575 matches
-
protejat cu un plastic și ferestrele sunt doar găuri mari în perete. Toaleta, până una-alta, este afară, la vreo zece metri de casă și Cindy ne spune să fim atenți la șerpi. De jur împrejur este doar pădure virgină, susurând în bătaia vântului și fremătând de țipetele animalelor și păsărilor de noapte. O întreb pe Cindy dacă nu îi este frică să rămână singură aici și îmi răspunde că de mică a crescut în mijlocul naturii pe care o respectă și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
unghia de la degetul mare, Îndoia marginea foii, apăsa, Îi dădea drumul, o netezea cu podul palmei, după care caietul era iute răsucit și așezat În fața mea, gata de a fi folosit. Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rapidă, se ridica repede în picioare și chema religiosul care îl aștepta în curtea conventului: «Condu-l imediat la San Zeno in Monte!». Și, în timp ce își ajuta prietenul împovărat să urce în trăsură, cu un ton mult mai binevoitor îi susura: «Calvarul și crucea dumneavoastră este acolo sus, la San Zeno in Monte. Acolo vă vrea Dumnezeu!». În toropeala dintr-o noapte agitată, pătrunsă de suferințe fizice și morale - continuă don Giovanni, închizându-și ochii și încruntându-și fruntea ca cum
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dar și în publicații universitare, inclusiv teze de doctorat. Nu sunt în canonul literaturii române, dar sunt în dicționarul scriitorilor francofoni. Recunosc, eu aș fi vrut să fie invers... Nu mă întrebați de ce! Poate că ești un văcar patriot, îmi susură cineva la ureche. Cotidianul, 2-3 martie 2002 America e cu ochii pe noi — Pe tine nu te-a enervat articolul lui Tony Judt? mă întreabă Pastenague în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu pe prostul. — Cum
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
să facă în așa fel încât să intre în Academie și Robbe-Grillet sau măcar Claude Simon (era înainte ca acesta din urmă să ia Premiul Nobel). Oricum, el e gata să le sprijine candidatura. I-am promis că am să susur la urechea lui Robbe-Grillet această propunere rușinoasă. Liderul Noului Roman a izbucnit în râs. Și mi-a explicat (era pe la începutul anilor ’80) că nu e nici o scofală să fii în Academie, alături de te miri cine. E drept că, în afară de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
chestia cu zahărul o înțeleg. Cred că Orson Wells susținea că trei lucruri pe lume sunt insuportabile: femeia frigidă, berea caldă și cafeaua dulce. La fel și Pastenague... Când mă așez în fața computerului să-mi scriu tableta săptămânală îl aud susurându-mi în urechea dreaptă: — Pe tine de ce nu te-au invitat la Forumul cultural, că doar erai în România?... E cam brutal alter-ego-ul meu! Și de ce mi-o trântește de la obraz abia acum, după o lună și mai bine de la
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
să dea de la 90 de dolari în sus ca să vadă echipa de tenis a Statelor cu unii din Europa, români parcă! Focile aclimatizate în parcul din La Jolla mușcă milionari, lebedele, grațiate surprinzător de suporterii români, alunecă pe apă, izvoarele susură și Florin Segărceanu se apără de soare și de umilință cu o șepcuță albă. Retina nu poate focaliza altceva. Sînt singurele mesaje pe care nervul optic e în stare să le poată ridica spre creier în setul al treilea, la
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de poemele cărora doar eu Însămi/ le eram universul” - mărturisește poeta, la acest ceas de cumpănă neagră, când contemplă „scheletul secret” al existenței: „E un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ Îți susură lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chestiune prin infidelitate, nu este necesar ferită de nevoia de transcendență, precum nici pribegiile păcătoase ale credinciosului nu se separă pentru totdeauna de Sacralitate. Cititorul nu poate evita să-l confrunte pe Musil cu Flaubert, maestrul neiertător al mizeriei „romantice”, susurând În putridul realității. Claudine nu este, În nici un fel, Înrudită cu Emma, iar proza lui Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu este o nefericită mic-burgheză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aveau toate cele care mi se întâmplau. Pesemne că o forță necunoscută m-a pus în mișcare. O forță absurdă. Trebuia să ajung aici. De aceea mi-am pierdut memoria și umbra. Probabil că o să-mi pierd și sufletul. Râul susura la picioarele mele. Era un susur plăcut. În mijlocul lui se înălța un banc de nisip pe care creșteau sălcii. Se unduiau frumos în bătaia vântului. Apa era limpede precum cristalul și se vedeau peștișori printre pietre. Mi-a prins bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
convenționale ale japonismului sunt prezente, fardul alb, pentru a evoca zăpada sub clar de lună, roșul ca cireașa al unei limbi, gheișele fidele tradiției, actrița de origine imperială și chineză, o muzică ritmată cu lovituri de gong și de jocul susurând al coardelor de shamizen, fumul tămâii, culorile negru, alb și roșu care evocă totodată Prusia și celei trei luminozități ale palatului Bardo 265. Această punere în scenă în stil japonez supralicitează exterioritatea asemănătorului, ca și cum tentația extrem-orientală ar ține ea însăși
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și mi-am și încasat o palmă peste scăfârlie. Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia de-a mă pripi și de-a scrie că muzica din Anonimul venețian, susurată în urechile timișorene în timp ce pe dinaintea ochilor luneca o gondolă, a fost compusă de Benedetto Marcello. Nici vorbă! E capul de operă al fratelui Alessandro. Am înghițit în sec și mi-am înfrânt elanul de-a mai scrie și-n rubrica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește/ și încearcă să cuprindă;// Descătușează ochiul/ pămîntului și bănuiește/ izvoare care se nasc;// A fi mereu pretutindeni,/ legat de trup,/ sîngele meu susură încă.// Toate izvodesc,/ pleacă și se întorc.// Alunecînd pe lacrimă, trăiesc" (Atingere). Modelul Ungaretti e urmat cu rezultate caracteristice: "Mi s-a părut/ că ai urcat pe umbră/ și ai dispărut./ Lebădă erai,/ făcîndu-mi semne/ disperate cu aripile./ Cerul se
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
mixturii de materii, autorul extrage din asemenea eteroclite învecinări efectul unei libertăți secunde - surogat de copilărie, "nel mezzo del cămin de nostră vită": "Ce poți găsi la jumatatea vieții - fier chinuit/ mercur ucis se zbătuseră cîndva în odaia unde/ nu susura aurul și nu medita argintul/ doar mari topoare de tablă/ salutau țeapăn domnia, uralele stinse/ în dreptul chipiilor fără creier./ Dacă tot urcasem puteam să cutreier./ cu mult regret pe-al ruginii apret". (ibidem). Ori într-o manieră simplificată, acest iarmaroc
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
la dicționarul vis-vis și te întorci acasă din mai multe vieți din mai multe morți dar la poartă îți fură somnul alt vameș altă gheară îți smulge din inimă peisajele stropite cu aur ale copilăriei îți ademenește pasărea care-ți susură în urechi cântecul depărtărilor fragranța eșecului și lepezi cămașa încălțările pieile lepezi zările dai de pe deget inelul îl rupi chiar deasupra hăului care se cască-n odaie ești gol acum - și gheara deasupra goliciunii tale *** umbre pietrificate sub cearșaf degete
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
de pește au înghețat pe pagina albă a zilei, litere cu care se vor scrie proiectele nopții ce vine. Împrumută-mi, zic, respirația ta și vei vedea cum se umflă pânzele amintirii de clipe frumoase, cum murmură vocile heruvimilor, cum susură ca un roi de viespi istoria. Gramatica te poate corupe, nu și ochii, nu și umbra, senzuala ei strălucire.
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
Amestecate îs de-a valma miresmele-ți: chipreș cu nard, aloe, smirne și tămâi, șofran cu trestie și parfum de scorțișoare care ard domol, cu aromatic fum; toți arborii de prin Livan, mireasă-soră,-n tine,-i ai; ești râu ce susură,-n Livan, de apă vie, sub lămâi. - Tu, vântule de miazănoapte și tu, vânt cald de miazăzi, suflați prin foi, ca niște șoapte, înmiresmându-mi, până-n zi, grădina-mi doldora de frupt, - ce-a lui e,-acum și nentrerupt. V
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
bisericii “Sf. Voievozi” din Cuca, ne spune că denumirea actuala a comunei vine de la rediului Cucului, un desiș de pădure ce se află în viroaga ce pornește din spatele cimitirului bisericii și coboară la fântânile de lângă primăria Cuca. În această viroaga susura un izvoraș, cu apă cristalina la care veneau cucii să-și ostoiască setea - cum femelă cucului se chema cuca - așa cum ne arata academicianul Iorgu Iordan în Dicționarul Limbii Române, acest toponim a fost preluat și a dat denumirea localității. Această
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
fost plină de săteni în straie de sărbătoare Merită vizitată peșteră Izvorul Tăușoarelor din Munții Rodnei, una dintre cele mai lungi peșteri din Europa. Recent a fost inclusă în nou înființatul Parc Național al Munților Rodnei, si totusi drujbele mai susura balada banului murdar.
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
Spre necunoscut, Nomazii," etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Prin tematica militară, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Spre necunoscut, Nomazii", etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Octav Băncilă a pictat numeroase vrăjitoare, ghicitoare și cărturărese după cum erau ocupațiile femeilor sau spoitori
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o luptă cu tătarii. Pe atunci se întindeau Codrii până aici. Au făcut popas într-o poienița plină cu bujori sălbatici. Acum aceste flori se găsesc numai în sere, crescute artificial și sunt ocrotite de Cartea Roșie, iar nu departe susurau câteva izvoare cu apa rece și limpede ca lacrima ... au băut oștenii apa, s-au odihnit ... și au pornit iar la luptă cu dușmanul... după biruință Ștefan a juruit acel colțișor de rai celor mai viteji oșteni, care, în curând
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
țărănești", sunt din nou destul de contrastante. Penultima parte descrie prin procedee imitative sclipirile unui pârâiaș din curtea casei părintești, despre care Enescu mărturisea mai târziu: „Pârâiaș în fundul grădinii - pe acesta îl văd și acum. Un subțire firicel de apă care susura încetișor în fundul grădinii și câteodată se lărgea, devenind o mică băltoacă strălucitoare.” . Mișcarea egală a figurației harpei pe tot parcursul acestei părți sugerează susurul continuu al apei. De la imaginea aceasta Enescu a trecut fără pauză la ultima mișcare, unde întreaga
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
o seamă de picioare albe și paturile-n șir cu ochi obosiți căutând ceva, și arcade roșii de buze ce ard. Febra ca un fum galben se-ntinde fin, și, de-afară se-anunță lumina și umbra cerului. Peste noapte susură ploaia în grădina de taina și pe pământul în somn, iar bolnavii tresărind de dorință ar vrea cu mireasma migdalilor în floare într-o lumină blândă să vină albă moartea în ceasul acela prielnic. (octombrie 1946) Peisaj Ploaie mare peste
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
zeițelor mărilor, nu au copleșit, nu au deturnat muritorul de rând, mai puternic, mai narcotic, decât în spațiul inegalabilei arte grecești. Când vocea umană însă, devine egală instrumentelor zeilor, când ea își întinde vraja peste necălcatul tărâm al Olimpului, când susură și geme sfâșietor, când adoarme și alintă, când iubește și tremură de emoție, ea devine prin sine divină, olimpiană și detașată de carnalul jalnic al purtătorului de instrument. Există o taină, un mister, adevăruri ce nu se spun, pentru “a
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]