22,147 matches
-
rămânea străin de însuflețirea discipolilor. Erau momente cînd osmoza simpatiei devenea atît de puternică încît continuarea monologului se dovedea cu neputință. Profesorul lansa atunci o întrebare legată de progresul expunerii, căreia cei din sală se întreceau să-i răspundă. Mă surprind utilizînd imperfectul în evocarea acestor împrejurări; pentru mine, ele se integrează capitolului, teoretic încheiat, al studenției. De fapt, ar fi fost mai potrivit să utilizez prezentul. în locul nostru, al celor de acum cîțiva ani, alți studenți iau astăzi cu asalt
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
în prima lojă Și cu un zâmbet vag distant întâmpina de sus mulțimea. Ca sub puterea unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa apoi văzut în galerie, când felin Vâna un loc pe strapontină. Muzica însă totdeauna îl surprindea stând în picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză ieșea volubil Și se-arăta-n foaier mimând O conversație cu un smoking, Svelt, revenea ca însoțind O rochie roșie de mătase. Pe când orchestra se-ncălzea, Cu o-nclinare elegantă, Puțin distrat, el salută
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
plus, lui Grigurcu nu i-a fost dat ca nouă, altora, să scrie și versuri indeniabil proaste sau măcar anoste, impersonale. Mai în glumă, mai în serios, numim aceasta un ușor "handicap", cu gândul că lectorului îi place să ne surprindă sărind de la limita anonimatului la expresia personală, de la neajunsul estetic la un anume echilibru prin care să putem fi identificați... Mă grăbesc să constat că poezia lui Gheorghe Grigurcu își găsise prețioasa-i stabilitate încă de la debutul editorial din 1968
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe același perete, prelungea încordarea încrâncenată a pictorului marginalizat, dar sigur pe teribilul său talent
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe același perete, prelungea încordarea încrâncenată a pictorului marginalizat, dar sigur pe teribilul său talent. Peisajele tatălui surprind parcă aceeași apăsătoare izolare: o stradă goală ducând către biserică, o bancă părăsită într-un colț de grădină, siluete separate sau laolaltă, străine unele altora, într-o piață, un muzeu etrusc înfățișând statui sau oameni, la fel de absenți... Tablourile lui George
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
cît și în cîmpul muncii, e răspîndit aici în modul cel mai natural și spontan cu putință, de parcă lecțiile de ateism ținute la București fuseseră ascultate și-și produseseră efectul în democrațiile occidentale, și nu unde fuseseră ținute. Am fost surprinsă să descopăr că dacă în democrație libertatea religioasă e o realitate, pe de altă parte ambianța culturală e impregnată de ateism și materialism, acestea două mergînd împreună. în țară sărăcia și viața mohorîtă favorizau sentimentul religios, și propaganda oficială rămînea
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe vizibile și ascunse. Petersburgul reprezintă o dovadă eclatantă în acest
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
dovedește fascinat de universul mărunt, al "boabei și fărâmei", un univers doar în aparență minor, care, la o privire mai atentă, își vădește aspecte și reliefuri inedite, semnificații cu totul aparte. Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogației neliniștite, al Ideilor cu majusculă, s-a văzut înlocuit de unul al exclamației candide
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
când sloiuri deschid o silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
județul Galați), în fine până la reeditarea colecțiilor unor înaintași (Nicolae Densușianu, B. P. Hasdeu, T. T. Burada, G. F. Ciaușanu, Marcel Olinescu). Se observă îndată în acest demers abordarea deopotrivă a culturii și civilizației rurale tradiționale, astfel că nu mai surprinde apariția ultimei sale cărți, care privește arta populară: Troițe românești. O tipologie (Editura Vestala, București, 2003, XLVIII+192 p.), care, spunem încă de la început, este o încântătoare tipăritură, alcătuită dintr-un studiu tipărit bilingv, român-englez, și un album color, constituit
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
Bucureștiul interbelic, Editura Humanitas), într-un demers de aproape proză eseistică. Ea este o gurmandă cu apetit pentru alteritățile senzoriale ale unui oraș greu de deslușit, inefabil tocmai datorită varietății sale și hibridului pe care îl reprezintă. Este un oraș surprins în fărâme epice, ca o gustoasă plăcintă tăiată în felii, din care autoarea invită la a se mușca pofticios. Scriitorii sunt insectele gingașe cele mai incitante de studiat, prin felul în care simțeau și reacționau în anii interbelici, drept care Ioana
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză e chiar amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e chiar cea mai bună reprezentație a mea machiajul prăfuit și crăpat surprinde perfect suferința hainele lipite de trup mă fac incredibil de uman decorul plesnit și copt pare încă mai autentic sufleorul e inutil căci monologul meu repetat noapțile acasă transcede cortina uscată și face scena să se rotească plutind în vârtejul
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
tot un fel de boală �de voință și temperament", cum are să o descrie el însuși mai tîrziu), viitorul scriitor termină cu greu școala pentru a se înscrie, după dorința unilaterală a tatălui, la Facultatea de Drept din București. Războiul îl surprinde în postura de �student întîrziat". Este mobilizat în toamna anului 1916 și, după un scurt stagiu la Școala de ofițeri din Botoșani, devine combatant de linia întîi la Oituz, Mărăști și Mărășești. Ca și în cazul lui Camil Petrescu, născut
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
peștii prinși ne întristau inconștiența cu care se bălăceau în continuare numărătoarea inversă a solzilor lucitori începuse și noi recitam domol versuri ca niște liturghii negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
context mai larg și acesta îl reprezintă chiar cronica despre Craii de Curtea-Veche. Mateiu Caragiale i se înfățișează lui Vladimir Streinu, “ca cel mai bizar scriitor român”, individualizându-se prin “imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței mărețe”. Criticul surprinde cu finețe profilul original, singular în literatura română al eroilor (Pantazi și Pașadia) care “transportă într-un mediu social vătămat o anume subțirime, fiind adică desfrânați fără trivialitate și nesățioși de spurcăciune, fără a fi vulgari... măsura degradării le este
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
se autoflagelează-n slip, privind cururi dalbe pe nisipuri. Eu, cardiacul și nervosul, am început să beau țuici; votcă rusească nu există! Tamara Nikolaevna umblă desculță și domnul Axin (sau așa ceva; administratorul vilei) îi face ochi meliferi. La recepție am surprins „fetele” discutînd, scandalizate, că eu și cu nevastă-mea, culmea, sîntem căsătoriți! Toți credeau că-s c-o amantă! Mă salut, în continuare, cu Ion Caraion. Ce bine e, totuși! Oriunde mă duc, orice s-ar întîmpla (și mi se
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
Și duminică, fratele Ioan a lipsit de la masă! Probabil „a slujit” pe undeva sau, măcar, a cădelnițat din oficiu! Am impresia că de cîte ori „apare” în lume, se dă pe la subsuori cu spray de tămîie. Și n-aș fi surprins să-l văd cu un termos de aghiazmă! * Găsesc pietre plate, găurite, în care-mi pot înfige creioanele ascuțite! Fac un fel de arici cu țepi groși, galbeni, de „Koh-I-Noor”!! Cînd sfîrșesc de jumulit ariciul, s-a terminat și scrisoarea
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
din instalația de iluminat pocnind de frig, totul s-a limpezit brusc, am înțeles de ce era nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela strada descria o curbă largă, chiar îmi spuneam că, iată, acum cînd nimic nu mă mai poate surprinde, sînt silit să-mi înghesui privirea în colțul străzii, ar fi încăput multe întîmplări acolo, presimțeam însă că nimic nu-mi va întrerupe convalescența, coridorul acela cu pereți groși, lung și neaerisit, care unește - sau desparte ? - strigătul de ecou. și
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili ai Rașelicăi. Acestui prim strat, care constituie nucleul, i s-au adăugat alte trăsături, derivând tot din poezia baudelairiană, care au precizat și au fixat definitiv personajul matein; nu este de fapt greu să identificăm în Rașelica
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
chiar din aceeași farfurie. În timp ce domnul Manolescu ajustează articole și croiește pagini, în timp ce Masto prezidează imperial coloane, imagini și fonturi, eu privesc cu coada ochiului profilul Ioanei, decupat parcă direct din afișele cu Greta Garbo, și mi se pare că surprind în privirile ei mai mult decît sclipiri ale inteligenței și subtile voluptăți livrești. Aparent absentă atunci cînd discuțiile trenează, dar agilă ca o panteră cînd trebuie găsită o soluție salvatoare, Ioana acaparează întregul spațiu al spontaneității și identifică scînteietor exact
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
comportamentul personajelor ne va oferi cheia situației, ci comportamentul naratorului". Naratorul pare că nu știe nici el mai mult decât personajele sale, iar cititorul obișnuit să găsească în acesta un sprijin, un intermediar, dacă nu un posesor al adevărului, rămâne surprins în așteptările sale, contrariat. Acumularea sensurilor ascunse, înlănțuirea lor dovedește că, totuși, în cele din urmă vocea care vorbește nu poate fi neutră și indiferentă. Lumea este crâncenă, spune acea voce. Oamenii, chiar și cei mai apropiați, îți pot face
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
ales sub amenințarea cnutului. Un observator din afară remarca tot timpul în peisajul literar stagnarea și pustietatea, cultura era socotită o anexă a aparatului de propagandă. Această priveliște a marcat timpul când în fruntea treburilor obștești a stat Gheorghe Gheorghiu-Dej. Surprinde ca o bizarerie tentativa unor istorici de a reabilita această fază de instaurare a teroarei și în artă și literatură. În ambele sisteme totalitare (nazism și comunism) s-a experimentat un mecanism de anihilare a esteticului de către ideologie. Cum propaganda
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
inexplicabilă a Esmeraldei pentru leul de la circ nu duce la ruperi spectaculoase de ritm, ci la cîteva momente de pace, de pierdere a identității (eroina abia se distinge, umbră cenușie, în cușca leului) și de fapt eșuează. Paginile de jurnal surprind, în mici nuclee epice, scene inexplicabile și totodată fără însemnătate, de același tip ca în proze, sau meditații scuturate cu grijă de praful autobiografic. „In mijlocul orașului, în dreptul celei mai frecventate răscruci, în uruitul tramvaielor și al mașinilor, în forfota
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
nu văd femeile decît de la talie în jos! Să tot rătăcești pe străzile pline de carne. Mai ales acum cînd, nefiind în măcelării, orice bucă de doamnă capătă ceva special. Ai și hali-o, nu numai te-ai uita! Mă surprind gîndindu-mă că aș fi un canibal distins! Ar trebui să vă scriu despre Dolhasca. În ultima vreme mă bîntuie fantoma acelui "spațiu", rezervația naturală de îngeri tinerețea mea tristă-n spatele unui zid de cărămidă, într-un șezlong, cu creionul
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
literar subliniază că, în Les Mailles du filet, "autoarea transformă într-un adevărat «roman» experiența ei de viață în plină comunizare a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice și urmărind nedisimulat un adevărat plan epic, o construcție narativă pe cale de consolidare."4 În același sens erau și concluziile: "Jurnalul Soranei Gurian, mai mult decît proza ei
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]