981 matches
-
apară stema Moldovei pe cahle sau sculptată în piatră. Pe domeniul Ciceului, bisericile ortodoxe de la Vad, Ciceu și Mihăești intrau sub stăpânirea domnului, ca și biserica din Feleac, ridicată pe locul unei vechi biserici de lemn, cu ajutorul domnului. Emanciparea de sub suzeranitatea polonă a avut un răsunet internațional, regele polon prezentând cazul în fața scaunului pontifical ca pe o trădare. Regele îi reproșa papei, la 26 iulie 1489, că ruptura cu Ștefan s-a făcut cu știința și binecuvântarea papei: „Sanctitatea Voastră a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
voievodul Moldovei, care îi era dator ca vasal. În asemenea împrejurări se dovedea importanța Moldovei pentru apărarea Poloniei, căci în 1489, tătarii jefuiau și ardeau Kievul, aflat sub stăpânire polonă. Kaspar Weinreich, cronicarul cavalerilor teutoni, explica sustragerea lui Ștefan de sub suzeranitatea polonă „întrucât polonii nu i-au dat nici un ajutor împotriva tătarilor și turcilor, așa cum i se lăudaseră”. Ștefan cel Mare a preferat să recunoască suzeranitatea regelui Ungariei, care era una pur formală, nu presupunea depunerea omagiului, cum o făcuse la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Kievul, aflat sub stăpânire polonă. Kaspar Weinreich, cronicarul cavalerilor teutoni, explica sustragerea lui Ștefan de sub suzeranitatea polonă „întrucât polonii nu i-au dat nici un ajutor împotriva tătarilor și turcilor, așa cum i se lăudaseră”. Ștefan cel Mare a preferat să recunoască suzeranitatea regelui Ungariei, care era una pur formală, nu presupunea depunerea omagiului, cum o făcuse la Colomeea, și, pe deasupra, Matei Corvin îi promitea, dacă nu ajutor ca să recucerească cetățile pierdute, două feude în Transilvania, unde s-ar fi putut refugia, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
antiotomană, din care să facă parte Polonia și Ungaria. Pentru realizarea acestei alianțe era necesar ca raporturile moldo-polone să se schimbe radical. Ioan Albert nu avusese nici un motiv ca să atace Moldova în 1497. Faptul că Ștefan cel Mare recunoscuse și suzeranitatea regelui Ungariei s-a datorat neîmplinirii obligațiilor pe care regele polon și le asumase prin jurământul de la Colomeea. Era nevoie de noi tratative, care să reglementeze relațiile dintre Polonia și Ștefan cel Mare. După evenimentele din 1497, era necesară stabilirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soluționate de starostii de Hotin și Cernăuți. În tratatul semnat la Hârlău nu se face nici o aluzie în legătură cu o subordonare de tip vasal-suzeran a lui Ștefan față de regii Poloniei și Ungariei, domnul fiind tratat pe picior de egalitate. Fiind înlăturată suzeranitatea polonă, Ștefan cel Mare acceptă suzeranitatea regelui Ungariei. Era o suzeranitate pur nominală și caracterul acesteia ne este dezvăluit chiar de Vladislav al II-lea. Cerându-i lui Ioan Albert să renunțe la pretențiile sale de suzeran, motiv pentru conflicte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cernăuți. În tratatul semnat la Hârlău nu se face nici o aluzie în legătură cu o subordonare de tip vasal-suzeran a lui Ștefan față de regii Poloniei și Ungariei, domnul fiind tratat pe picior de egalitate. Fiind înlăturată suzeranitatea polonă, Ștefan cel Mare acceptă suzeranitatea regelui Ungariei. Era o suzeranitate pur nominală și caracterul acesteia ne este dezvăluit chiar de Vladislav al II-lea. Cerându-i lui Ioan Albert să renunțe la pretențiile sale de suzeran, motiv pentru conflicte ulterioare, Vladislav îi scria fratelui său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Hârlău nu se face nici o aluzie în legătură cu o subordonare de tip vasal-suzeran a lui Ștefan față de regii Poloniei și Ungariei, domnul fiind tratat pe picior de egalitate. Fiind înlăturată suzeranitatea polonă, Ștefan cel Mare acceptă suzeranitatea regelui Ungariei. Era o suzeranitate pur nominală și caracterul acesteia ne este dezvăluit chiar de Vladislav al II-lea. Cerându-i lui Ioan Albert să renunțe la pretențiile sale de suzeran, motiv pentru conflicte ulterioare, Vladislav îi scria fratelui său: „Iar acest lucru majestatea sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
legitimi, dar și nelegitimi, chiar verii și nepoții acestora. Pretendenții au găsit sprijin la vecinii Moldovei, Ungaria și Polonia, iar din secolul al XVI-lea și în Imperiul Otoman. Regii unguri și poloni au susținut domni, care să le recunoască suzeranitatea, domni care se obligau să acorde sprijin militar și material suzeranului lor. După moartea lui Alexandru cel Bun, în 1432, i-a urmat la tron fiul său Iliaș, fiul cel mare, pe care îl asociase la tron. Iliaș a domnit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
observa, cea mai mare parte a marilor boieri, care au făcut parte din Sfatul Domnesc până la moartea lui Ștefan al II-lea, au stat alături de Iliaș și de Ștefan, care au dus o politică de alianță cu Polonia, au recunoscut suzeranitatea regelui polon și au avut strânse legături cu mari nobili poloni, care își aveau dregătoriile în provinciile vecine cu Moldova. În ciuda faptului că Roman a venit cu ajutorul polon, cu toate că i-a dăruit lui Ditriih Buceațchi sate în Moldova, Roman nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
epoca întemeierii statului feudal moldovean. Cea de la Netezi a aparținut lui Bratul Neatedul. Acesta apare în Sfatul Domnesc la 30 martie 1392, apoi în 1393, 1394. În actul dat la Suceava, la 6 ianuarie 1395, prin care voievodul Ștefan recunoștea suzeranitatea regelui polon, Bratul Neatedul apare pe primul loc în Sfatul Domnesc, alături de alți boieri, printre care vestiții viteji, Ioaniș Viteazul, Dragoș Viteazul. Interesant este faptul că despre curtea Neatedului se arată că era în Câmpul lui Dragoș. Acest câmp se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Europei, apărută în 2009, că sultanul s-a gândit să-i dea calului său ovăz în pristolul de la Roma, cum scria Eminescu. Dar până să ajungă în centrul Europei, în calea ofensivei turcești se aflau Țările Române și Ungaria, sub suzeranitatea căreia se afla Belgradul și întreg teritoriul de la vest de această cetate până la Marea Adriatică. Drumul, pe care îl imagina P. P. Panaitescu pentru o armată otomană, care s-ar fi deplasat spre centrul Europei, se oprea în secolul al XV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
privind Europa. Dacă s-ar fi urmărit numai supunerea Țării Românești, sultanul nu avea decât să trimită o expediție comandată de unul dintre căpitanii săi ca să-l determine pe Mircea cel Mare să îi plătească tribut și să îi recunoască suzeranitatea. Biruința lui Mircea la Rovine nu a însemnat numai oprirea ofensivei otomane pe Dunăre, dar și prima mare biruință obținută de un principe creștin într-o bătălie împotriva turcilor. O altă încercare a turcilor de a ocupa Țara Românească are
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei”. Ceea ce înseamnă că domnia nu i-a fost dată ca o favoare din partea unui rege sau împărat, ci i-a fost acordată de Dumnezeu. De aceea, se va strădui să evite o suzeranitate reală, care ar fi știrbit liberatea lui și independența țării. Conflictul cu Polonia, din ultimii ani ai vieții lui Ștefan, a fost și o reacție împotriva unui rege, în fața căruia s-a umilit, totuși, cu toate că închinarea de la Colomeea se înscria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care era calm și cum vorbea atunci când era mânios. Tonul pe care se adresează polonilor de data aceasta este fundamental deosebit de cel folosit până în 1485. Pentru a nu se afla în fața mai multor adversari deodată, domnul făgăduia că va recunoaște suzeranitatea monarhilor din vecinătatea Moldovei dar așa cum remarca Matei Corvin, Ștefan le-a promis tuturor supunere, ca, în realitate, să nu își plece grumazul în fața nici unui rege, sultan sau han tătar. Suntem departe de vremea în care un domn al Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
etc. intervenite între marile puteri concurente în această zonă geografică, și în care se făceau referiri, într-o formă sau alta, la Principatele Române, nu se ia în considerare în nici un fel faptul că ele aveau statut de autonomie sub suzeranitatea sultanului. Moldova și Valahia au fost tratate ca „părți”, „posesiuni” ale Imperiului Otoman, nefăcându-se nici o deosebire între un stat autonom și un pașalâc, așa cum era, de pildă, Bulgaria - parte integrantă a Imperiului turc; -în toate tranzacțiile dintre marile puteri
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
agravării crizei din Balcani, a iminenței unui conflict armat ruso-turc, ministrul de Externe român a făcut publică o Notă, la 16 ianuarie 1876, în care a precizat că România nu face parte din Imperiul Otoman, căruia i-a acceptat doar suzeranitatea și că, dacă Poarta ar fi învinsă într-un eventual război, România nu va accepta altă suzeranitate. Precizarea aceasta avea o dublă semnificație: era un răspuns la tentativa recentă a Porții de a cataloga România ca parte a Imperiului Otoman
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
o Notă, la 16 ianuarie 1876, în care a precizat că România nu face parte din Imperiul Otoman, căruia i-a acceptat doar suzeranitatea și că, dacă Poarta ar fi învinsă într-un eventual război, România nu va accepta altă suzeranitate. Precizarea aceasta avea o dublă semnificație: era un răspuns la tentativa recentă a Porții de a cataloga România ca parte a Imperiului Otoman și un răspuns direct adresat Rusiei, care nu o dată își arogase „dreptul” de a fi „protectoarea” Principatelor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să creeze bustul lui Mihail Kogălniceanu, din fața Colegiului Agricol „Dimitrie Cantemir” din Huși (vezi Anexe). 7.Hușeni în Războiul de Independență a. Contribuția militară a populației orașului Huși și a județului Fălciu la cucerirea independenței de stat a României Instaurarea suzeranității otomane (în 1420 - Țara Românească și în 1456 - Moldova) a însemnat o frână serioasă în dezvoltarea societății românești. Datorită rezistenței eroice a populației, dornice să-și apere cu orice preț glia strămoșească, Imperiul Otoman n-a putut transforma niciodată Principatele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din regiunile revendicate de angevini. în heraldică, poziția personajului simbolizat corespunde referentului denominat, ori leul din stema amintită stă orientat spre apus. Dacă Vlad s-a raportat la leul maghiar a simbolizat în stema sa o dublă victorie, atât împotriva suzeranității maghiare și biruința ortodoxismului amenințat de expasiunea catolicismului peste granițele muntoase ale Făgărașului. Cât despre însemnele ordinului, dragonul capătă valențe antagonice și chiar un renume negativ în conștiința creștină . Nu greșim afirmând că însuși Vlad a produs devierea de sens
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
unor atacuri înverșunate din partea Romei.3 A existat o vreme și un regat bosniac (vezi harta 8). Cel mai reprezentativ conducător al acestuia a fost Ștefan Tvrtko (1353-1391) , primul ban, adică guvernator, al Bosniei, care era în perioada aceea sub suzeranitate maghiară. În 1377, Tvrtko a fost încoronat rege al "sîrbilor, bosniacilor și croaților," un titlu care reflecta întinderea considerabilă a teritoriului aflat sub controlul său. El a fost capabil să adauge Dalmația la posesiunile lui. După moartea sa, conform schemei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și își păstrau limba și obiceiurile. Acești albanezi italieni aveau să joace un rol de frunte în viitoarea mișcare de eliberare națională. Imperiul Otoman continua să se confrunte cu intrigile și rezistența din Principatele Române ale Valahiei și Moldovei. Cu toate că suzeranitatea otomană fusese instituită pentru prima dată asupra Țării Românești la sfîrșitul secolului al paisprezecelea și asupra Moldovei la sfîrșitul celui de al cincisprezecelea, autoritatea aceasta era frecvent contestată. Principatele erau nevoite să facă față nu numai amenințării otomane, ci și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
asupra Dubrovnikului ar fi însă firesc. Dubrovnik Orașul Dubrovnik, aflat anterior sub stăpînirea Veneției, a trecut în 1458 sub protecția Imperiului Otoman. În 1481, el plătea un tribut stabilit la 12500 de ducați, dar, cu excepția acestui fapt și a recunoașterii suzeranității otomane, Dubrovnikul era independent sub toate aspectele concrete, stabilind relații cu puterile străine și încheind tratate cu acestea. Stindardul lui flutura în vîrful catargelor corăbiilor lui. Vasalitatea otomană a avut drept rezultat important faptul de a fi acordat orașului drepturi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Polonia, în secolul al optsprezecelea, Rusia, marea putere ortodoxă, părea să ofere cea mai mare speranță de ajutor. Întrucît acest stat făcea presiuni tot mai insistente în scopul controlării zonei Mării Negre, tentația de a colabora cu liderii ruși în vederea răsturnării suzeranității otomane a crescut și ea. Primul prilej concret de colaborare a fost oferit de strădaniile lui Petru cel Mare de a înainta spre sud și de conflictele lui cu regele Carol al XII-lea al Suediei. Domnitorii români au fost
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înființarea unui stat-tampon care să acopere teritoriul cucerit de ea și dezvoltarea ținuturilor de la nord de Marea Neagră. Țelul acesta putea fi atins prin transformarea Principatelor în regiuni autonome sub protecție rusească, chiar dacă zona rămînea din punct de vedere tehnic sub suzeranitate otomană. Anexarea directă a țării nu putea fi realizată chiar cît ai bate din palme. În 1774, toate marile puteri se opuneau încheierii unei păci care să modifice radical echilibrul de forțe din Europa de sud-est, astfel încît guvernul rus
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în schimb un pericol și mai mare. Ocuparea Egiptului de către Napoleon în iulie 1798 a fost un veritabil șoc pentru Poartă. Cu toate că, sub conducerea liderilor mameluci, acesta acționase independent în trecut, țara se afla din punct de vedere tehnic sub suzeranitate otomană. Pe lîngă aceasta, orașul Constantinopol depindea de resursele alimentare primite din Egipt. Astfel încît Imperiul Otoman a declarat război Franței. Modelul alianțelor din Orientul Apropiat a suferit în acest moment o modificare radicală. Imperiul Otoman semnase acorduri nu numai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]