1,250 matches
-
melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor...’’), câștigă anvergură artistică prin prezența scriitorului ca personaj care interpretează cu brio rolul complementar al duetului epic, generator. O altă operă înrudită, în care Caragiale abordează întrun fel aceeași temă dând un ușor tâlc simbolic ispitei este: Între două povețe; tânăra Nina, care îl obsedează pe erou cu prezența ei fascinantă, la un bal mascat, este travestită în Mefisto; ea devine astfel ,,drăcușorul’’, care-l urmărește cu privirile și a cărei respirație caldă emană
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
narativ ale cărui conotații de factură magică fac adevărata și marea ,,muzică’’ a povestirii. În acest fel putem descoperi că, în fond, este vorba de un scenariu al practicilor vrăjitorești având o surprinzătoare coerență. Analizate la modul retrospectiv, prin prisma tâlcului dezvăluit de șirul întâmplărilor circumscrise episodului următor, rătăcirea eroului în timpul nopții incidentele își divulgă esența malignă. Scopul ,,relecturării’’ este acum de a identifica chipul în care se manifestă fenomenul de sublimare a gestului înscris în arsenalul strategiei erotice, cu inimitabil
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
îl înțelege într-o foarte mică măsură pe guillaume, administratorul întocmește o listă de câteva delațiuni și trădări posibile, administratorul poate s-o sfeclească în orice moment), fie amplificate burlesc, rivalizând ca lungime cu înseși poemele, ca acest titlu cu tâlc poietic: poetul plagiază, adică fură de stinge din leonard cohen - lars gustafsson - ion mureșan - virgil mazilescu - și dintr-un foarte abil cântăreț de pe meleagurile italiei. folosește prea mult diminutivele. se află în același timp sub influența muzicii de toate felurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
trebuit după vechiul obicei creștinesc... însă mama nu a murit, ea trăiește în sufletul meu și a multor celor care au cunoscut-o așa cum a fost, un model de bunătate, abnegație și noblețe. Mărioara BURAGA de teatru pentru păpuși avînd tîlcul sănătos al înțelepciunii populare. Cea mai însemnată lucrare însă este ,,Dăinuiri dăneștene“ scrisă împreună cu soția sa Eugenia, învățătoare, carte pe care Editura Junimea o prezintă în termeni elogioși spunând: Soții Eugenia și Costache Buraga, învățători din Dăneștii Vasluiului, propun cititorilor
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
sa în acest sector este cunoscută în sat și raion prin numeroasele texte create de dînsul pentru brigăzile artistice de amatori. A scris piese de teatru pentru păpuși, unele i s-au jucat. Fără pretenții stilistice deosebite, versurile sale au tîlcul înțelepciunii populare. Nu-i clipa o slovă Săpată-n granit, Pe muntele care încet l-am zidit. Cu tîlcul desprins Din multe istorii Purtăm înainte Șiraguri de glorii Cînd lespedea aspră înscrie o faptă Piciorul vînjos Mai urcă o treaptă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de amatori. A scris piese de teatru pentru păpuși, unele i s-au jucat. Fără pretenții stilistice deosebite, versurile sale au tîlcul înțelepciunii populare. Nu-i clipa o slovă Săpată-n granit, Pe muntele care încet l-am zidit. Cu tîlcul desprins Din multe istorii Purtăm înainte Șiraguri de glorii Cînd lespedea aspră înscrie o faptă Piciorul vînjos Mai urcă o treaptă Ideile-s aripi Spre larguri deschise Iar noi încarnarea Străbunelor vise. Dar n-am început ȘI NU VOM SFÎRȘI
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
viață povestită. Dacă lăsăm la o parte ceea ce spun autorii în legătură cu un fel de mîncare din Dănești, bunăoară, cu un obicei de-al locului, cum e în bucata ,,Jinduitul curmei “, foarte multe capitole pot fi luate ca povestiri pline de tîlc. Apoi farmecul cărții sporește cu mult, cînd ironia e chibzuit folosită. Autorii au un mare respect pentru cuvînt, văzut precum e ființa, cuvînt care e întors pe toate fețele, pus în propoziție sau frază cu o grijă de mare meșter
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
vita și capătul de frînghiuță din cornele sale, ori cea dimprejurul grumazului porcului, sau și căpăstrul din capul frumosului cal. După cum se topiră eresuri atîtea ținute în cinste cînd vremea curgea peste dînsele, tot cam așa piere azi obiceiul cu tîlc tăinuit al frînghiei cutăreia vite vîndute la tîrg, ori pe cale, ori și din ogradă. Ci, pînă mai scapă un licăr ici colo, murind, este bine să prindem puțin înțelesul de ce ar putea să ne înfățișeze și ist prea ciudat obicei
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
interes, ci realitatea propriu-zisă: aceasta este grija personajului care "acestea așe în sine chitindu-le" se hotărăște să împiedice o astfel de perspectivă periculoasă. Cum altfel decât îndemnând, prin intermediul unui discurs filosofico-moralizator, care cuprinde și un șir de povești cu tâlc, la calm, rațiune, echilibru, la "calea lineștii"? În mare, concepția sa este că nu poate nimeni să controleze viitorul, că destinul se joacă în sfere intangibile pentru muritori și că există o înlănțuire a cauzalităților după care lumea se conduce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unul bine articulat, trădând o "deprindere ritoricească" și o gândire ordonată de studierea logicii, un lucru rar, dar cu atât mai prețuit printre animalele lui Cantemir. Înainte de a-i da cuvântul, se mai cere observat un lucru, care își are tâlcul său: în această lume a bestiarului cantemirian, care este una a rapacității, a lăcomiei, a dorinței de putere și chiar a prostiei arogante, cei dedați studiului sunt rejectați către margine ca incomozi; ei deranjează planurile celor puternici, tulbură jocurile de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încă multe altele. Ploșnița Titlul acestui text pornește, firește, de la piesa de teatru a comunistului entuziast - și mai apoi dezamăgitul de comunism - Vladimir Maiakovski, cel care, nemairezistând în fața imaginii negre concrete a totalitarismului comunist, a ales să se sinucidă. Dar tâlcul acestor rânduri este doar contextual legat de Maiakovski. Să dăm însă poetului exaltat și mai apoi dezamăgit de comunism ceea ce este al lui, iar vremurilor noastre de acum să le dăm ceea ce merită. Nu cu multă vreme în urmă, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
acestor rânduri, încât nu mai duse scrisoarea la preot, ci întorcându-se în grabă acasă zise mamei: Mamă dragă, Dumnezeu nu ți-a primit jertfa vieții tale, fiindcă nu este nevoie... Și pe loc a rupt scrisoarea. Atunci mama, înțelegând tâlcul vorbelor băiatului, cu lacrimi de fericire, îl îmbrățișă cu dragostea ei de mamă. Iată cum o mamă credincioasă este în stare să-și jertfească viața pentru fericirea copilului ei. 55. Să nu disprețuim pe semenii noștri! Era o femeie, care
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul meu, milostiv fii mie păcătosului și mă miluiește. Amin! Și întărit sufletește, intră să i se taie limba. Din acel moment a început tămăduirea sufletului și a trupului. 127. Un vierme mic (istorioară cu mult tâlc) E noapte... La o masă, plecat peste hârtie, Cu abecedaru-n față, stă un copil și scrie... Dar, lângă el, vicleană, în luciul filei roze, Zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze! Acum, gândind, copilu-și pune creionul între dinți: Șopârlele
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
mi-a zis cu un ton de intimitate: Domnule Maxim, vreau să-ți spun o poveste. Spuneți domnule Rozin, dar să nu fie cu evrei! Ba, cu evrei și cu creștini! Așa, ca în pușcărie? Chiar așa! Dar cu alt tâlc! Atunci spuneți! A murit Ițic. L-au luat dracii și l-au dus într-o cameră de tortură, unde cei chinuiți aveau în fața lor tot felul de bucate, gustoase, aromitoare și mult plăcute la vedere. Vrând să mănânce, când duceau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stătea amărât la intrarea pe peron. Ce faci? Ți-e rău? Vino să te prezint Mitropolitului, i-am vorbit de tine! Mulțumesc! Lasă, m-am prezentat singur! Preotul a ridicat din sprâncene, nedumerit. Cu multe astfel de povestiri pline de tâlc duhovnicesc ne delecta părintele Nicolae. Cu Justin Paven, profesorul Nestor Moțu și un hamal Se mai afla în celulă un student în anul IV la teologie, Justin Paven, trecut prin Pitești, cu care am legat o prietenie sfântă; deosebirile de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trecerea se face cu ușurință, tinerii cu cravate roșii fiind la vârsta când și basmele, dar mai ales literatura de aventuri le incită, naiv, imaginația. De altfel, în Povești adevărate fantasticul asigură substanța istorisirilor. Cât privește înclinația spre povețele cu tâlc, ea se exprimă de multe ori prin simboluri facile. Neașteptat este, forțând termenii, un „textualism” sui-generis (naratorul își abordează dezinvolt cititorii, se „dedublează”, schimbă, ușor amuzat, destinele personajelor, anticipând derularea acțiunii, se laudă în glumă, își face spăsit autocritica), abilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
semnificația și calitatea acțiunii, contribuția prestată pentru cunoașterea adevărului despre strălucita politică externă a României și la îmbogățirea patrimoniului național cu aceste noi documente ilustrative. Dar nu pot să nu menționez și următorul fapt, care mi se pare a avea tâlcul lui: o bună parte din aceste volume scrise de colegii mei și plătite tot de către ei ori din fondul Asociației sau cu anumite contribuții de la sponsori (Eurisc și Niro Investment Group) au fost distribuite la autoritățile din România (parlamentari, președinție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
am zis că până aici mi-a fost. Intru în cabinet, ministrul se ridică de la birou și, venind spre mine (nu știam în ce ape se scaldă și care mi-i soarta), spune: "Ce faci, măi cârcotașule?". Expresia avea un tâlc pe care mi l-au amintit discuțiile anterioare, iar faptul că Bălței a ieșit val-vârtej de la ministru, precum și cuvintele rostite de el, m-au dărâmat pur și simplu. Din fericire, ministrul și-a continuat vorbele fără pauză: "Te-am numit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
vor veni după noi, măcar prin fotografia sa. Despre Dv. Însă, nu voi spune atât cât s-ar cuveni decât, doar: „Eugen Dimitriu, organizatorul secției „Oameni de seamă”, a muzeului Fălticenilor”. Fotografia e plasată la cap. „Fălticeni”. Acesta a fost tâlcul deranjului pe care vi l-am făcut și pentru care sper că voi fi scuzat. Al Dv. cu cele mai alese sentimente de stimă și prețuire, Gr. Sturzu 4 C.P. ilustrată color: (Stremț - Alba) Vedere din Alba-Iulia Ghenarie 1978 Primiți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai arătos „ou dogmatic”, rezervând dreptul unui cotnărel de a fi ciocnit și el. Oare ne vom putea Întâlni cu prietenii clujeni, la vară, În spațiul mioritic moldav, strânși la foc de seară, pentru schimbul unor gânduri și vorbe cu tâlc? Georgel 13 Carte de vizită Cluj, 22.VII.’78 Dragă domnule Eugen, Conform unei intenții mai vechi, voi veni la Fălticeni cu 2-3 prieteni scriitori sau profesori) pentru a ne adăpa la fața locului, din izvoarele mitice și onirice ale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bucura de bucuriile lor, se năcăjea de necazurile lor. Ținea sfat cu ei, era receptiv la sugestiile lor, populariza în cadrul orei satului de duminica la radio, prin genericul de vorbă cu moș Ion, realizările obștei dodeștene prin sfaturi pline de tâlc. N-avea răgaz și nici nu-l dorea. Parcă-l văd cu ciocanul și dalta săpând în lemn “Ricatu-s-a aceasta în anul una mie nouă sute treizeci și cinci” ... pisania clopotniței. Adesea se închidea în camera sa de lucru, câte 40-60 de ore
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
tăcerea. Oricum, trebuie să repet întrebarea perfect legitimă pusă de Lizzie: „Ce vreau?“. Ah, de ce oare femeile iau toate lucrurile în serios și fac atâta tărăboi! De ce oare cer întruna definiții, explicații? De fapt, scrisoarea ei sesizează unele lucruri cu tâlc, și izbucnirea de sentimente înăbușite nu mi-a scăpat. Observațiile ei ocolite și nu total injuste au fost puse de multă vreme la păstrare. Poate că într-adevăr doresc o figură de nevastă vârstnică, pe jumătate „ieșită la pensie“, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în împrejurările actuale n-ai s-o accepți. Te iubesc atât de mult, Lizzie. P.S. Mi-e teamă ca nu cumva să fii supărat pe mine. Te rog liniștește-mă cât de curând.“ Am oftat citind această misivă plină de tâlc, care-mi provoca atât de puțină plăcere. Și, mă rog, ce „ofertă“ presupunea că-i făcusem? Lăsa aproape să se înțeleagă că se străduia să mă îndatoreze. Am luat notă că încă nu-l înștiințase pe Gilbert și că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dar, ascultă-mă, nu vreau să te întorci acolo, nu vreau să te întorci la el, în casa lui. Vreau să rămâi aici, să rămâi aici cu Titus și cu mine. I-am aruncat lui Titus o privire plină de tâlc. Simțeam că inoculez rațiune în mintea ei. Hartley se așeză. Se uita de la mine la Titus cu o privire de animal hăituit. M-am așezat și eu lângă ea. Tremura toată, dar în ochii ei terorizați mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâlnire, dar cu „noi“. Dacă Hartley ar fi dorit să nu fac nici o mișcare, cel mai înțelept lucru ar fi fost să nu dea nici un semn. Dar iată că mi-a trimis o scrisoare. Ce să fi însemnat, care era tâlcul ascuns al acestei misive? Vineri însemna mâine. M-am uitat la scrisoare, roșind și tremurând și încercând să o înțeleg. Mintea refuza să-mi lucreze. Ba chiar mi-a trebuit câtva timp până să-mi dau seama că nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]