1,062 matches
-
strâmbat puțin în semn de „n-am ce face“. Dar mă simt îngrozitor din cauză că l-am pocnit. —De ce? a sărit din nou Julia. Jake a meritat-o. Toate teoriile alea cu „să nu lovești copilul când ești nervos“ sunt niște tâmpenii. Atunci când să-l pocnești - în ziua de Crăciun, când îți mulțumește pentru cadouri? Fiona a oftat. —În orice caz, nu cred c-o să primesc vreo scuză din partea lui, așa că la un moment dat va trebui s-o las baltă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zici acolo? De cum James a închis gura, Julia și-a dat seama că bebelușul era al lui. Cu toate că vocea bărbatului rămăsese calmă, în ochi îi apăruse o scânteie de frică, iar obrajii i s-au îmbujorat a vinovăție. Termină cu tâmpeniile, i-a sărit femeii muștarul. Julia s-a forțat să reziste impulsului de a alerga la chiuvetă ca să vomite. —Am aflat. Desigur, ăsta era un bluf în toată regula, dar Julia nu se mai obosea să facă pe deșteapta. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de ce vor ei să fim egali? pufni. La ce mi-ar mai folosi atunci faptul că m-am născut targuí? — Lucrurile sunt mai complicate, spuse bătrânul. — îmi închipui, acceptă el. Trebuie să fie mult, mult mai complicate, pentru că o asemenea tâmpenie nici nu admite discuție. Făcu o pauză, socotind încheiat subiectul, și întrebă: — Ai auzit vreodată de Abdul-el-Kebir? — Toți am auzit de el, interveni șeful beduinilor, luându-i-o înainte „zlătarului“. El i-a expulzat pe francezi și a condus țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult, da, cât ar fi în stare să suporte, agonisindu-și în felul ăsta înțelepciunea. Adevărul e că se cam pierduse cu firea din nimic, simțindu-se amenințat cu briceagul, gonit de pe tocătura de paie, iarba verde de acasă, ce tâmpenie, drept pentru care amenințase și el. Acum n-are decât să se arate îndatorat față de jivina asta scheletică, Mărgărit. Ba nicidecum jivină, ci prietenul, fratele pe care-l asculți cu inima deschisă, da, cum să nu, așa e, ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prea nesocotit la cap să fii ca să-ți mai poți permite, ce mai, fata lor mereu a făcut cum a tăiat-o capul și n-a ascultat de părinți, și uite unde a ajuns... Cât de rău ajunseseși, Mirelo, ce tâmpenie. Nici măcar pe stradă la produs, n-ajunsese, cum fusese cândva tentată, da’ poate că nici acum n-ar fi târziu... E o femeie liberă în definitiv, păi, cum dracu’, face ce vrea, și nici n-a tocat te miri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și ea din nou c-ar fi fost mai bine atunci să se fi luat după capul ei, da’ lasă, acuma faptu-i consumat, cine-ar mai sta să dezgroape? Cine dacă nu Rafael, răstindu-se cum că asta-i o tâmpenie și o prosteală pe față, toate regretele astea bășite pentru ce ar fi putut să fie, în timp ce Mirela dă din mână spre băieți că să-l lase să-și facă numărul, săracu’ de el s-a îmbătat, după care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văzusem aproape niciodată zâmbind; asta o făcea să pară mai tânără și mai frumoasă. — E OK, răspunse ea aspru. Tare greu e să te desparți de lucruri, știi? Pun marfa pe tarabă și sper că n-o să se vândă. O tâmpenie. — Ah, nu, Înțeleg perfect, am zis eu, lăsând jos cutia, dar fără tragere de inimă. Tocmai voiam să-mi iau o brioșă, am spus ca din Întâmplare. Vrei și tu? — Sigur. Mersi. De la cel mai apropiat chioșc hippy cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-a prefăcut că nu aude. Însă eu știam ce urmează. Din așa ceva se iscau privirile mânioase de la masa din sufragerie. Ce a spus ea pe urmă, când și-a dat drumul, era plin de „incredibil”, „nătărău”, „idiot”, „așa o tâmpenie”, „cum ai putut să faci asta?”, „numai oamenii de nimic se întorc din America”. Într-un târziu, tata s-a săturat și ce a spus el a fost deopotrivă de împănat cu repetiții. După ce s-au plictisit de atâtea repetiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi fost vorba despre un leac, sau poate ai nevoie de un alt bărbat, adaugă acru, cu mine nu te poți detașa de tine însăți, îți amintesc în fiecare clipă de viața ta, iar eu mă grăbesc să neg, ce tâmpenie, în ciuda faptului că mă gândeam exact la acest lucru, o iubire nouă are puterea de a te detașa, cel puțin la început, acolo, în mansardă, printre rame, nu îmi era teamă de nimic, însă acum beau vinul și încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bine și benzile desenate: Magazine, Sunday, Jump. Și, bineînțeles, revistele săptămânale. Deci, mai mult reviste decât c\rți în biata noastră librărie. Sunt și câteva cărți broșate, dar nu de calitate: cărți polițiste, cărți de aventuri, de dragoste și alte tâmpenii. Doar asemenea cărți se vând. Apoi mai sunt cărțile practice: cum să câștigi la go, cum să crești un bonsai, ce cuvântări se rostesc la nunți, cum se face sex, cum să te lași de fumat și altele de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a reluat ea după o vreme. — Exact, am spus eu. — A plecat în Uruguay anul trecut în iunie și e acolo de atunci. — Uruguay? De ce tocmai în Uruguay? — Acolo s-a gândit el să se stabilească. Ți se pare o tâmpenie, nu? Ei bine, un fost coleg de armată are o fermă acolo. Tata m-a anunțat pe neașteptate că pleacă. S-a urcat singur în avion și dus a fost. Am încercat să-l oprim, să-l convingem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adevărată nebunie, nu crezi? Parcă îmi făcuse farmece. Reiko se opri ca să mai tragă un fum. — Să știi că este prima oară când destăinuie unui bărbat această secvență din viața mea, spuse ea, privindu-mă în ochi. Îți povestesc aceste tâmpenii pentru că așa cred de cuviinț\, dar să știi că nu mi-e chiar ușor. Îmi pare rău, am zis eu. Nu găseam oricum altceva mai potrivit de spus. — A continuat să mă mângâie și apoi mâna ei dreaptă a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
masturbează. — Canalul de Suez? — Ți-am dat și eu un exemplu. — Eu cred că fiecare se gândește la o anumită fată, nu? — N-ai vrea să-l întrebi pe iubitul tău? am zis. De ce trebuie să-ți explic eu asemenea tâmpenii duminica dimineața? — Eram și eu curioasă. În plus, dacă-l întreb așa ceva, se înfurie cumplit. El zice că fetele nu trebuie să pună asemenea întrebări. Mi se pare logic. — Dar eu vreau să știu... din pură curiozitate. Indivizii se gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de moarte. Chiar nu vrei o bere? — Nu, chiar nu vreau. — A, s-au afișat rezultatele. Am reușit! — La examenul pentru Ministerul de Externe? — Da. Oficial se numește „Examen pentru personalul calificat din domeniul serviciului public al afacerilor externe“. Ce tâmpenie! — Felicitări! i-am spus eu, întinzându-i mâna stângă. — Mulțumesc. — Nu mă miră că ai luat examenul. — Nici pe mine, spuse Nagasawa, dar mă bucur că s-a anunțat oficial. — Și o să lucrezi în străinătate imediat ce intri acolo? — Nu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să adorm spunându-mi-se că sunt plăcută, drăguță și alte prostii de felul acesta. Este tot ce-mi doresc. După ce mă scol mâine dimineață, o să mă simt iar bine și nu o să te mai bat niciodată la cap cu tâmpenii. Jur! Promit că o să fiu fată cuminte. Te cred, dar nu te pot ajuta de data aceasta. — Te implor! Dacă nu accepți, o să mă așez aici, o să plâng toată noaptea și o să mă culc cu primul individ care intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aici un bărbat pe care-l cunoaștem amîndoi de mai demult. Înainte era un excelent vînĂtor de porumbei și obișnuiam să-l urmăresc cînd trăgea. E fascist, și să apară acum aici, indiferent de ce motive o avea, asta e o tîmpenie foarte mare. Da’ a fost mereu un tip foarte curajos și foarte tîmpit. — Arată-mi-l. — Acolo, la masa aia cu aviatori. — Care-i el? — Cel cu fața maronie. Cu șapca așezată Într-o parte. Ăla care rîde acum. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bunicel. Cred că dacă oamenii ar paria numai pe sume pe care și le pot permite n-ar mai fi așa de interesant. Tu ce zici, Enrique? — Nu știu ce să zic. Eu nu mi-am permis niciodată sumele jucate. — Termină cu tîmpeniile. Ai o grămadă de bani. Nu, nu am. Serios. — Of, toată lumea are bani. E vorba doar să vinzi ceva sau să cumperi ceva, dacă ești de partea cealaltă. Nu am mulți bani. Pe bune. Hai, lasă prostiile. N-am Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cînd sînt supuși unui conflict emoțional, dorința aceea care face din scriitori niște prieteni atît de fermecători. Chelnerul se apropie din nou de noi. — Tu ce zici? mă-ntreabă. — Eu, unul, nu l-aș denunța, spusei, Încercînd acum să repar tîmpenia pe care o făcusem cu numărul. Dar eu sînt străin, și e războiul vostru și problema voastră. Însă ești cu noi. — În totalitate și pentru totdeauna. Dar asta nu include să-mi denunț vechii prieteni. — Dar În ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
strategie Îl ataci din părți“. Nu-i așa că-i tare? — Cred că mai bine ți-ai vedea de drum, tovarășe. Prea te-ai descurajat. — Da’ scăpĂm noi de Largo Caballero, spuse micul tovarăș. Chiar după ofensivă o să scăpĂm de el. TÎmpenia asta pe care-a făcut-o acum Îi va fi sfîrșitul. — OK, tovarășe. Dar eu am de dus un atac dimineață. — A, o să continuați atacul? — Ascultă, tovarășe. Poți să-mi povestești tu ce tîmpenii vrei, pentru că-s interesante și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
după ofensivă o să scăpĂm de el. TÎmpenia asta pe care-a făcut-o acum Îi va fi sfîrșitul. — OK, tovarășe. Dar eu am de dus un atac dimineață. — A, o să continuați atacul? — Ascultă, tovarășe. Poți să-mi povestești tu ce tîmpenii vrei, pentru că-s interesante și eu sînt destul de matur ca să-mi dau seama singur ce să cred. Da’ nu-mi pune Întrebări, mă-nțelegi? CĂ atunci chiar c-ai dat de belea. MĂ interesa așa, personal, de curiozitate. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buzunar. O ținea În buletin. Era o fată drăguță, brunetă, lîngă o barcă pe malul unui lac. — Asta-i făcută În Catskills, zise Al. Da. Are o soție drăguță. E evreică. Da. Altădată să nu mă mai lași să vorbesc tîmpenii. La revedere, puștiule. Serios Îți zic, acum mi-e bine. Da’ după-amiază nu mă simțeam bine deloc. — Hai să te conduc, totuși. Nu. S-ar putea să ai probleme la Întoarcere, cînd treci prin Plaza de España. Unii dintre tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
CÎnd s-au apropiat ne-am strîns toți În jurul lui: „Salut, Paco. Ce mai faci, Paco? Paco, cum Îți merge, Paco, băiete?“. Și el zice: „Totu-i În regulă. Totu-n afară de asta“ - și ne arată ciotul. „A fost o tîmpenie și o lașitate. Îmi pare rău c-am făcut asta. Dar Încerc să fiu de folos și cu o mînĂ. Pentru Cauză, o să fac tot ce pot face cu o singură mînĂ.“ — Așa e, Îl Întrerupse un soldat. Așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În continuare. Auzi cum pasărea zbură din colivie, iar apoi o auzi cîntînd Într-un dafin. „A fost o tîmpenie să păstrez pasărea, cînd casa asta ar trebui să fie părĂsită“, se gîndi. „E exact genu’ de prostie care te bagă-n Încurcătură. Cum să mai dau vina pe alții, cînd chiar eu fac asemenea prostii?“ Pe terenul viran băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să te mai vezi și tu cu lumea și să te distrezi, iar cînd te-ai Întoarce ar fi deja primăvară și mi-ai putea povesti cum a fost. — Nu. — Cred că ar fi un lucru inteligent. Știi bine că tîmpenia asta-i o chestie a dracu’ de lungă și va trebui să ÎnvățĂm să ne acomodăm amîndoi cu situația. Și n-aș vrea să te epuizez. Știi... — Mi-ar plăcea să nu mai zici așa de des „știi“. — Vezi? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]