738 matches
-
Apoi se îndreptă în direcția povârnișului și intră în conul de lumină al farurilor. Se opri în vârful povârnișului, cu spatele uriaș proiectat pe întunericul nopții. După o clipă, întoarse capul. Fața neagră a șoferului lucea deasupra tabloului de bord, surâzătoare. Omul făcu un semn. Șoferul întrerupse contactul. O liniște adâncă și răcoroasă se lăsă peste drum și pădure. Se auzi atunci zgomotul apelor. Omul privea fluviul, în vale. Nu se vedea decât o largă mișcare de întuneric, semănată cu solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
duioasă bunătate, că o pedeapsă era totuși necesară, că vinovatul va rămâne la arest și că vor aștepta cu toții ca eminentul lor oaspete să binevoiască a-i hotărî soarta. Nici un fel de cuvânt de împotrivire nu putu îndupleca asprimea lui surâzătoare, și d'Arrast se văzu nevoit să promită că va mai chibzui. Apoi hotărâră să viziteze cartierul de lângă fluviu. Fluviul își revărsa apele gălbui peste malurile joase și alunecoase. Lăsaseră în urma lor ultimele case din Iguape și acum se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
marginea povârnișului, în fața adulților, un șir de copii de vârstă fragedă, cu 'pântecele umflat și cu picioarele subțiri, își holbau ochii rotunzi. Când ajunse în fața colibelor, d'Arrast îl chemă cu un semn pe comandantul portului, un negru mare și surâzător, îmbrăcat într-o uniformă albă. D'Arrast îl întrebă în spaniolă dacă putea intra într-o colibă. Comandantul îl asigură că da, găsea chiar că ideea e minunată, și că domnul inginer va vedea lucruri foarte interesante. Se adresă negrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
își datorează iertarea oaspetelui lor. Astfel, șederea sa printre generoșii locuitori ai frumosului oraș Iguape, pe care se bucură atât de mult să-i cunoască, va putea începe într-o atmosferă de bună înțelegere și de prietenie. Judecătorul, atent și surâzător, încuviință din cap. Medită o clipă la formula folosită de interlocutorul său, ca unul ce se pricepea la asemenea lucruri, apoi se adresă asistenței, îndemnând-o să aplaude tradițiile pline de mărinimie ale marii națiuni franceze, după care, întors din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ne repetă întruna că se simte mare, mare nevoie de ofițeri, pretutindeni... ― Am înțeles, încheie Varga posomorât. Ne vei concedia direct pe front. Doctorul mai îngăimă câteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate, mereu senină și surâzătoare. Pe urmă odaia se umplu, în câteva minute, de întuneric. Numai geamurile rămaseră cenușii, ca niște ochi bolnavi, stinși. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate, dar pașii lui nu făceau atâta zgomot cât tictacul arămiu al unui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu șervetul și uitîndu-se surâzător la doamna Bologa, care ședea năucită pe scaun, parcă nu și-ar fi crezut urechilor. ― Asta nu se poate! strigă avocatul. Nu se poate! Asta nu-i cauză serioasă! Pentru închipuiri copilărești nu se poate zdrobi norocul unei fete!... Spune
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inele, în felul catoblepasului din fabulă, acel animal antic care se devora pe sine. Un drum dus-întors spre Extremul Orient nu ar fi poate, în acest punct de epuizare a imaginilor pictate în Occident, inutil. În acele țări ale modestiei surâzătoare unde cei mai mari pictori mă gândesc la japonezi considerau pictura o ocupație pentru trecerea timpului, un simplu vector de reverii indisolubil spirituale și materiale. Tessai, de exemplu, caligrafia pe peisajele sale poeme sau trimiteri budiste (așa cum artizanii greci își
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai degrabă stingherește. Televiziunea consumă știri sau imagini din străinătate, dar în familie sau în trib. Ea este de esență majoritară, precum democrația. Întărindu-i pe cei puternici, ea asigură relațiile sociale ale indivizilor relaționali, îi face să surâdă pe surâzători, vedetizează vedetele, adaugă aura ei aurului. Umbră luminoasă a ambientului, vizualul este de partea învingătorilor și urmează linia celei mai mici împotriviri. Televiziunea este feed-back-ul pozitiv al societăților liberale ("pozitivă" este retroacțiunea rea, cea care face să pornească un mecanism
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
superioritate, căci memoriile ei materiale sunt abundente și labile. Sancțiunea e improbabilă. Mai mult: impolitețea și performanța sunt, în această sferă, sinonime. Slăbiciunile, greșelile sau derapajele au virtutea magnetică de a se șterge unele pe altele, în beneficiul unei auto-amnistii surâzătoare și aproape mașinale. Negânditul colectiv Să terminăm cu anecdota și să mergem la rădăcini. Imaginea care ne face să gândim nu se gândește pe sine. Nu-i vom descoperi punctele oarbe fără a ne întoarce întâi ochii dinspre ea. De
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este prea puternic, bomboane, ciocolată sau poate o carte cu condiție ca aceasta să fie interesantă și ușor de citit. La căpătâiul unui bolnav ne abținem de la orice discuție în legătură cu gravitatea bolii sau nepriceperea doctorilor. Vom fi liniștiți, calmi și surâzători. Cea mai eficientă dovadă de simpatie este să ne oferim a rezolva, pe cât posibil, problemele profesionale sau personale ale celui imobilizat pe patul de spital. Este foarte important să ne stăpânim nerăbdarea când bolnavul ne vorbește despre boala lui, despre
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are!“, se minuna ea, când îl zărea, sus pe o cracă, cu penajul colorat de o rară frumusețe. Visa și ea în felul ei și singurătatea îi era străină. Își petrecea ziua scotocind prin liziera de la marginea pădurii, curioasă și surâzătoare... ciugulind mure ori smeură în smeuriș... sau, cățărându-se cu o sprinteneală și îndemanare de maimuțică, după fructe de pădure... Un sturz își luă zborul dintr-un stejar, arătandu-și în soare penajul măsliniu punctat în alb și negru. Ea îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crize sunt trecătoare, trebuie să aibă însă la ea neîncetat medicamentele, să nu uităm să-i cumpărăm mâine din oraș, Corina, dar voi ce faceți aici? Am venit cu Theo să vedem tablourile și el a ieșit afară cu copiii, surâzătoare într-o rochie portocalie Corina, eu nu-mi pot ridica ochii din pământ, aș ieși afară dar, Daniel! Da! Alex mă cheamă, Ileana m-a întrebat de tine, și eu fâstâcit, neștiind ce să spun, văd fără să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
râzând fericită îmi potrivește între buze țâța albă, rotundă ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii mei, trag cu nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele, surâzător, legănându-mă, și glasul cristalin, copilașul meu! clopoțeii argintii pe care îi string cu putere între degete, țâța ei caldă, albinele și greierii prin iarbă, adorm ocrotit în brațele ei înfofolite, atât de fericit cum niciodată nu-mi mai amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu degetul pe ecran niște semne unele sub altele, de aici îi pot modifica dimensiunea, stânga, dreapta, revine Radu în ecranul cu dovada, într-adevăr suprafața grafică s-a mărit, Dovada ontologică se adaptează programului de calculator, Și creativitatea? Capul surâzător al Dianei lasă în aer întrebarea lui Theo, îmi ia caietul din mâini, Haide acum, trebuie să mănânci! am primit instrucțiuni precise de la mama, dacă vrei îți aduc aici în cameră sau, mai bine sau, adică varianta cu bucătăria, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
inaugurarea unor livezi de portocali și loturi vacante, numai bune pentru construcții. Într-una din poze, era și Ramona pe atunci o fetiță grăsuță, purtând un corset care sigur o strângea al naibii de rău. Emmett ținând în brațe un copil brunet, surâzător. Ramona, cu ochii lipsiți de viață, dirijând mâna în care Martha ținea o pensulă spre un șevalet de jucărie. Mack Sennett și Emmett punându-și unul altuia coarne. Într-o poză de grup făcută la Edendale mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Chereas știa unde trebuie să lovească - nu făcuse altceva toată viața. Sângele urca, era foc și durere, înghițea aerul. Tânărul Împărat știu ce era: sângele care pune stavilă aerului, moartea. Atunci zări chipul celui de-al doilea agresor: Julius Lupus, surâzător, cu arma ridicată; probabil că astfel vedeau urșii și mistreții fața omului care îi ucidea. Și ce zâmbet! Cu toți dinții strâmbi în gura aceea mare, și ochii care spuneau: „Ești terminat!“. Gustul arzător al sângelui urca pe gâtlej; Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de cuvânt al nemulțumiților optimates - îl vedea pe Împărat primindu-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline de neliniște avea parte și mândra stirpe a Pisonilor, moștenitorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea, pașii Drusillei se auziseră, ușori, dincolo de ușa aceea. Nimeni nu se mișca mai ușor decât ea când alerga, încălțată cu sandalele de piele moale, căptușite cu mătase. Și, răsuflând repede, bătea la ușă. Nici o femeie nu avea buze subțiri, surâzătoare ca ale ei. Împingea ușor ușa. El se prefăcea că doarme. Pe consola din fund stătea mica sculptură de lemn, misterioasă, făcută dintr-un trunchi nemuritor de sicomor, pe care preotul de la Iunit Tentor i-o dăruise tatălui său: „Reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dinți. Cei doi se mișcau prudent, siguri că-l prinseseră în capcană; la fel se proceda cu urșii și cu mistreții. O rază de lumină căzu pe chipul celui de-al doilea agresor: era Julius Lupus, care-și ridica pumnalul, surâzător; la fel arăta chipul celui care ucidea un urs sau un mistreț. Împăratul dădu din mâini, încercând să ajungă în atriu, însă nu mai era nici o speranță pentru el, căci acolo nu se vedea nimeni. Pumnalul lui Julius Lupus intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care urma să dispară peste câteva luni. Micul său fiu Lucius - ce avea să moară în mod misterios la gurile râului Rhodanus - se agață de toga lui, în timp ce Antonia, aflată în spate, îl mângâie pe cap; urmează Julia, tânără încă, surâzătoare. În urma Juliei vine Tiberius, care are același chip ca în reprezentările din perioada cât a fost împărat. Toți merg în ordine, de la o placă la alta, pe albeața marmurei. Capitolul V Amintirea mamei. Tânărul împărat care a adus în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
joacă un rol pe care și-l studiază Îndelung, ca o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din minte statura lui robustă și frumusețea Întipărită pe față. Orele se scurgeau. Iată-le, cele șapte ore s-au dus, au murit. Ne despărțim. O strângere rece de mână, un zâmbet convențional și... adio... Prietenii mei mă Întâmpină veseli, surâzători. Ei nu văd că În ochii mei s-a adâncit o nouă tristețe, pe care am s-o port cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lucra din nou la St. Luke. Fratele lui Sam tocmai ieșise de la un centru de dezintoxicare și se gândea să se reapuce de Drept. După experiența traumtizantă a nașterii ei, bebelușa Maya era un sugar grăsun de șase luni, mereu surâzătoare care deja stătea În fund și Învăța să se „auto-liniștească“ noaptea. Ronnie și Phil erau mereu epuizați de oboseală, dar iubeau cu pasiune fiecare minut petrecut În noua lor viață, și mătușa Sylvia făcea pariuri cu restul familiei că primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sunt sigură că o să reușim vreodată să-ți mulțumim destul pentru asta. Chiar atunci apăru Fi. Arăta super Într-o rochie Vivienne Westwood din mătase bleu pal. Ruby trase un fluierat ca-n filme. Fi Îi răspunse printr-o piruetă surâzătoare. Apoi se așeză lângă ele la bar și luă un pumn de alune. —Trebuie să mănânc cevaine ca să Înec toată șampania din mine. Că dacă nu, mă răstorn din picioare. Se Întoarse la Chanel. Am auzit ce ziceai mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]