807 matches
-
lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, și nu le vei mai găsi. 15. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui, 16. și vor zice: "Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare... 17. Atîtea bogății într-un ceas s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
merg cu corabia pe mare, marinarii, și toți cei ce cîștigă din mare stăteau departe; 18. și, cînd au văzut fumul arderii ei, strigau: "Care cetate era ca cetatea cea mare?" 19. Și își aruncau țărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, țipau și ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!" 20. "Bucură-te de ea, cerule! Bucurați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
ai o problemă la cap. Deveni ireal de clinică. Îi aduse argumente, expunându-i dovezile, ca și cum ar fi citit cu voce tare o nouă poveste pentru copii. Cu cât era mai calmă, cu atât tulburarea lui creștea. —Trezește-mă, se tângui el. Ăsta nu-s eu. Sunt blocat în gândurile altcuiva. Îl ținu treaz pe Daniel toată noaptea, cutremurându-se când își aducea aminte. —Nu-ți poți închipui cum arăta când a spus-o. „Te crezi sora mea?“ Așa de categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O fi așa cum spui... da’ poate nu-i... Da’ ce crezi că sînt eu? Ghicitor?! Nu, nene! Nu-ți dau voie să intri! Eu știu că am primit dispoziții clare... Și totuși În clipa următoare, același glas s-ar putea tîngui plin de umilință și de scuze protestînd Îngrijorat față de același om sau față de altul: — De ce n-ați zis, domnule, că sînteți prieten cu domnu’ Grogan? De ce n-ați zis că sînteți cumnatu’ lui? Dacă-mi ziceați, vă lăsam din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ecrane energetice, în timp ce vânătorii se învârteau în jurul lor, alegându-și poziția de tragere. Un animal copitat, de culoare cenușie, înalt, puternic, zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am amintit că văzusem odată un om care mângâia un porc, dar îmi era milă de Petru. Aș fi sărit ca o lăcustă pe sub bec, aș fi făcut orice ca să-l ajut. El nu mai zicea nimic, nu se mai tânguia, privea în gol. Apoi, deodată, a strigat : „De ce dai în mine ?...“. „Cine dă în tine ?“, l-am întrebat. „Ce ți-am făcut eu ție, Laurențiu ?“ Acum plângea. Își acoperise fața cu palmele. „De ce mă bați ?“ „Taci dracului din gură“, i-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ecrane energetice, în timp ce vânătorii se învârteau în jurul lor, alegându-și poziția de tragere. Un animal copitat, de culoare cenușie, înalt, puternic, zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sur și-o iapă neagră, Cal sur n-am văst de când sunt, Iapă neagră nici de cât. 214 Peste Mureș, peste Tisă Este - o nanuliță --mprinsă Cu lacrimi pe alba-i față Cu un pruncușor în brață. Ea amar se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înguste din Cartier mă așteptau. Un vagabond m-a rugat să-i dau un crenvurșt. I-am făcut semn să plece și am mers mai departe. Din păcate picioarele mele nu puteau ține pasul cu sufletul. Țesuturile de sub glezne se tânguiau cerându-mi odihnă și confort, așa că am lăsat căruciorul la marginea trotuarului și m-am așezat jos. Balcoanele vechilor case atârnau deasupra mea ca niște ramuri dintr-o alegorică pădure a răului. În mod simbolic, autobuzul pentru Desire trecu vuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Avea dreptul să-i percheziționeze apartamentul, să caute prin lucrurile ei, să îi ia computerul și să-i examineze hard disk-ul. Putea să facă orice voia, ca să prindă un fugar. Dar ea nu era ... — Putem să intrăm, mami? se tângui Jamie. Te rog? Fiul ei avea dreptate, dintr-un punct de vedere. Nu puteau sta acolo. În mijlocul parcului era o groapă de nisip, câțiva copii, cu menajere și mame în jurul lor. — Hai să te joci la groapa de nisip. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însângerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tânguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam cu urechile ciulite în ascunzătoarea mea, fericit, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un cub de ciocolată Pe care îl ții în gură. Ce să fie, ce să fie Sticla asta străvezie? Nu e dușul tău din baie, Dar te udă pân-la piele Cu puzderii de mărgele. E un nouraș de... Uneori se tânguiește, Cum ar cere găzduire; Alteori se îndârjește, Parcă și-ar ieși din fire. Vă întreb ceva ușor: E prezentă numai vara Și ne arde precum para. Este luna?... Patru fete la un loc, Înșirate ca pe ață Și împart aceeași
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urmă. Lumina soarelui poleia suporturile aurite din fața templului, în care flamurile atârnau fără viață în aerul nemișcat al dimineții. Casa lui Ruddedit era exact de cealaltă parte a templului, așa că am ajuns într-o clipă în camera unde Hatnuf zăcea tânguindu-se pe jos, înconjurată de servitorii casei, și ei aproape la fel de epuizați ca mama în travaliu. Moartea se simțea în cameră. I-am văzut fața în umbra de sub statuia lui Bes, păzitorul prietenos-grotesc al copiilor, care părea să se strâmbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cimpanzeii ? — Cu cimpanzeii ? Și în acel moment îmi dau seama că mustăcește. S-a prins. — N-ai ascultat un cuvânt din tot ce-a zis, așa-i ? spune foarte sec. — Nu mi-am dat seama că spui ceva important ! mă tângui, cu capul plecat. Trebuia să mă previi ! Nathaniel mă privește uluit. — Mi-a trebuit ceva curaj ca să-ți spun tot ce-am avut de spus ! — Mai zi o dată, mă rog de el. Mai zi o dată ! O să ascult ! — Îhî. Râde, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iarăși pe pământ tare. Acolo se petrecu ceva care semăna a luptă de sânge În care mulți-mulți oameni fură dați Umbrei. Jocul se opri brusc și nu Înțeleserăm decât că toți cei plecați la drum scăpaseră vii, dar că se tânguiau de mama focului. Iar N’jamo: - Ia zi, am mințit cu ceva? - Întrebă el, privind către mine. - Enkim și Runa nu sunt chiar atât de nesățioși, am râs eu. Și nici n-am trecut peste atâtea ape. Iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost în toți anii aceia negri? Nu, am zis eu. — Krapptauer sperase că vei deveni șeful Idealismului în Garda de Fier, spuse Jones. — Eu sunt capelanul Gărzii, interveni Keeley. — Ah, cine, cine, cine va conduce acum Garda de Fier? se tângui Jones. Cine va ieși din rând să ridice torța căzută? La ușă se auzi un ciocănit puternic, strident. Am deschis ușa și în prag stătea șoferul lui Jones, un negru bătrân și zbârcit, cu ochi gălbui, răuvoitori. Purta o uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
depindea liniștea lui de această pipă. Era atât de agitat încât tot timpul se jeluia. Mi-a luat-o cineva sau cineva a scăpat-o în spatele cine știe cărui obiect... nu-mi imaginez la ce i-ar folosi cuiva pipa asta, se tângui el. Se aștepta ca Helga și cu mine să-i împărtășim supărarea, să considerăm dispariția pipei drept cel mai important eveniment al zilei. Era insuportabil. — La ce bun să fi pus cineva mâna pe pipă? se întreba el. La ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
semnal roșu, uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la diferite etaje superioare. Undeva se tânguia o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în sfârșit am ajuns la clădirea mea, la căminul meu, toate ferestrele erau în întuneric, cu excepția uneia de la primul etaj, o fereastră de la apartamentul tânărului doctor Abraham Epstein. Și el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
proastă, adăugă el, către noi). Acolo jos sunt șobolani și Dumnezeu mai știe ce! — Aligatori care se înmulțesc în mlaștinile teatrului Cross, observai eu. Așa putem să vedem dacă publicitatea e întotdeauna bună, indiferent de subiect. — Nu văd nimic, se tângui Marie cu durere, ecoul vocii ei lovindu-se de piatra umedă. Și e un miros îngrozitor... Aah! Bez își dădu ochii peste cap. Ce ți-am zis eu? (Să vezi ca mușcat-o vreun șobolan de picior, adăugă el către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcut doar un atac minor sau ceva de genul ăsta. Sophie se întoarse brusc către mine, fulgerându-mă cu privirea, profund nemulțumită: Violet nu trebuia să fie deranjată. Dar intervenise prea târziu. Violet era deja copleșită de suferință. —Acele! se tângui ea. Am văzut acele și am știut - ah, cum a putut să facă o asemenea prostie? I-am zis să nu-și facă niciodată mai mult de una, i-am spus - știi, Soph, ți-am promis că o să fiu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai bine la îndeplinit ordine; când MM se înclină și-i șopti ce să facă, acesta o zbughi imediat să-i îndeplinească porunca, bucuros că i s-a dat ceva de făcut. —Coborâsem să iau o gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui de veacuri.... Fiercare străbate aceleași chinuri, fiecare află deznădăjduița speranță a veacurilor... Fiecare își alătură pașii celor ce au fost și au luptat înaintea lor împotriva morții, au tăgăduit- o și au murit! Nu folosește la nimic să te tângui. A murit !... Fiecăruia îi vine rândul. ! ” i-a șoptit gândul. -De-a pururi umbra mea te va însoți, nici moartea nu ne va despărți !...O, Doamne, cât aș vrea s-o aduc inapoi !... ...Întoarce-te la mine, întoarce-te !...strigă el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a suferi ca să nu mă doboare!” Se închină, bătrânul Iorgu, și-și trase plapuma peste cap, să poată plânge în voie. Urmă o noapte de chin cumplită... lungă, fără capăt, cu gândul la Vasilica lui. -Fata, Fata mea dragă!.. se tângui el neputincios, cu durere în suflet. Inima îi bătea cu putere în piept să i-l spargă. Pest puțin, o furtună năpraznică se dezlănțui afară. Ploaia care începuse prin a cădea în picuri mari și rari, se preschimbă repede într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]