705 matches
-
posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic și mitologic: ""Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea Paul. "Tata mi-a adus cinzeci
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
gustul aventurii convertită capitalist în profit, dar și o tensiune a acțiunii pe care cercul de prieteni și monotonia existenței i-o refuză. Cei doi nu sunt numaidecât și niște amanți, ci mai degrabă doi prieteni, relația lor evoluează în raport cu supralicitarea aventurii și riscul asumat, iar la final, când sunt încolțiți, Bughi îi dă posibilitatea de a scăpa. Însă și în punctul climactic ceva se dezumflă; arestat, Bughi știe că nu va păți nimic grație relațiilor pe care le are familia
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
agenți ai erodării materiei. Și poate că revenirea la imagine, la obiectul definitiv și la tehnicile îndelung verificate, cum este, de pildă, gravura, semnifică, în profunzimea actului artistic, tocmai această nevoie imperativă de a înfrînge atît capcanele efemerului, cît și supralicitarea sensurilor adiționale. Protejată de somațiile existenței imediate, dar și de crispările ieșirii definitive din lume, arta își ia, astfel, răgazul unei clipe de respirație liberă. Conjugînd firesc acuratețea atitudinii cu seriozitatea profesională și cu o remarcabilă coerență interioară, Andrei Mănescu
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului pare să lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri irelevante neinspirat construite, amalgam de imagini și motive recurente (câine, sânge, limbă, pământ ș.a.). Unele supralicitări atât simbolice, cât și imagistice dau câteva versuri total nefericite, ce-i drept aproape suprarealiste: "trăiesc pe o insulă înconjurată de înjurături precise", "vine pe ape un ochi fals sufletul cu un pește în gură/ oac oac iese din smârcuri
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
Green Hours, de pe Calea Victoriei, despre trecutul și prezentul lui. Mi se pare mai mult decît o coincidență faptul că o formă teatrală liberă coexistă cu un spațiu în care s-a reînvățat comunicarea, acela al Grupului de Dialog Social. Orice supralicitare legată de acest loc, manifestată de-a lungul timpului pe ici, pe colo, riscă să-i deformeze atmosfera firească, climatul non-conformist, boemia, riscă să vicieze pulsiunile unui ritm "altfel", care acceptă imperfecțiunea, cu cele ale unei instituții îmbîcsite. Nu se
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
pe care îl interpretează în De ce fierbe copilul în mămăligă, reușind să iasă de cîteva ori din asta și să facă momente emoționante. Cu aplauze la scenă deschisă. Adriana Trandafir găsește mereu un ton corect, fără patetisme și efuziuni, fără supralicitări pe partitura Mamei. Pe Liviu Timuș l-am găsit inexpresiv - lucru rar la el - în rolul Tatălui. Pavel Bartoș în Paul este o apariție credibilă, vie, cu diferențe marcate în atitudini, curățat bine de clișee. Spectacolul va incita - piesa este
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
șeful PRM ar fi fost bine intenționat, ceea ce nu cred, și ar fi vrut să anunțe, astfel, NATO și Statele Unite că el și partidul său sînt adevărații susținători ai cauzei antiteroriste. Atunci CVTudor și partidul său ar fi jucat cartea supralicitării acestei cauze, nu ar fi stat în apele tulburi ale unor declarații echivoce, după tragedia pe care terorismul a provocat-o în America. Or, CVTudor a mai mințit o dată cu acest prilej, afirmînd că i-ar fi fost ridicată imunitatea parlamentară
Ce ar putea ascunde "dezvăluirile" lui CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15864_a_17189]
-
și ca nou Sturm und Drang. Mici tururi de forță analitică sunt, de asemenea, capitolele dedicate „corifeilor” mișcării: Mircea Streinul, Iulian Vesper, Traian Chelariu, George Drumur și Teofil Lianu. Reconsiderările lor literare sînt întreprinse cu discernămînt și spirit critic, fără supralicitări apologetice sau accese inutile de „patriotism local”. Rețin îndeosebi lectura „stranietății” de sursă dostoievskiană a personalității lui Mircea Streinul și a romanelor acestuia printr-o grilă cvasi-psihanalitică, apelul la Jacques LeRider (cu ale sale analogii între antimodernism, antisemitism și misoginism
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
e instructivă, deopotrivă pentru revalorizarea scriitorului în cauză și pentru înțelegerea contextului. Recitită azi, poezia lui Dan Coman - extrem de puțin predispusă la evoluții interioare în cele trei volume de până acum - își pierde în mare măsură credibilitatea. Ce-i drept, supralicitarea valorică a poetului se poate explica prin mai mulți factori, dintre care nu sunt de neglijat: nevoia refundamentării poeziei ca instituție într-o perioadă când tot mai multe voci - rezumate de Ion Simuț - îi proclamau dispariția; urgența conceperii unei generații
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
este cel al lui Charlot, singurul al cărui umor are ceva trist și profund însingurat. Alții trebuie să descopere râsul sălii, să-l fabrice precum Woody Allen sau Sacha Baron Cohen și Jim Carrey, prin subtilitatea propriei inteligențe sau prin supralicitare, căci există și un râs gros, un suc greu, intestinal. Guillaume-actorul este unul excepțional, în orice caz, mai bun decât Guillaume-regizorul, chiar dacă se întâlnesc sub semnul unor bune decizii și intuiții. Debutând sub semnul unui spectacol teatral, un număr de
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
deficiențele legate de inventarierea emisiilor se prefigurează o „cacealma” în privința suprafeței împădurite a țării și a stării pădurii românești. Recentele evaluări oficiale de 27,3% și chiar 30% - a suprafeței ocupate de păduri din teritoriul național, departe de adevăr sau supralicitarea stării de „virginitate” a pădurilor muntoase pot conduce la efecte adverse, prin neseriozitatea lor. Î - În concret, care sunt problemele care vor forma obiectul COP 17/RP7? R - Tehnic vorbind, ar fi vorba de închiderea celor două grupuri de lucru
Mircea Duţu: România riscă pierderea a circa 3 miliarde de euro pentru că nu respectă protocoalele ecoclimaterice () [Corola-journal/Journalistic/24391_a_25716]
-
judecăți de valoare greșite, nedreptățind prin aceasta vreun scriitor. Am răspuns că trebuie să fi dat, oricărui critic i se întâmplă. Dintre muritori, numai Papa este infailibil. Atât că nu am greșit cu intenție. Și am greșit mai ales prin supralicitare, încurajând excesiv. Mi-am dat seama ulterior. Mi s-a întâmplat să dau totuși și note prea mici. Am întâmpinat cu destule rezerve, de pildă, în 1970, romanul lui Radu Petrescu, Matei Iliescu, primit de alți critici mult mai bine
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Citind atent și cu o anumită generozitate, acestea sunt conexiunile ce pot fi făcute (posibile trimiteri firave spre un existențialism abia întrezărit), poate puțin cam abuziv. E o bună doză de supralicitare într-o astfel de conexiune, dar ea nu e cu totul nemotivată. Desigur, sunt de acord că aș putea fi acuzat de prea multă imaginație critică atunci când inventez pentru literatura română din anii primului război mondial și, în mod special
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
două ori barocă. O dată, prin tradiția literară de la care se revendică, și a doua oară, prin felul însuși în care este alcătuită. Linia narativă simplă, inițiatică, se complică prin dedublare, marcând grafic disjuncția din titlu; ceea ce desăvârșește, însă, senzația de supralicitare barocă sunt ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul mai mult de a epata decât de a ilustra propriu-zis. Autorul le pune sub semnul
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
babă analfabetă!) și laconismul său pot face restul: "Ți se pare, crește iarba!" Acest cuvânt îmi trebuise din 1945!!! Ideea de mișcare a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală la o imensă și fără sfârșit mizerie umană". În afară de supralicitarea unei autointerpretări, e de reținut din această mărturisire ideea de a face din Groapa un roman care să aibă ca supratemă fiorul destinului. Nu prin aceasta e însă interesant și viabil, ci tocmai prin "dogoarea pestilențială" (e tot sintagma autorului
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
perfect anonime, sunt nucleele unor reportaje/ anchete de sertar, republicate acum in extenso. Interesul acestora poate fi unul polemic față de senzaționalul cu orice preț, păgân și imund, ce vinde o seamă de ziare de azi, dar și unul de estetică: supralicitarea realului, autenticitatea procedurilor unui jurnalism profesionist concurează cu succes ficțiunea literară. Cine plonjează fără prejudecăți în aceste dosare de existență are nu numai revelația unei colecții de suflete tari, ci și a fidelității lui Mihai Stoian față de o anume și
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
Așadar, între conceptele lui Agamben și expresia celebră instrumentată conceptual se vor articula cu predilecție ideile lui Angelo Mitchievici. Așa încât citim multe analize memorabile. Voi aminti câteva: în Grand Hotel „Victoria Română”, toate senzațiile ce au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă „se amestecă componistic într-o uvertură a disperării”, rezultând un „cockteil sinestezic” toate acestea în rama unei „viziuni mecanomorfe”. În O făclie de Paște surprinde un „mecanism subreptic al violenței”; în 1 Aprilie „figurile inversiunii și ale crimei rituale
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
reia ideea sintezei bachiene și a abuzului wagnerian, pentru a împinge la consecințele lui ultime însuși sistemul serial, prin concepția serialismului total - pan-serialismul, întreaga lui creație prezentând un caz tipic al unui model de închidere de ciclu stilistic. Prin supralicitare ideologică-estetică și prin intenția evidentă de auto-canonizare clasicizantă, pan-serialismul își atinge limitele La această imagine deopotrivă organică și antropomorfică a succesiunii celor două etape de inițiere și încheiere a unui ciclu stilistic, putem adăuga și etapa mediană, relativ staționară
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
imens film documentar, alcătuind o mapă a răstignirii societății românești în ultimele decenii de comunism. Fragmentată, fracturată, intermitentă, dar fără să ambiționeze trecerea în ficțiune, cartea lui Ion Lazu este rodul tenacității benedictine a cartografului generator de precizie și, prin supralicitare, a unei hiperrealități; autosuficientă prin ineditul situațiilor, comunicarea spirituală și fluidul uman, și deci aptă să gireze atât de râvnitul spațiu al libertății autorului. Dat fiind că cea mai mare parte din cele peste patru sute de pagini ale cărții au
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
O dată pentru a marca translația în timp a sensibilității receptoare, ce-și impune, periodic, noi seturi de opțiuni axiologice, a doua oară pentru deparazitarea producției literare de criteriile străine acesteia, pentru proporționarea valorilor în funcție de ele însele. Jocul de reducții și supralicitări, ca și reparațiile sînt, pînă la urmă, inevitabile, cu atît mai mult cu cît ele se așează pe o felie istorică. Nu ne miră, așadar, opoziția tenace, de natură conservatoare (reacționară), a celor ce țin cu dinții de pozițiile și
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi !?" Defectul acestei proze de o tulburătoare frumusețe constă în supralicitarea explicativă a îndoielii funciare care ne însoțește în vanele noastre peregrinări prin Lume: "Soarta i-a pus față n față, vorovit-au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ de la leagăn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cel mai fidel concepției gustiene). Urmărindu-le traiectoriile politice, autorul insistă oportun pe eclectismul opțiunilor ideologice, subliniind că - excepție făcînd cei de la Rînduiala - e impropriu să vorbim despre grupuri constituite. I se poate, cel mult, reproșa lui Momoc, alături de o supralicitare a influenței Legiunii, selectivitatea... elitistă, numai elevii gustieni de prim-plan beneficiind de studii de caz. Interesantă e atitudinea lui H.H. Stahl, rezervat în a vorbi, la bătrînețe, despre implicarea sa vehementă în elaborarea și implementarea Legii carliste a Serviciului
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
Maiorescu, Lovinescu, Voiculescu, Eliade, Cioran...). Când regimul se liberalizează (situația din anii '60), "viclenia" subsistemului cultural e de a-i scoate la suprafață și a-i reîntări canonic pe toți autorii excluși ori marginalizați. Recuperări nu întotdeauna cu spirit critic, supralicitări, mitizări contemporane. Prin consecință, neomodernismul "șaizecist" este și mai bricolat decât modernismul interbelic pe care îl recuperează masiv și ostentativ, fără nici o anxietate a multiplelor, divergentelor influențe. Când totalitarismul sucombă și pericolul reactualizării lui este îndepărtat, cu totul abstract (situația
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
de dificili și de exigenți cînd era vorba de mari scriitori contemporani, s-au întrecut în elogii la adresa lui Pann, devenit un fel de reper cultural pentru secolul al XIX-lea. Avem a face, în acest caz, cu un soi de supralicitare postumă pe măsura ignorării sau a desconsiderării cu care l-au înconjurat pe poet contemporanii săi. A idealiza însă, în secolul XXI, lumea spirituală a lui Anton Pann înseamnă să cedezi unui impuls mai degrabă sentimental sau să împingi snobismul
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
bine. Singurul viitor imaginabil era o repetiție a prezentului care se strînsese într-un mic gest dureros, o răsuflare dureroasă pe care o smulgea dintr-un ocean de respirație. Nemaiînsoțindu-l fanteziile erotice îcare, la fel ca pastilele, deveniseră inutile prin supralicitare), viața lenevoasă și dîrză a grădinii începu să-l scormonească, așa cum scormonea pămîntul care o hrănea. Simțea cum lumea naturală se întinde dincolo de fiecare zid al hotelului săpînd dîre cu bulgări de pămînt și stîncă învelite într-o pojghiță groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]