri gălbui pe călcâie) au dispărut și nu mă mai deranjează nimic. La băile de picioare, se utilizează trei zile, aceeași fiertură de plante cu tot cu apă, pentru că are loc un proces progresiv de macerare (descompunere și dizolvare) a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
spre ureche. Degetul arătător, l-am introdus în ureche. Durata tratamentului cu palmele era în funcție de timpul disponibil. Cu piper, cu frunze de varză și cu palmele am ajutat la vindecarea urechilor, suportând toate simptomele manifestate în ele. Simptomele au fost suportabile. Cu varza în urechi, eu dormeam noaptea 45 44 bine, iar ziua rezolvam treburile care-mi reveneau în familie. La TV, doi bărbați și-au prezentat o invenție: niște mici ambalaje umplute cu plante, care aplicate pe locul bolnav, (spuneau
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
inconștient. Ajutorul este mai puternic, când cel ce dă ajutorul și cel ce primește ajutorul sunt rude de sânge. Cel ce dă ajutorul trebuie să fie de acord să-l dea, pentru că preia suferința de la cel ajutat. Suferința preluată este suportabilă și se poate „ curăța” ușor: stând și dormind culcat pe iarbă, îmbrățișând copaci, umblând cu picioarele goale într-o apă curgătoare, făcând duș și făcând terapia Reiki, cu propriile mâini. După modelele de mai sus, puteți interveni, să nui lăsați
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
din aceeași direcție. L-a lovit din nou, de data asta luîndu-l pe dedesubt și aruncîndu-l înapoi cu burta-n sus. Urletul animalului, tot timpul (o secundă sau două) cât s-a aflat sub mașină, a depășit orice limită a suportabilului. Câteva femei își ascunseseră fața în palme, una își proptise capul de un copac, iar bărbații strigau după mașină. Cățelul s-a târât până pe trotuar și s-a lungit pe burtă lângă gard. Nu mai scotea nici un sunet, doar căsca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu cartilaje vizibile, verzui, sub pielea uscată, ochi palizi. S-a arătat de la început prietenos față de mine, cum rămăsesem singuri în odaie. Se vede că era obișnuit să sperie în primul moment, dar că știa apoi să se facă măcar suportabil. Stătea pe un scaun în fața mea, ca o insectă mare și ușoară, legănîndu-se încet înainte și înapoi; îmi povestea cu voce scăzută că locuiește cu mama lui în foișorul din mijlocul câmpului, cel pe care-l văzusem din cireșul amar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e semnat de Linda Gray. Nu încercă să-și ascundă surpriza. - Nu știam că a început să scrie, spuse zâmbind. - Scrie mai demult, și scrie foarte bine, continuă Colomban. Dar voiam să fiu sigur că am înțeles bine: longevitatea devine suportabilă, și chiar interesantă, numai dacă a fost descoperită în prealabil tehnica beatitudinilor simple... - Nu cred că e vorba de o tehnică, îl întrerupse zâmbind. - Cu tot respectul, trebuie să vă contrazic. Cunoașteți alte exemple de centenari sau cvasi-centenari care să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nesuportat, asemănătoare unui cârcel. Acum sunt ieșit din Monaco, în drum spre Nisa, unde mă voi caza la niște surori, grație intervenției lui Alain Le Stir. Este o zi ca toate celelalte, caldă, temperatura urcând la 31, 32 grade, deci suportabilă, iar briza mării, atât de binefăcătoare, o simți mereu. A început să mă obosească traficul stradal și abia aștept să ies din zona aceasta atât de aglomerată. Sper ca în două, trei zile să părăsesc coasta mării și să se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
consistent, ne ridicăm de pe trotuar și începem etapa a doua a acestei zile, spre L'Isle de Noé, pe un drum la fel de frumos și plăcut ca cel de până acum. Doar că temperatura s-a mai ridicat, dar este totuși suportabilă. In această mică localitate, la 7 km distanță de Barran, împrejmuită din toate părțile de apă (de unde și numele), ne oprim la un bar pentru o bere rece, iar eu cer ceva de mâncare. Singurul meniu constă într-o salată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ziua de astăzi trebuie să faci jocul regimului. Mulțumesc, mă abțin. Prefer să fac științe exacte. Văd eu care anume, încă nu m-am hotărât. Cel puțin în științe nu faci politică. Sau, mă rog, o faci într-o măsură suportabilă, ca toată lumea. Cuzino înclina admirativ capul. Dacă ești în stare să declari una ca asta în public înseamnă că ai mare încredere în noi toți. Ce să mai spunem atunci de Vladislav! V-aduceți aminte când l-au exmatriculat cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
falia unui timp în care au trăit oameni ca noi, stră și stră-strămoșii noștri, cu necazurile lor (și-au avut slavă Domului!), cu visele lor (aceste năluciri ce ne poartă ca o corabie pe valurile vieții și ne-o face suportabilă), cu iubirile lor, liantul indispensabil liniștii eterne, cu copii și nepoții lor în care și-au pus speranța dăinuirii, cu tragediile lor, dacă ne gândim la sutele de mii de morți în cele două războaie mondiale, și cu nedreptățile istoriei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
gurii lăsate. Doar când zicea "Mă iertați", cu vocea lui aspră, grimasa dispărea. De fiecare dată, deschizând ușa, mă întrebam: acum ce va face, va rânji sau va privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iar zilele semănau una cu alta. Toate începeau cu un soare strălucitor, continuau cu o căldură de iad și se terminau cu un cer plin de praf roșu. Vântul de noapte nu reușea să alunge zăpușeala, dar o făcea mai suportabilă. Ziua parcă eram bătuți cu bice fierbinți. Până și umbra zidurilor ardea, n-aveam unde să ne refugiem. Tufele de oțetari căpătaseră un sunet uscat și flăcări mari țâșneau parcă din bălării. Toată partea dinspre pădure arăta cârpită din petice
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
absolut în care trăiam, agățîndu-ne de amintiri și obișnuințe. Vreți o dovadă? Uneori, noi înșine eram gata să renunțăm. Atunci redeveneam lucizi. Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să murim suportabil, puțin câte puțin. ― Mai întîi ne vom consola, i-am zis într-o zi Eleonorei, pe urmă ne vom plictisi, apoi tu n-o să te mai duci la telefon, eu n-o să mă mai uit spre pădure și ne vom
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Doamne, ce frică-mi era odinioară de lumea umbrelor! Mă zguduiau spaime teribile, nu era chip să văd un mort fără să mi se zbârlească părul. Acum această împărăție subpământeană mi-a devenit dragă. ("Dragă" e o exagerare, mai degrabă "suportabilă".) Și așa-zisa unanimitate a gândurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însă prea mică, aproape neglijabilă. Pentru că mereu înregistrez opoziții lăuntrice, mereu . ascult glasuri care mă cheamă înapoi la viață. Dar sânt atât de șovăielnice și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frumoasă și fragedă (însăși șchiopătatul nu era lipsit de grație), încît bogăția ei feminină m-a durut pur și simplu știind că nu-mi mai aparține... Dacă accidentul acela ar fi urîțit-o fizic anulîndu-i farmecul, trădarea ar fi fost mai suportabilă? Abia trecuse o jumătate de oră și Mihaela se arătă în pragul ușii. Toată încăperea se umplu de ființa ei. (Doamne, tot mai bine că scăpase de ciopîrțire: Mihaela urâtă părea un nonsens, ceva de neconceput.) ― Te-ai odihnit așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vine să întorc capul, cu toate că ei nu se sinchisesc de nimeni. Au acea nepăsare minunată pe care nu mai pot decât s-o invidiez. La douăzeci de ani, te distrează această remarcă a octogenarului Talleyrand: "În fond, viața ar fi suportabilă dacă n-ar fi petrecerile". Ți se pare o glumă. La vârsta mea, nu-ți mai vine să râzi, auzind-o. De fapt, tocmai ceea ce mă încîntă la mare mă face uneori melancolic. Nu-mi place să constat că nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin bazare, îmbrăcat cu o mantie din păr de cămilă, refuzând să vadă ruinele antice, Iar Holderlin suferea că lumea e părăsită de zei. Theo pare să simtă și el lipsa zeilor. Absență care-l revoltă. Pentru a face realitatea suportabilă, zicea Proust, toți suntem obligați să întreținem în noi niște mici nebunii. Bate mai departe vântul. În port, nu se văd valuri mari, dar în larg continuă să fie furtună. După ce-am pus bine poemul lui Theo, să nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]