581 matches
-
În comerț. — Hmm..., făcu Bruno. În acel moment, apăru Christiane, cu un prosop În jurul taliei. Catherine tăcu, vizibil crispată. Apoi bătu rapid În retragere, pretextând un atelier de Meditație zen și tangou argentinian. Credeam că faci Tantra și contabilitate..., Îi susură Christiane În timp ce Catherine pleca În grabă. — O cunoști? — A, da, o știu pe idioata asta de douăzeci de ani. Și ea vine aici de la Început, practic de la Înființarea Locului. Christiane Își scutură părul, Își făcu un turban din prosop. Urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cora. Priveam la cutia așezată pe masa din sufragerie, Îi dădeam ocol și nu știam de unde s-o apuc. Învelișul străveziu dezvăluia câte ceva din decolteul profund al plăcii de bază, mister susținut și alimentat de baretele cablurilor SATA. Ventilatorul sursei susura o chemare, dar, În ciuda muchiilor rotunjite și a luminii difuze pe care lumânările o revărsau asupra noastră, tot nu reușeam să văd În ea un obiect al dorinței. În fine, după câteva Încercări timide de chat despre vreme, care n-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Da, da, da, de trei ori da. — Bun, am zis, atunci mergem mai departe. Cineva a spus cândva, citez din memorie, Dumnezeu e un scriitor, iar noi suntem atât personajele, cât și cititorii, am Încheiat citatul. — Ce frumos vorbești, a susurat Vera, Închizând ochii. Mai spune-mi. — Ei bine, am continuat, nu știu În ce măsură avea dreptate cu ultima parte, dar cu prima a nimerit-o la țanc. ÎhÎÎÎ... — Eu, tu și toți cei pe care-i cunoști suntem doar niște personaje
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ciudat, iubește banii și nu‑și mai ia ochii de la portmoneu. Banii nu‑s importanți; Rainer trage un scuipat în direcția portofelului, ce crezi că are acolo, bancnote de o sută sau de o mie? Banii nu sunt principiul nostru, susură Sophie, ai cărei părinți au prea mulți și care e traumatizată de atâta bunăstare. Hans lovește în continuare victima, ud leoarcă de sudoare, ca o mașinărie lipsită de spirit, în stare să nimicească astfel și spiritul celorlalți. Exact așa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că omul trebuie să iasă din sine, fiindcă în sine se găsește în mod normal tot timpul. Și, zicând acestea, își întinde brațele îmbrăcate într‑un pulover de lână. Iar tu te mai găsești, în plus, și în inima mea, susură Rainer. Anna ochește un gândăcel harnic și‑l strivește. Nu mai omorî animale și ascultă mai bine ce am de zis, o dojenește Sophie. Vreau să inițiez un experiment record, prin care să‑mi ating cât mai repede limitele impuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spune Camus. Când ți se ia speranța, prezentul e pe deplin în mâinile tale, tu însuți ești realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Asta sunt ei oricum. Nu spui niciodată o frază pe care să n‑o fi spus și altul, susură Sophie. Fiindcă știu deja toate frazele. Unde viața se stinge, seara e ca un armistițiu melancolic, ne învață Camus. Hans își dă din răsputeri un pumn în cap, încât sună a gol. De aici nu iese nimic original, doar lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește mai mult ochii, speriată de propria îndrăzneală. Paharele sunt iar goale, apoi iar pline. Nimeni nu simte nevoia să privească personajul despre care se tot întind la vorbă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
râdă. Am oftat și, de data asta nu i-am mai vorbit tare. Rosteam cât mai În șoaptă cele de trebuință. Am luat-o În sus, ocolind pâlcurile de urmăritori care scotoceau pădurea. Am găsit un fir de izvor ce susura, iar Runa ne puse să urcăm prin el cale de mulți-mulți pași Înainte de a ieși din apă și de a porni iarăși la vale. Poate că Tatăl era acolo În Cer, totuși, pentru că am dat peste o albie secată, largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mai bun este un câine viu, decât un leu mort." Subscriu și eu! Chiu și vai, pe un picior de plai Chiu și vai prin România. Piciorul nostru de plai este inundat de pâraie nestăvilite de lacrimi. Curg la vale susurând, direct în haznaua pregătită din timp de onor Guvernul României, încă din primăvara anului trecut, când a fost votată noua Lege a educației, lege organică transpusă întocmai în forma sugerată de președintele României. Las deoparte faptul că însuși domnia sa recunoaște
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de ochiul-boului. Urmau cele zece minute de meditație, în care gândea pozitiv și accesa energiile cosmice, pătrunzând în biblioteca universală. Toate astea din poziția lotus și cu un zâmbet pancreatic pe chip. În drum spre pat nu uita să-mi susure: o noapte mustoasă, Doruleț! Prima ei reacție matinală era să-și pună comprese cu ceai de mușețel pe ochi și să stea cu picioarele urcate pe perete, pentru relaxarea circulației. Din poziția aceea îmi șoptea: bună dimineața, soare, să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață pământul / rotirea în eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă în artă toată comoară de amintiri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă ce trezește în ea energii devoratoare, necunoscute până acum ( Și l-ar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de afiș), Huiduma Bodyguard (la fel de boțită ca și șeful său; ducea într-o mână un radiocasetofon de bord din care susura o melodie blues, complet nepotrivită cu întreaga atmosferă, însă Scriitorul se obișnuise, deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin de arsuri de diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vii cu mine? Hai, te rog, o să fie foarte plăcut, promit. O să te prezint unor tipi senzaționali, Andy, o să vezi. Zău, am o mulțime de prieteni heterosexuali superbi. Și-apoi, e petrecerea dată de Marshall - o să fie prima-ntâi, a susurat James și s-a sprijinit de biroul meu, În timp ce Îmi citeam e-mailurile. Emily ciripea fericită În partea ei de birou amănunte despre rendez-vous-ul ei cu compozitorul cel pletos. — Aș vrea să vin, știi prea bine că aș vrea, dar prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă libere numai În act. Plăcerea mea maximă este să asist la plăcerea ei, să simt resortul intim ce o face să se zguduie corporal ca și cum ar fi cuprinsă de ceva nepământean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ger și febra interioară, scuturându-mi părul (prima parte reînviată), frecându-mi obrajii cu disperare să mă trezesc, oprindu-se gingașe pe ochi, pe nas, pe gură, reluându-mă În stăpânire, smulgându-mă treptat din absență; iată, o revăd susurând: plânge, râde fericită, mă bate pe umeri (Înghețase sloi zăpada În pulovărul vărgat), Îmi pipăie brațele, mă bate pe spate, coboară, atinge orice parte a corpului: abdomen, șolduri, genunchi; Îmi Înfoaie părul, Îmi scutură cizmele galbene; gata, am fost refăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa a făcut, căci îl auzim împleticindu-se și căzând. — Șerpăria... susură Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se fier peste fier și așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai știi să dormi cu lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purtătorii de epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că doar polițaii, securiștii, activiștii și cîrciumarii sînt serviți, în mod frecvent pe sub tejghea! Omul meu era bine dispus; mi-a arătat un butuc de măcelar de vreo 60 de cm. diametru, înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul meu! AL MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu butuc!"... Și și-a culcat capul pe el, sorbindu-i, cu nările fremătînde, tainicele arome... Sincer să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se include și el în confesiunea furtunoasă a poetului. Natura se extinde pentru a putea cuprinde eul său tumultuos. Poemul "O toamnă" ne trimite la Bacovia prin acel sentiment de sfârșit de lume: Spui că în scaune se-aude apa susurând?/ Spui că-n copacii din fereastră se-neacă/ vrăbiile? Spui că oceanul se apropie?" Un pește imens înghite marea: imagine desprinsă de pe retina unui ochi deschis în apă care va percepe altfel lumea; cer aurifer, lacuri senine, marea tulbure; iată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu opoziție fățișă față de intrarea în moarte, ci doar impunerea propriilor termeni: "nu mă ține de mână, noapte,/ nu te teme, a ta sunt.// dar nu-ți voi da lapte să bei/ din sânul roz de pământ.// și nu-mi susura că suntem/ întregului parte și parte./ eu asupra ta pot/ numai viață, nu moarte". La fel ca în acest decisiv refuz al morții sau cel puțin al morții canonizate, scrisoare către propune eboșa unei etici a morții care nu mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură, în urechi, singurele cuvinte mântuitoare), și nici a invoca metafore-simbol ale creștinismului (Tantalos străbunul e suspendat în aer ca pe o cruce uriașă, având în același timp viziunea duhului văzduhului, un "pescăruș invincibil" tot în formă de cruce etc.). Fervoarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie și una de nopți, Cea de-a doua povestire a lui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]