1,054 matches
-
avut În lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam Într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cîrÎiau În surdină și Închideau ochii la tot ce se-ntîmplă”. Cu mai bine de un secol În urmă Caragiale observa că nu guvernul era ridicol, ci opoziția, unii speculînd după 1990 că și În comunism erau provocate false Împotriviri, pentru a justifica represiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Lenin este mai egalitaristă și plasată În contextul unei dictaturi a proletariatului, similitudinile dintre ea și modernismul extrem al lui Le Corbusier sunt evidente. Ordinea socială este concepută ca o enormă fabrică sau un mare birou - „o mașină bâzâind În surdină”, cum ar fi spus Le Corbusier -, În cadrul căruia „fiecare om ar trăi Într-o relație ordonată cu Întregul”. Lenin și arhitectul elvețian nu au fost singurii care au Împărtășit această viziune, Însă influența lor a fost excepțional de puternică. Asemănările
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care aparent ar fi putut indica un interes deosebit al României față de proiectul de uniune cu Ungaria - extinderea influenței românești până la porțile Vienei, asigurarea graniței apusene a statului român, înclinarea balanței de putere în cadrul federației românomaghiare în favoarea românilor, punerea în surdină a revizionismului ungar, obținerea unui aliat pentru contracararea preponderenței slave din regiune, înlăturarea pericolului habsburgic etc. -, în realitate ar fi fost cvasi-imposibil pentru liderii români să accepte, la atât de puțin timp după înfăptuirea României Mari, intrarea într-o atât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1987). Poemele vorbesc despre singurătate, teamă, tristețe, analizate cu gravitate, dar lirica este mai curând intelectuală, căci își propune să surprindă inefabilul unei existențe. Poeta construiește după o logică a revelației, tinzând spre obiectivarea vocii poetice. De aici lirismul în surdină, detașarea, austeritatea discursului, ceea ce nu înseamnă însă nici o clipă răceală, golire de fiorul comunicării adevărate, vulnerabilă și de aceea cu atât mai prețioasă. L. a mai publicat volumul Există un limpede loc (1989), cuprinzând reportaje despre zona Năsăudului și a
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
Luke. — Ești sigură că e ok? zice el, privindu-mă neliniștit. — Da. Distracție plăcută. Îmi trag cuvertura peste cap și simt lacrimile udîndu-mi perna. — Pa, scumpo. Îl simt pe Luke cum mîngîie cuvertura. — Odihnește-te. Le mai aud glasurile În surdină, apoi ușa Închizîndu-se. Asta a fost tot. Au plecat. Abia peste o jumătate de oră sînt În stare să mă mișc. Trag cuvertura la o parte și-mi șterg ochii umezi. Mă dau jos din pat, pornesc Împleticit spre baie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. însă dincolo de această latură expresionist-lirică, pictorul inventariază, cu o putere de sinteză excepțională, toate direcțiile care se manifestă acum pe piața simbolică a artei românești.
Un enciclopedist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17149_a_18474]
-
ochii tristă, ea lacrima își șterse Și, scuturându-și părul, tot înainte merse. Își frământa zadarnic mâinile acum goale, Se răzvrătea amarnic sub gânduri în rafale, Regretul, amintirea s-au transformat în vină. -De ce? De ce? De ce? se întreba-n surdină. De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise, Deși cu fire slabe-n speranțe-l împletise? -Ia-mi inima! N-o vreau! și în genunchi se-aruncă. Nu îmi mai trebuiește. Asta e o poruncă. A sărutat pământul ce încă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Închise ochii tristă, ea lacrima își șterseși, scuturându-și părul, tot înainte merse.Își frământa zadarnic mâinile acum goale,Se răzvrătea amarnic sub gânduri în rafale,Regretul, amintirea s-au transformat în vină.-De ce? De ce? De ce? se întreba-n surdină.De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise,Deși cu fire slabe-n speranțe-l împletise? -Ia-mi inima! N-o vreau! și în genunchi se-aruncă.Nu îmi mai trebuiește. Asta e o poruncă.A sărutat pământul ce încă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Cristian Teodorescu Unul dintre succesele Securității după 1990, așa desființată cum era, e că a pus surdină asupra activității disidenților și că i-a încondeiat în ochii opiniei publice, micșorîndu-le credibilitatea. E anormal și imoral ca la 13 ani de la Revoluție în România să nu se știe de la A la Z cine au fost cei care s-
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
tot mai acută a autorului pentru problematică socială (Cântecul mașinii, Cerul muncii, Elevatorul etc.). Nu lipsesc temele etern umane (Iubirea, Credința) sau exteriorizarea senzațiilor (Convalescenta, Ascetism). În proza de după primul război mondial - trilogia autobiografica Petru Arbore (1924), românele Glasuri în surdina (1927) și Prieteniile lui Miron (1934) - R. și-a ilustrat mai accentuat concepția umanitarist-pacifistă, pe care o slujește toată viața. În Petru Arbore e urmărit, în trei etape (Întâile năzuinți, Izvoarele interioare și Prăbușiri creatoare), destinul unui personaj reflexiv, care
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Internațională intelectualilor, pref. Georg Fr. Nicolai, București, 1922; Peregrinari, București, 1923; Petru Arbore, I-III, București, 1924; Umanitarism și socialism (în colaborare cu Lothar Rădăceanu), București, 1925; Melodiile tăcerii, București, 1926; Poezii, București, 1926; Umanitarismul biblic, Iași, 1926; Glasuri în surdina, București, 1927; ed. (Miron-le-Sourd (Voix en sourdine), tr. S. Pavès, pref. Ștefan Zweig, Paris, 1939; Haluțismul, București, 1927; Drumuri în spirală, București, 1928; Internațională pacifista, cu o scrisoare și un mesaj de Romain Rolland, București, 1928; Căile păcii, București, 1929
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
viețuitoare, lanț trofic etc., rolul acestor elemente în viața locuitorilor TERREI. Oricât ne-am strădui, prin mijloace moderne, să ne formăm un mediu ambiant cât mai plăcut cu aer condiționat-rece sau cald, lumina cât mai difuză și muzica electronică în surdină, oricât i-am invidia pe cei ce trăiesc în orașe ultra sofisticate, cu blocuri la care te uiți ca după avioane, cu sigurantă nu pot fi mai fericiți ca noi. Ia închipuți-vă,de exemplu,că vă plimbați liniștiți într-o
Educaţia ecologică în ciclul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
a conștiinței” (revolution of consciousness) pe care dezvoltarea curriculumului și noile curricula nu o pot ignora. Doritori să pară novatori și „deschiși la nou”, participanții, care altădată l-ar fi huiduit, l-au ascultat cu o evlavie ipocrită, regretând în surdină „vremurile de altădată”, când se dezbăteau „în stil kantian” problemele serioase ale articulării riguroase și coerente a curriculumului modern și când se puneau bazele științei curriculare pozitive. Conferința de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu a mai avut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
până plecau: „studiindu-i”, remarcasem că aveau „nervii tari”, erau încă insensibili șí pentru că nu munciseră mult timp, intelectual; treptat s-au „sensibilizat” șí ei, nemaisuportând zgomotele!). Seara, eram obligați noi să umblăm în vârful picioarelor, să punem radioul în surdină: ei erau «clasa muncitoare» (totuși, munceam șí noi!), care se scula devreme să plece - era cuvânt magic al epocii - «la fabrică». Nu am mai putut primi pe nimeni la noi (sau, rareori, când plecau «de sărbători» - cele oficiale! -, îndrăzneam să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Actualitatea muzicală” ș.a. După ce a bătut pe claviatura prozei cu multă inteligență și umor, P. își arată competența armonică și în poezie. Grație, livresc, amintiri lirice, aderență la un real citit elegant, fluid, dar cu destule accente de sarcasm, în surdină („Spune-mi/ îți mai amintești de Gina dintr-a VII-a?/ Fata cu pulpe transparente prin care priveam la tablă?”; „Din curte răzbate ciripit de păsări și zvon de fotbal”). Poetul compune, ascultând atent tainele cotidianului, un rondo capriccioso clar
PETCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288768_a_290097]
-
cu consecvență, fie că celebrează iubirea, cântă marea și miraculoasa forfotă acvatică sau descrie exuberante ori melancolice peisaje meridionale, invocând pretutindeni umbre și întâmplări de odinioară. O culegere târzie, Zvonul anilor (1943), reface traseul sonetistului care își scrie versul „în surdină”, cu o fascinație aparte pentru „glasul apelor”. P. exersează și arta epigramei, vizând de cele mai multe ori personalități sau evenimente ale timpului, ca în placheta Urzici (1910 ) sau în alte stihuri din celelalte volume. SCRIERI: Originale și traduceri (în colaborare cu
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
ca în placheta Urzici (1910 ) sau în alte stihuri din celelalte volume. SCRIERI: Originale și traduceri (în colaborare cu C. M. Mulțescu), București, 1903; Răzlețe (în colaborare cu A. Sterescu), București, 1907; Zvârcoliri (în colaborare cu Nicolae Petrașcu), București, 1907; În surdină, București, 1908; Urzici, București, 1910; Opt portrete, București, 1913; Cântecul plopilor, București, 1928; Glasul apelor, București, 1932; Escale, București, 1934; Turcia nouă, București, 1935; Sonete, București, 1936; Italice, București, 1937; Poezia mării, București, 1937; Elogiul mării, București, 1938; Prin Italia
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
Dumas, Cei trei mușchetari, București, 1922; Georges Rodenbach, În exil, București, 1925; Edmond Rostand, Samariteanca, București, 1927; Émile Verhaeren, Hercule, București, 1937; M. Guyot, Solidaritate, București, 1946; Două tălmăciri - Émile Verhaeren, Maurice Magre, București, 1946. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „În surdină”, CVC, 1910, 847-848; Grigore Tăușan, Un traducător rar, „Viitorul”, 1913, 1870; C. Sp. Hasnaș, „Opt portrete”, FLR, 1913, 11; Al. Hodoș, „Din alte zări...”, „Minerva”, 1916, 2651; Tudor Arghezi, Cronica teatrului nejucat, ȚA, 1927, 13-14; Perpessicius, Opere, III, 246-247; Nichifor
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
evidențiază dificultățile pe care le întâmpină redacția: „În alte împrejurări, [...] programul nostru ar fi bătut, în marș de atac liberator, ritmul tumultuos al unui manifest. Dar astăzi, la pâlpâitul zgârcit și intermitent al mucurilor primitive, instinctul vital ne impune adoptarea surdinei prescrisă de cenzură.” Autorul recunoaște că, din păcate, „capacitatea noastră de rezonanță” se află „în oarecare disproporție cu amploarea titlului nostru: el însuși un întreg și complet program”. Publicația are o viață scurtă, nereușind să pătrundă în opinia publică românească
OMUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288536_a_289865]
-
în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără timp”, „cu rășina sângelui neagră”, chipul brăzdat de „năvodul” urmelor și corpul alterat din care membrele se rup, va reantrena în Terase de apă imaginarul acvatic, cu
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
ruptură oficială și efectivă cu ideologia marxistă. Cei care au reușit să iasă din cadrele marxismului au fost transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În țară. Totuși, o anumită opoziție a Început să se resimtă, cu surdină, pe măsură ce iluziile reformiste ale sociologilor se destrămau În contact cu rezistența sistemului la umanizarea relațiilor sociale, la democratizare, la creșterea calității vieții etc. Se pot identifica câteva strategii defensive construite de sociologi În cercetările efectuate: a) ,,stratagema” caracterului local al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
această puerilă consimțire la moarte-, stilistica nudității verbale și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a surdinei. Asfixiați de politețuri, am ales să tăcem, parcându-ne considerațiile pe străzile neasfaltate ale unei șovăieli ancestrale. Ce ar fi (fost) de făcut? Fără îndoială, Biserica nu se întărește pe sine atunci când alcătuiește un nou index prohibitorum și nici când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și lăcomie de la Cypress Club din Las Olindas, patronat de spiritul plin de cruzime, dar nu lipsit de fairplay, al lui Eddie Mars: Pe la zece și jumătate seara, mica orchestră mexicană, cu centuri late, galbene, obosi să mai cânte în surdină o rumbă într-un aranjament nostim, pe ritmul căreia nu dansa nimeni. Cel de la mosacasuri își frecă vârfurile degetelor, ca și cum l-ar fi durut, și aproape cu aceeași mișcare își vârî o țigară în gură. Ceilalți patru instrumentiști, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă. Dar scriitorul știe să le domolească, punând o surdină adesea exagerată, câteodată printr-un intermezzo umoristic, pășind în tragicomedie (Microbul). Evenimentele cruciale au o anume noblețe dramatică (Din carnetul unui judecător) ori o liniște prevestitoare de furtună (Neamul Udreștilor). De o însemnătate aparte în arta lui de scriitor este
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
accentuat patriotice, nu vreau să le numesc naționaliste, ale domnului Burtică. Nu am nici o problemă cu patriotismul, dar linia de demarcație Între acesta și naționalism trece prin punctul patriotismului accentuat. Patriotismul este o chestiune care trebuie exprimată de obicei În surdină și folosită doar În momente critice. Mircea Mihăieș: Atunci când oamenii Încearcă să-și acopere prin cuvinte lipsa de consistență este vorba de găunoșenie morală. Vladimir Tismăneanu: În cartea de convorbiri, Cornel Burtică spune foarte multe lucruri, inclusiv despre conflictele pe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]