559 matches
-
Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud acestui teatru pe care l-a fondat în omagiul celui pe care-l consideră drept precursorul său în registrul cruzimii. Ceea ce suprarealiștii aduc nou în scenă, este modul lor de a cultiva, mai sistematic încă decât Jarry, ilogismul. Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale. Suprarealismul se bazează pe credința în realitatea superioară a anumitor forme de asociere neglijate până la el, pe atotputernicia visului, pe jocul dezinteresat al gândirii." Foarte atenți la visele lor, suprarealiștii le notează toate traseele mnesice în poemele lor ca și în fanteziile lor dramatice. De aceea teatrul lor acordă primul loc insolitului. Prologul la Mamelele lui Tiresias (Les Mamelles de Tirésias) de Apollinaire (1880-1918) este un adevărat manifest. Piesa, care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la alta fără cea mai mică aparență de legătură logică." Yvan Goll revendică, ca și Apollinaire, această "dramaturgie alogică" din cerința de adevăr, din grija de a da socoteală referitor la inima omenească profund divizată. Atenți la propriile lor vise, Suprarealiștii consideră visul, această "altă scenă" de care vorbește Freud, ca pe o lume foarte apropiată de universul teatral, căci este reprezentare spațială, figurație vizuală a fantasmelor. De aceea găsesc ei adesea în el o sursă de inspirație profundă. La vreo
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cruzimii" Două influențe alăturate, teatrele orientale și Suprarealismul, sunt la originea concepțiilor scenice ale lui Antonin Artaud (1896-1948). El este unul dintre primii, după Claudel, care a resimțit fascinația teatrelor orientale, în același timp cu descoperirea entuziasmată, în sânul grupului suprarealist 26, a violentei cruzimi a lumii visului și inconștientului pe care va dori să o aducă pe scenă. În Teatrul și dublul său (Le Théâtre et son double), care apare în 1938, sunt adunate scrierile sale despre teatru din 1932
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar dacă nu este decât de scurtă durată, a lăsat urme de neșters în scriitura sa, în special în primele sale poeme, curat suprarealiste. A exercitat chiar el un rol de prim-plan în sânul mișcării. Mai multe texte, semnate de Suprarealiști pe la 1925, în care este de recunoscut chemarea spre Orient contra raționalismului occidental, îi poartă amprenta. Dacă o rupe destul de repede cu grupul, o face din rațiuni politice, căci refuză aservirea artei unor scopuri non estetice. 27 Artaud a mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muzică printre zdrențe, RL, 1995, 4; Nicolae Prelipceanu, Valeriu Mircea Popa. Poezia în 200 de exemplare, RMB, 1995, 1603; Constantin Abăluță, Analiza critică a unui poet, CNP, 1997, 2-3; Nora Iuga, Poezia metalică, LCF, 1997, 19; Aurelian Titu Dumitrescu, Un suprarealist mistic, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sociabilitate și solitudine, RL, 2000, 25; Aura Christi, Războinicul și jobenul galben, CNT, 2000, 44; Constantin Abăluță, Moartea și înălțarea la cer a hamsterului, „Ziarul de duminică”, 2002, 7; Octavian Soviany, Viața ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
în discursul critic plăcerea rafinată, de cunoscător pentru care literatura rămâne, mai presus de toate, o artă inefabilă. În Grecia îngrijește o serie de traduceri din literatura hispanică (Justo Jorge Padrón și Octavio Paz, în special) și din literatura română (suprarealiștii, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, Gellu Naum), pentru care face prefețe sau postfețe, câteodată fiind chiar cel care tălmăcește textele (Octavio Paz, Nichita Stănescu, Gellu Naum). De altfel, I. s-a afirmat atât în România cât și în Grecia, ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
trebui să vedem dacă violența ar fi justificată din perspectiva comunistă. La urma urmei, acuzațiile sunt, la prima vedere, cât se poate de plauzibile”. Intelectualii francezi care vizitau blocul sovietic se extaziau mai mult decât oricine dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-o țară În care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămâne provocatoare ideea unei sinteze a celor două limbaje artistice, pe care poetul ar întreprinde-o la nivelul liricii sale devenită plastică, simbioză teoretizată în spațiul poeziei simboliste. Surprinzătoare devine bulversarea acestei ordini iconice prin omologarea lui Adrian Maniu printre suprarealiști criticul nu-l trece totuși în această categorie în taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție a criticului provine din sondarea unor straturi diferite din poezia lui Maniu, pentru care poemul "Salomeea" se poate constitui ca punct de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]