2,093 matches
-
plan metoda experimentului cu specific de cercetare. Ea se impune prin solicitarea unei atitudini active și de independență a elevilor, determinându-i să lucreze efectiv, cu simțurile, cu mâinile și cu gândirea. Experimentarea dezvoltă spiritul de observație și raționamentul inductiv, suscită curiozitatea științifică și stimulează imaginația creatoare, cultivă interesul pentru intuiție și experiență personală, pasiunea pentru o activitate experimentală independentă, capacitatea de explorare etc. Încurajarea activităților experimentale ține, În esență, de stimularea activității creatoare, căci procesul gândirii creatoare, euristice este un
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
despre A, prin simpla cercetare a lui B, luând ca punct de plecare existența unor relații determinate Între A și B. Rațiunea de a fi a modelelor este tocmai aceasta, de a sugera o explicație, un adevăr. Operația cu modele suscită cu ușurință structuri operatorii adecvate pătrunderii În sistemul de relații ale unui fenomen (J. Bruner), sesizării și enunțării legilor, relevării fenomenului În forma lui „pură”, utilizării noilor achiziții fără o memorare prealabilă. „Ideea centrală a Învățării pe modele - subliniază I.
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a complexității și a dificultăților previne comiterea unor greșeli descurajante; - În execuția unei acțiuni este de preferat adoptarea unui ritm relativ rapid, de natură să faciliteze constituirea automatismelor; - variația exercițiilor previne monotonia, apariția plictiselii și a oboselii, menține atenția și suscită interesul pentru acțiune, creează disponibilitate pentru efectuarea acțiunii; o variație se poate obține prin schimbarea formei, a gradului de complexitate, a modului de execuție etc.; - verificarea imediată, controlul și autocontrolul conștient constituie o condiție importantă În reglarea sau autoreglarea acțiunii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să-și aroge pretenția unei metode universal valabile. Deși a intrat relativ recentă În câmpul cercetărilor experimentale și al practicii școlare, sub forma În care a fost ea dezvoltată până acum, instruirea programată a jucat un rol evident pozitiv; a suscitat o reflecție pedagogică bogată și constructivă În domeniul organizării instrucției; a sugerat, mai ales prin principiile ei, modalități mai bune de elaborare a programelor, de structurare a materiei, de operaționalizare a obiectivelor predării; a Îndreptat atenția și eforturile În direcția
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mai mult în cât mai puține părți („Căci trebuie să divizăm întotdeauna în numărul cel mai restrâns cu putință.”) Din cele analizate anterior putem deduce că există trei feluri de diviziune: 1) cea prin multiplicități nedefinite, considerată greșită și care suscită ironii și glume; 2) dihotomia mediană, marcată de reguli provizorii, aleatorii și aproximative; 3) diviziunea naturală prin număr minim de părți definite. Aceasta din urmă pare a fi idealul lui Platon și se aplică, fără a mai fi contestată, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acest context conceptul auto-eficienței evidențiază rolul auto-reglator al expectanțelor. Predicția ce se autoîmplinește (self-fulfilling prophecy). Discutând în termenii relației procesului de atribuire (observator-actor), predicția care se autoîmplinește se referă la situația de interacțiune în care așteptările credibile ale observatorului vor suscita un anume comportament din partea actorului, acesta din urmă confirmând inconștient, obiectiv, așteptările primului. Introdus în psihologie de către Merton (1948), acest concept avea inițial în vedere relația experimentator Ă subiect, observator Ă observat: examinatorul cu așteptări pozitive găsește Q.I.-uri
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
tren, o ridicătură de pământ, simultan ne apar termenul și noțiunea de movilă. 3. Ierarhia indicilor semantico-sintactici este utilizată când cuvântul apare datorită relațiilor dintre semnificații (cineva povestește cum lângă satul lor se află o ridicătură mare de pământ, ceea ce suscită imediat conceptul și denumirea corespunzătoare). W. Kintsch omite însă un factor de organizare a amintirilor: afectivitatea, relația unui obiect sau a unei ființe cu interesele, dorințele noastre, observată încă de W. Hamilton. Ne apare în minte și se află în legătură cu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
deja J. Piaget: cooperarea între școlari, schimbul de păreri duce la dezvoltarea capacității de discuție imaginată, esențială în rezolvarea problemelor. Așa cum subliniază W. Doise (p. 127): „Interacțiunea socială devine o sursă de progres cognitiv prin conflictele socio-cognitive pe care le suscită”. Diferențele de opinii, contrazicerile pe planul ideilor facilitează progresul cunoașterii, dezvoltă capacitatea de raționament (rezultă că e bine ca în același grup să lucreze elevi oarecum diferiți între ei). Problemele discutate în grup diferă după obiectul de învățământ. La literatură
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
încrederea în sine, fascinația complexității, orientarea estetică și asumarea riscurilor. Speculațiile referitoare la creativitate și actualizarea de sine pot fi abordate și din perspectiva teoriei tradiționale a personalității. După Maslow (1968), curajul, îndrăzneala, independența, spontaneitatea, autoacceptarea, asociate cu alte trăsături, suscită dorința individului de exploatare a propriului potențial. Rogers (1954) a precizat că tendința individului către actualizarea de sine este impulsionată de motivație și încurajată de un mediu favorizant, necritic. O serie de teoreticieni care s-au axat pe motivația creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acestor cercetări stau atât Întrebările care s-au ridicat În istoria intelectuală În legătură cu dezvoltarea științei și medicinei În ultimul secol, cât și considerații etice și morale curente. Diferitele implicații ale determinismului biologic pentru domeniul politic și cel al asistenței sociale suscită un interes la fel de mare astăzi ca și acum un secol, datorită În special publicității create pe marginea unor cărți ca The Bell Curve și, recent, a clonării genetice 9. Se poate observa că aceste cercetări istoriografice s-au deplasat treptat
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
teoriei sale a circulației elitelor. Totuși, dacă prima definiție este relativ puțin utilizată, așa cum notează Bottomore (1964, pp. 1-2), poate fi stabilită o legătură logică între prima definiție și cea de-a doua, centrată pe dihotomia elită/non-elită. Factorii ce suscită „excepțiile inevitabile” introduc de fapt distorsiuni într-o ierarhizare bazată exclusiv pe nivelul de performanță. Așadar, putem asocia prima definiție - bazată pe excelență - unui model ideal de societate, jucând un rol comparabil cu cel al concurenței perfecte în domeniul științei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ibidem). Împărțirea inegală a puterii În zilele noastre, s-a convenit asupra unui caracter mult mai general al ierarhizărilor. Împărțirea inegală a puterii tinde să fie considerată ca „axiomatică” (Putnam, 1976, p. 8), deși contravine dorinței contemporane de egalitate. Aceasta suscită reticențe privind noțiunea însăși de elită. Totuși, nu există a priori o opoziție între elite și democrație, așa cum vom avea ocazia să vedem mai departe. După cum notează Heinz Eulau, problema-cheie a acestui subiect este cea a responsabilității (accountability) față de ce
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Identitate și alteritate Ca minoritate, elita este supusă îndeosebi dialecticii identității și alterității. În primul rând, membrii elitei vor simți că au ceva în comun, ceva care-i deosebește de toți cei care nu aparțin elitei. Acest lucru va putea suscita un sentiment de complicitate, putând da naștere unor comportamente care nu vor avea altă funcție decât aceea de a întreține sau chiar de a accentua acest sentiment. Astfel, suntem readuși, prin simplă analiză formală, la chestiunea din centrul dezbaterii suscitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
își are propriile exigențe, legate de evoluția numărului de membri. Măsurile vizând prevenirea oligarhizării „nu sunt aplicabile decât la scară foarte mică” (ibidem, p. 30). În perspectiva unei expansiuni, creșterea este mai întâi pur cantitativă: numărul membrilor sporește. Masificarea organizației suscită atunci o creștere a complexității organizaționale: asistăm la diversificarea relațiilor dintre membri. Specializarea tehnică, această consecință inevitabilă a oricărei organizații mai mult sau mai puțin întinse, impune necesitatea a ceea ce se cheamă conducerea afacerilor. Rezultă că puterea de decizie, care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Mosca, Histoire des doctrines politiques depuis l’Antiquité jusqu’à nos jours, traducere în limba franceză, Payot, Paris, 1955, pp. 321-322 (prima ediție în limba italiană: 1936). Elita puterii Gradul de coeziune al elitei conducătoare este o chestiune care a suscitat numeroase discuții. Contrar punctelor de vedere conform cărora elita conducătoare este formată din grupuri diverse neavând nici aceleași interese și nici aceeași scară de valori, Charles Wright Mills a susținut ideea că relațiile de complicitate dintre diferitele segmente ale elitei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sectorul lor de activitate sau domeniul de competențe, indivizii în poziție de conducere au aceeași origine socială și același nivel de educație. A rezultat un stil de viață asemănător, facilitând contactele sociale (ibidem, p. 19). Frecventarea acelorași instituții de învățământ suscită experiențe socializatoare asemănătoare. Desigur, cumulul de funcții executive în mai multe sectoare de activitate este relativ rar și este, de altfel, descurajat adesea prin măsuri legislative în vederea eliminării conflictelor de interese. Dar dacă nu „suprapunerea simultană” este regula, se observă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ideea că băncile însele rămân supuse controlului unor capitaliști individuali ce întrețin o veche tradiție familială. Așadar, mecanismele capitalismului familial ar fi fost mai degrabă restructurate decât nimicite. Dincolo de marxismul clasic: elita întreprinderilor Confruntarea dintre marxism și teoriile manageriale a suscitat apariția unor teorii care se îndepărtează tot mai mult de marxismul clasic. A existat mai întâi o teorie a hegemoniei financiare. Aceasta admite simbioza sectorului bancar cu industria și recunoaște poziția centrală a băncilor în fluxurile de capitaluri. Marile instituții
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este colectiv și că nu se reduce la o succesiune de decizii individuale fără influența contextului social. Dacă ar fi așa, curba s-ar reduce la o dreaptă cu înclinația variabilă; nici un mecanism de influențare difuză a mediului n-ar suscita curburi care să transforme dreapta într-o curbă logistică. Procesul de difuzare reprezentat de curbă aduce în scenă categorii de actori cu caracteristici diferite (vezi schema 1). Fg63 -p84 Frecvențe cumulate Timp t1 t2 t3 t4 Schema 1. Procesul de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de instituții, fie din cauza unui scepticism mai general în ceea ce privește orice ierarhie stabilită. Într-o societate în care puterea este considerată o sursă de corupție, deținătorul puterii poate inspira diverse sentimente (printre care frica) dar el nu inspiră respectul și nu suscită vreun sentiment de legitimitate. Cu toate acestea, subliniază Clifford-Vaughan, prestigiul este, la fel de mult ca puterea, un atribut al oricărei elite, pentru că numai prestigiul poate garanta o adevărată stabilitate. Abordarea așa-zisă „obiectivă” a elitelor implică teza că puterea generează prestigiul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
împreună cu François Chazel, o putere relațională și una substanțialistă (Chazel, 1992, p. 199). Puterea de tip relațional se exercită mai întâi într-o situație de interacțiune ce introduce o asimetrie relațională, dar ea depășește apoi cadrul relației inițiale, pentru a suscita, în forme mai complexe de acțiune organizată, „o dependență reciprocă și dezechilibrată a actorilor” (Friedberg, 1993, p. 116). Atunci când asimetria se înscrie în timp și în spațiu, ea devine sursa unei puteri substanțialiste, adică tranzitive: o putere ce se poate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu poștalioanele și cu prostituatele, cu Roma și cu ciuma, cu vrăjitoarele, medicii și focul din șeminee - ceea ce denumește el cu o expresie devenită celebră odată cu Nicolas Bouvier: folosința lumii... Montaigne nu formulează nici o idee fără experiența autobiografică care o suscită și o solicită, niciodată ca teoretician și întotdeauna ca practician al lumii: acolo unde toți filosofii procedează ca niște autobiografi - ideile nu cad din cer! - el practică politețea față de cititor și povestește de unde-i vin ideile, care anume experiențe le-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eroare funestă. Cum să nu înțelegem că se referă la creștinism? 33. Jubilare la canibali. Ura față de durere merge mână în mână cu aspirația către plăcere cu îndemnul de a face tot ce trebuie pentru a o crea, a o suscita, a o solicita. Aici regăsim cele două componente specifice oricărei gândiri hedoniste: refuzul durerii și a tot ce e negativitate, opțiunea pentru plăcere, pentru ceea ce e pozitiv. Nu vindecăm, răul cu rău, numai binele acționează ca un remediu eficace. Remediul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să-l reproducă - în cea mai mare parte a cazurilor, cu ajutorul Universității. Foarte adesea, în istoria filosofiei, adevărul se reduce la suma locurilor comune cristalizate de obișnuință și de lenea intelectuală. Epicur nu s-a mulțumit să scrie sau să suscite niște texte - de altfel, pierdute în cea mai mare parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora, el a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau despre crimele politice, sacrificiile religioase și despre jafurile soldățimii. Aici nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân ce suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moartea nu-i o catastrofă. Cel mult o ocazie de a pune punct final unei experiențe pline de veselie sau de a termina odată cu o vale a plângerii. Celor îndărătnici, gata să obiecteze că, tocmai, ipoteza unei existențe radioase poate suscita dorința de a-i mai adăuga ceva și a beneficia de o prelungire, Lucrețiu le răspunde dinainte afirmând că moartea este o necesitate, o evidență căreia nu i te poți sustrage. Este ridicol să vrei să te agăți de vreme ce toți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]