3,688 matches
-
să vă traduc... Ascultați cu atenție, le ceru el solemn și își puse degetul arătător pe unul dintre documente, pregătindu-se să citească. Ticu își întoarse pentru o clipă capul spre nevastă-sa și tuși cu tâlc, ciocănindu-și discret tâmpla cu degetul. ..."În numele comuniștilor italieni și a solidarității muncitorești internaționale... vă solicităm, dragi tovarăși români... să revedeți cu toată seriozitatea și responsabilitatea... cazul tovarășului Lucrețiu Pătrășcanu, personalitate marcantă a mișcării comuniste și muncitorești internaționale... Fiind convinși că în acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai puțin de șapte ani din viață, locuri de care îl legau, totuși, o seamă de amintiri plăcute. Venise acolo ca tânăr abia trecut de treizeci de ani și plecase ca bărbat matur, cu fire de păr albit pe la tâmple. Cu părere de rău se despărțise de colegii săi de serviciu și de șeful Vlădulescu, care, între patru ochi, îi destăinuise că, dacă nu i-ar fi înțeles atât de bine situația, nu i-ar fi dat niciodată voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cine ești și ce vrei de la mine ?" Inelele de fum își opresc urcușul, atmosfera se limpezește și Victor poate distinge chipul străinei. Din prima clipă, ceea ce îl fascinează sunt ochii și mai ales privirea lor. Imenși, oblici, trași mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Victor e cuprins de un fior. Forma ochilor necunoscutei se asemăna atât de bine cu cea a ochilor Dorei, iar pălăria se dovedește a fi o cunună de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scoată bluzonul. Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
curajul. O privește. Capul strâns în bandaje albe pare cel al păpușii cu care se juca de-a doctorul fetița lor când era mică. Dar iată, păpușa deschide asupra lui privirea a doi ochi mari, doi ochi prelungiți mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Transpirația lui Victor devine rece când prin minte îi trece gândul nechemat : "La fel cu ochii necunoscutei..." Reușește, în fine, să murmure o întrebare banală : Cum te simți ? Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cele două fotografii mărite. Cel al bărbatului marcat cu cruciuliță... Forma ochilor care privesc țintă spre aparatul de fotografiat o fac să tresară. : "Ochi de tătar..., așa îl tachina mama pe tata... Așa sunt și ochii mei, trași mult spre tâmple... Ritmul inimii Dorei se accelerează în timp ce gândește : "Deci... Deci, el, al treilea din dreapta este tata... ". Și fotografia femeii cu o fetiță de mână relevă, după mărire și retușare, câteva detalii : femeia este cu adevărat frumoasă, dar nu frumusețea este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de el știut, încă o fotografie pe care o studiază cu mare atenție. O fetiță subțiratecă, îmbrăcată cu o rochiță modestă de culoare incertă, cu părul legat cu o fundă cam mototolită, cu sprâncenele arcuite deasupra ochilor trași mult înspre tâmple, privește speriată din fotografia îngălbenită de vreme. O găsise, uitată între paginile lui "Robinson Crusoe", pe care reușise să o citească primul după o dispută cu Dragoș care cedase, ca de obicei, impetuozității fratelui mai mic. Pune cele două fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce aveți, nu vă simțiți bine ? Dragoș este pradă unei emoții vii. Alarmat, poruncește fratelui mai tânăr : Un pahar cu apă ! Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat, dar inima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat, dar inima se zbate ca o pasăre speriată. Tâmplele și urechile sunt agresate de niște ropote aidoma celor făcute de copitele unui cal în galop. În nici un caz nu se pune problema să plecați până nu vă vede un medic, zice Ciprian. Nu se poate pune problema unei plecări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de brad se face simțit atunci când Teodora îi frecționează tâmplele cu degetele ei lungi, înțepenite de artrită, martori ai vârstei înaintate pe care desigur o are. Să intrăm, fetițo ! Oi fi obosită de drum, de schimbări, de întâlniri... Nu locuiesc într-un palat, dar căsuța mea este destul de încăpătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să cobor din șaretă. M-a târât, lovindu-mă fără încetare cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și vocea ei disperată : "Mama ! Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mijlocul cumplit de dureros în sus și mă țineau de mâini." Kakaia devușca, iot foi mati ?" Unul din militari a dispărut deîndată și a revenit târând-o pe Minodora de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bucură de prea multă libertate și își povestesc vrute și nevrute, sau, mai bine zis, dorite și nedorite... pe moment, parcă și-a amintit de ceva foarte important și, cuprinsă de sentimentul apăsător al responsabilității, a exclamat ținându-se cu mâinile de tâmple: Grupa mijlocie! Vai! Grupa mijlocie! Ce-o fi mai încolo?... * * * Tata, i-adevărat că Moș Crăciun vine tocmai din Laponia? I-adevărat, Sabinuța... Da unde-i Laponia? Departe-departe, fetița lui tata, tocmai la Polul Nord unde iarna nu se sfârșește niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-l urmăm! Ca să nu încurcăm prea mult lucrurile, rămânem și noi cei de la Cotu de Sus la lotul vechi, dar te propunem pe dumneata președinte de asociație, că avem mare încredere în dumneata... Bădia Nicolai i-a indicat cu arătătorul tâmpla dreaptă: Vedeți și voi că a albit de muncă, de griji, de ani și de vremuri. Urmează și alte timpuri grele... Pentru a le depăși, avem nevoie de oameni tineri în conducere, fără peceți ale trecutului, foștii să mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt aievea, sări de pe scaun și făcu câțiva pași înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut, Angi. Își duse mâna la tâmplă, se regăsi, iar apoi mă privi cu aceeași blândețe ca înainte. Irin.... Ia loc cu noi. Alice și cu mine luam prânzul. Alice, ea este Irin. Irin, ea este Alice. Încântată, spusei. De asemenea. Și, Irin, ce vei servi? Cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
S-a îndreptat apoi, spre cel de al treilea care venea în ajutor. Atunci a descălecat și, după ce acesta s-a apropiat de ea și a prins-o de mijloc cu ambele mâini, i-a aplicat acestuia două lovituri la tâmple astfel că tânărul a căzut la pământ. Toți tinerii uri purtau la oblânc o ramură suficient de groasă din cătină cu mulți spini numită șerhac. Era unealta cu care ei se apărau atunci când erau atacați de ceva sau cineva. Angela
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu fața descoperită: o față slabă, ascetică, căreia ochii strălucitori Îi dădeau o expresie de o fermitate fanatică. Părea să aibă În jur de cincizeci și ceva de ani. Părul cenușiu Îi era tuns scurt, În formă de calotă În jurul tâmplelor și cu o mare tonsură În partea de sus. Mâinile, pe care și le scosese din mânecile rasei intrând În Încăpere, erau uscate și descărnate ca ale unei mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vorba de Góngora și nici de Alarcón, atunci oricine putea deveni ținta lui, fiindcă În zilele În care se deștepta cu chef de harță, trăgea razant În tot ce mișca: Încornorat ești, Cutărică, pân’la coate și poți grebla cu tâmplele, cum văd; ți-s coarnele atâta de bogate, Încât În juru-ți o să faci prăpăd. Și tot așa. Încât nu e de mirare că, deși curajos de felul lui și dibaci În mânuitul spadei, ciufutul poet prefera să-l aibă alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încăperile de la catul de sus, unde lumea Îl recunoscuse la fereastră pe regele stăpânul nostru, care intrase acolo pe neobservate la Începutul primului act. Am văzut atunci pentru prima oară trăsăturile pale, părul blond și ondulat pe frunte și la tâmple, și gura aceea cu buza de jos groasă, tipică prinților din Casa de Austria, neacoperită Încă de mustața țanțoșă pe care avea s-o arboreze mai târziu. Monarhul nostru era Îmbrăcat În catifea neagră, cu jabou plisat și apretat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să crească în voie, care îi dădea un aer de adolescent întârziat. Ce faci?!... tresări Bart, întorcându-și ochii verzi și mirați spre ea. Arm nu-i răspunse, ci îl cuprinse încet și ocrotitor cu brațele, lipindu-și obrazul de tâmpla lui și rămânând nemișcată. Gândurile nerostite de mai înainte îi reveniră în minte. Prima oară cu tine, doamne, ce emoții am... Îmi aduc aminte că nu ai fost de multă vreme cu o femeie și asta îmi va da curaj
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de așteptare nu se confirma. Oameni erau și ei, ba încă oameni între oameni. Bătrânul, la cei șaptezeci și unu de ani ai săi, arăta încă verde, ca un veritabil flăcău, în ciuda părului complet albit care-i înconjura fruntea și tâmplele ca un nimb, și nu-și ascundea defel mândria de a-și fi servit, la vremea sa, țara ca înalt funcționar din aparatul Ministerului de Externe, în epoca de fericită memorie când ministerul se afla sub conducerea înțeleaptă a lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
face Rebelului? (fiindcă așa i-am zis țicnitului din oglindă); cum am să pot fi și eu, iarăși, în rândul lumii? S-a lăsat seara și în hornuri a început să se audă iar șuieratul vântului. Deja mă doare capul, tâmplele și creștetul îmi pocnesc, parcă mă apasă ceva; cred că vântul, când suflă, mărește presiunea aerului în încăperi, strecurându-se prin coșul sobelor, pe sub uși, pe sub tocul ferestrelor, peste tot pe unde există, cât de cât, o crăpătură, și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
văzut de la numai doi metri, actorul arată mult mai tânăr decât îl știm noi din ultimele sale filme. Doamne, cum face ecranul adevărate crevase dintr-un simplu, omenesc rid. Aceeași siluetă sveltă, aceeași coamă de păr blond (puțin încărunțit la tâmple), același surâs și același albastru al ochilor, asortat, desigur, cu albastrul cămășii. Sigur că văzând filmul,S tuturor ne-a trecut prin cap, Bătrânul și marea, dar un singur ziarist a încercat să-i amintească, timid de de tot. Cum
Cannes, 2013 - Robert Redford : „Printre atâtea catastrofe, natura ne vorbește cu voce tare” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78824_a_80149]
-
șocante, nu reușesc decât să fie nedezmințit frumoase: "mâna întră'n repaos ca'ntr'un han călătorul." (II). Mărgele cu ața tăiată, ciocnind, una cîte una, timpanul dedulcit la rime: "Crepusculul se'ncrustează în bufniță, în fluer,/ Prevestitoarea întârzie în tâmplă, rotește în turlă,/ Cu fundele distanței mărite prin cristaluri,/ Cu ghețurile zdrobind în strângeri corabia spiritului/ Și anotimpul înmărmurit pe colină ca un luptător în armură." (VII). E un sfîrșit de vară, sau cine știe... Hazard pe care ar fi
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
lumină/ se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână./ Disprețuise, până ieri, șederea,/ odihna bună, chiar și mierea." Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): "Doamne cu piciorul ridicat,/ Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple/ Fluturând, vă întreb unde este oare/ Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare?" ÎNȚELEGEREA POEZIEI CA PERFORMANȚĂ REBUSISTICĂ. Probabil și sub influența lui Șerban Foarță, care însă face din jocul de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]