1,173 matches
-
trăimcândvamai bine...Niciodatănu vomaveace-avem acum,iubitul meu,... IV. TE AȘTEPT, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1134 din 07 februarie 2014. Vei înțelege și tu atunci când vei iubi cu-adevărat că nicio altă iubire nu-ți poate da târcoale o lume-ntreagă de te-ar iubi te-ar lăsa rece n-ai ochi n-ai inimă n-ai suflu decât pentru acea singură ființă ... Citește mai mult Vei înțelegeși tuatuncicând vei iubicu-adevăratcănicio altăiubirenu-ți poate da târcoaleo lume-ntreagăde te-ar
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
care nu le-am recunoscut nici după ce le-am mâncat. M-am arătat totuși mulțumită de ce aflasem și am trecut să ne înfruptăm din bunătăți. Era și timpul, Klaus și Willi erau epuizați de atâtea explicații și foamea le dădea târcoale. Aștept să se servească cei care le știu pe toateși astfel să învăț cum să mănânc. Mă dumiresc repede cum trebuie să îmi încarc farfuria cu felurile de mâncare, îl văd pe Willi prudent cu ceea ce mi se spune că
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > VINDECARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului De la o vreme iertarea-mi dă târcoale Și toarnă mir din ruga cea fierbinte, Cuvântul “rău” nu știu a ține minte, Am înțeles că drumul este înainte! De la o vreme simt că înfloresc Ca primăvara plină de lumină, Când calc cu patos peste vină, În fiecare ram
VINDECARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348940_a_350269]
-
se scurgă latent, mimând pofta de mărinimie ... Nu mai dau satisfacție încrederii, privesc chipul tău blând cum imploră în absida dimineții ... Cobor hotărâtă, las strânsoarea pieptului gaj sorții pofta de împărtășire evadează să știți și voi că roșul îmi dă târcoale ca o haită flămândă... Azi eu și cu tine- un oarecare- am terminat de numărat cele o mie de clipe ce ne despărțeau, trăiri încolăcite, înfiorate, ca o primă atingere a fulgilor de nea, ne șoptesc povești ... Așa de mult
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
în volumul „Despre limbaj și politică în presă” Editura Tipo Moldova, 2013, Iași DIPLOMA DE EXCELENȚĂ „Restitutio” LIVIA CIUPERCĂ pentru volumul Teodor Al. Munteanu Popas în timp Editura Convorbiri litereare, Iași 2013 FLORIAN BICHIR pentru volumul „Când satana îți dă târcoale” Editura Agnos, Sibiu, 2013 DIPLOMA DE EXCELENȚĂ „Carte-document” ELENA CHIRIȚĂ pentru volumul „Holocaust. Destine la răscruce” DIPLOMA DE EXCELENȚĂ „Historia” MARIANA CRISTESCU pentru volumul „Pământul care doare - cealaltă Românie” Editura Nico, Târgu Mureș, 2013 DIPLOMA DE EXCELENȚĂ „Altar” CRISTINA NICHITUȘ
PREMIILE PE 2013 ALE UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346989_a_348318]
-
așa nebun cum era, știa să discearnă că nu avea drepturi asupra mea, așa cum avea asupra propriilor săi copii. Erau căsătoriți de cincisprezece ani, ea fiind fata mai mică a unor părinți proveniți de la țară. Văzând sărăcia care le dădea târcoale, maică-sa a fost fericită când a văzut-o pe Angela că și-a dat poalele peste cap în fața unui băiat de la oraș ce făcea liceul la seral. A forțat-o să se mărite cu el aproape gonind-o de
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
Cetății. Voi încerca, în virtutea acestei percepții personale asupra flexibilității tematice a revistei, să îmi exprim din când în când gândurile contextualizate acestor aspecte. Fără însă a-mi autoimpune o anume regularitate, căci factorii perturbatori ai ritmurilor proprii îmi cam dau târcoale. Voi răspunde însă, prin acest proiect personal, conștiinței mele de om al Cetății, atunci când voi simți că trebuie să o fac. Chiar dacă reprezentativitatea mea în acest gen de demers atinge doar etalonul omului comun. Sau, poate, cu atât mai mult
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (I) SAU DACĂ E MICĂ PENSIA, MĂCAR SĂ FIE... DREAPTĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346505_a_347834]
-
Banii pe care părinții le dau acestor progenituri sunt cheltuiți în alte scopuri decât cele pentru hrana din timpul pauzelor, ajungând astfel în sertarul plin cu bancnote valoroase al unui „magazin de vise” sau la vreo secătură ratată ce dă târcoale instituției de învățământ furnizând stupefiante la un preț mic pentru început, cu scopul de a-și atrage clientela vulnerabilă. Acești tineri reprezintă, în fapt, viitorul nesigur și imoral al societății noastre. Cum vor fi ei peste 10 sau peste 15
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
nu și-a dat seama că pe colega sa a lovit-o subit dragostea, de a plecat pe furiș din cameră. S-a îndrăgostit oare sau cine mai știe de ce o fi plecat așa hoțește”? Din nou somnul îi dădea târcoale și lăsând cartea din mână pe noptieră, stinse lumina. Era deja trei dimineața. Peste puțin timp începeau ca zorile să alunge întunericul nopții peste oraș. Înainte de adormi din nou auzi cum se învârtește cheia în broasca ușii. Se întoarse cu
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
să aibă ceva afecțiune sau nu, va progresa la locul de muncă și va fi mult mai prudentă în relații. O femeie singură, care mai are și copii, va renunța cu bucurie la orice mascul mediocru ce-i va da târcoale și își va revărsa dragostea naufragiată dar reînnoită sub altă formă, peste cei care-i poartă sufletul în eternitate: copiii, pentru că în ei își găsește forța de a merge mai departe, de a se ridica și de a înainta în
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
Geani arde, ajutooor!” - își aminti. Frântura de rațiune a umplut paharul și teama de foc s-a revărsat cuprinzând-o într-un tremur spasmodic. Dorul o măcina. Haotic, părticele din rărunchi deveneau invizibile. Golul se mărea copleșitor. Necunoscutul îi dădea târcoale ca o jivină înfometată: ”Mîrrr, Ana lu’ Manole, a mea ești!”. N-a apucat să explice că ea este, de fapt, o altă Ană. Haț! mîrșav îi înfipse colții-n beregată. Sugrumat, mecanismul slăbit se dereglă. Repeta continuu: ”Răbdare, răbdare
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
lui...fără formă. Te strig mereu în gînd... să-mi îmbraci goliciunea sufletului...rostul meu pe acest pamant îmi devine din ce in ce mai difuz. ...Aștept poate o minune, sau poate aștept să mă surp într-un interior fără conținut... Speranțele îmi dau tîrcoale; despletite, plutesc deasupra veșniciei, atingând cu o adiere hotarele existenței mele... Poate se vor transforma odatä... luînd a ta formă...umplându-mi astfel golul din suflet... Timpul se scurge nepăsător luîndu-mä în zbor tot mai sus ca apoi sä mä
GOLUL DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345407_a_346736]
-
și era cât pe ce să o calce o oaie. Dar s-a potolit după ce Mamy a adus castronul cu aripile de pui și le-a pus la umbră sub pomul acela nedeslușit. Îi mirosea a carene acum și dădea târcoale finuț și fără ca nimeni să observe, a luat o aripă și a fugit cu ea în cotețul găinilor. Acum o mânca tacticos în timp ce găinile o priveau nedumerite iar cocoșul cânta de mama focului nu știu ce melodie de a lui. Nu a
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
frunză-n vânt între cer și-ntre pământ. nu știu încotro mă poartă blestemata mea de soartă, sunt și eu un biet proscris, între iad și paradis și sunt creanga Ta firavă între tină și-ntre slavă. câteodată-mi dau târcoale toate gândurile goale și-mbrac zeghea de omăt căutând drumu-ndărăt, printre paseri, printre stele, rezemându-mă de ele. bolovanul mi-e prea greu ca să-l urc singur doar eu, aș chema pe nu știu cine, dar n-aude și nu vine, parca
CREANGA TA FIRAVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377075_a_378404]
-
în valuri grele, iar arbuștii ornamentali se profilau în umbre deschise oricăror secrete. Pașii lor răsunau pe piatra cubică în tandem, potrivindu-se unul după altul, dar între ei tăcerea rămase suverană. Apropiindu-se de casă, începu să-i dea târcoale gândul că el era deja îndreptățit să solicite să rămână la ea peste noapte, iar ea nu ar fi avut nici un motiv să îl refuze. Florin Sandu o surprinse când îi sărutase mâna în podul palmei și își luase rămas
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
urmei lăsate de hulub taman în creștetul capului său. Miramoț, extrem de pe fază, iertat fie termenul de argou, îi făcu nepieritoare clipa și-l poză. -Slavă Domnului, am apucat să am și experiența asta! De-acum norocul îmi va da târcoale, încât, deși înfometat de el, o să mă facă să-l alung și spre alții! mărturisi în falset Papa. Toți râseră de întâmplare, de reacția colegului... Totuși Miramoț sesiză sub mantia disimulării reala credință a colegului în superstiția respectivă. Din momentul
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
s-a-ntâmplat vreodat’. De ce mă chinui sau mă amăgești ?! Oricum n-am să te uit eu niciodat’ ! Dar timpul a trecut peste-amândoi În drumurile noastre acum goale ! Tot ce a fost cândva-ntre noi E doar tristețea care dă târcoale. Noi am clădit castele de nisip Ce au ajuns doar ziduri în ruine. Vedem că nu-i speranță, niciun chip Ca să revii, să știu că-ți este bine. Fantomele trecutului mă-mbie Să-mi dezvelesc acuma sentimente. N-aș vrea
FANTOMELE TRECUTULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377933_a_379262]
-
lui? întreabă în șoaptă, arătând către Voquin, care sforăie ușor. Să trimitem și noi niște flori! - Mai bine, nu! zic speriat. Nici nu știu dacă mai este timp! - Ce proastă sunt! - Mâine, oricum, vă sun! Simt că somnul îmi dă târcoale. Ingrid are și ea ochii mici. - Dacă nu mă trezesc până la Paris, îmi șoptește, vreau să știi că te iubesc mult!
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
se trezi că își dorește din tot sufletul să îi salveze inima numai și numai pentru a vedea dacă aceasta ar fi putut să bată pentru el așa cum a lui putea bate pentru ea. Știi cum e! Când îți dă târcoale un gând care nu mai vrea să plece, nu prea ai scăpare dacă nu-l urmezi. Așa fu și cu Bujor. Hotărât să o salveze pe prințesă, căută la început un sfeșnic cu trei lumânări și apoi o cale prin
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
pe care fără nici o opreliște, luneca doar nesfârșitul prezent. Un bâzâit intermitent, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai puternic și tot mai aproape de ea, îi atrase în cele din urmă atenția. O muscă de dimensiuni apreciabile pătrunsese în cameră. Dădea târcoale zburând razant, se oprea pentru o clipă pe perdea, pe perete, se ridica spre tavan, cobora, de parcă ar fi căutat ceva anume, dar nu găsea. Începea deja să se simtă iritată de toată această continuă agitație zumzăitoare, când dintr-o dată
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul, ca o mare gri Clocotește printre nouri Dau târcoale vulturii Și din vai se-aud ecouri. Vântul șuiera prin crâng, Fulgera la miaza noapte, Frunzele la geam îmi plâng Palide, ca niște șoapte. Ar ploua și n-ar ploua Peste lumea nădușita, Tuna aprig undeva, Zvon de ploaie nevenită
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
Acasă > Poeme > Devotament > DIN CAIER DE NINSOARE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului În noaptea-nzăpezită, de pace-nconjurată Fulgi de curand născuți, târcoale dau la geamuri, Luceferi, câte doi, strălucitori se-arată, Rătăcitoare păsări săruta albe ramuri. Povești în scrin uitate din alte ierni mărunte, Au hibernat o vreme în igluuri colorate Și-au împletit din doruri, beteala, făcând punte Spre timpuri parfumate
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
o cucoană bomba litoralului, dar nu am mai ajuns la ea. A trebuit să mă fac de rahat și să-mi cer scuze că nu mai pot sosi. Mă și cât doream să o prind. Din aprilie tot îi dau târcoale. Măi Vali, este o bunăciune de olteancă de-ți cad plombele dacă o vezi, mă înțelegi? - Păi de ce nu ai mai ajuns, fir-ar drăcia dracului? - Când să ies pe ușă, mă pune ucigă-l toaca să răspund la telefon
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
și filozofie sau poate chiar motiv de contradicție între ele. Gândesc la fel, dar sunt fizician! Când am momente de minim energetic, îmi aduc aminte de cuvintele doamnei Buică, de lecția de viață, despre început și sfârșit: „De câte ori îmi dau târcoale aceste întrebări, îmi pare că în urechi aud clopotele bisericii care trimit în văzduh gândul că există ceva răscolitor de profund în existența omenească, ceva cu care nu se poate glumi și trebuie privit cu întreaga noastră ființă”. „Fiindcă am
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
e alta. Ce mai, le avea așa de bine potrivite și rânduite de la bunul Dumnezeu, încât credeai că Potirul cu Mir se răsturnase pe fruntea ei! Era, toitănică, apropia optsprezece ani, ...tocmai bună de măritat. Începuseră băieții să-i dea târcoale. Care mai de care îi aținea calea când pe uliță, când pe la fântână, când pe la cooperativă, făcându-și de vorbă cu ea, doar, doar, or prindea-o de drăguță. Dar nu-și găsiseră. Le vorbea la toți în plac, însă
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]