590 matches
-
locului de Stoica din Cozleci însoțit de boierii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncești, Grozea din Pădure (lângă Plopu) . Registrele vamale din 1545, ale Brașovului, care țineau evidența târgoveților din Țara Românească, veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene: Gherghița, Târgșor, Breaza, Slănic, Comarnic, Filipești, Văleni . La 11 ianuarie 1581, Mihnea Turcitul consemna printr-o carte
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
(n. 7 octombrie 1787 - d. 11 aprilie 1868) a fost un călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareț al Mânăstirii Cernica și episcop al Râmnicului. S-a născut pe 7 octombrie 1787 în București, în mahalaua Sfântului Visarion, fiul unor târgoveți de condiție medie, Antonie și Floarea Antonescu. A fost botezat cu numele Constantin, nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soția banului Barbu Văcărescu și mama poetului Ienăchiță Văcărescu. A urmat cursurile unei școli românești de pe lângă o biserică, (Colțea, sau poate Sfântul
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
prea săracă pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava. La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
Burdujeni era necesară deoarece locuitorii de aici nu mai puteau trece granița pentru a ajunge la târgul săptămânal din orașul Suceava. Suprafața de teren din jurul Mănăstirii Teodoreni a fost parcelată în vederea construirii clădirilor necesare târgului. În schimbul fiecărei parcele, negustorul sau târgovețul ce-și construia gospodărie și „dugheană” pe respectiva parcelă era obligat să plătească mănăstirii un „bezmăn” (daruri în natură, de obicei ceară, sau în galbeni), după învoiala cu starețul mănăstirii. La recensământul din 1860, Burdujeni era oficial a 33-a
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
33-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (1.729 locuitori). Până în anul 1864, locuitorii din partea satului erau considerați clăcași și nu îi găsim ca bezmănari decât în cazul când unii au cumpărat locuri cu „drept de embatic” de la târgoveți. La început, târgul era format din barăci simple și aranjate fără estetică. Cu vremea el s-a mărit cu noi parcele pe care s-au făcut clădiri durabile construite din lemn îmbucat, lut, piatră și cărămidă. Burdujeni, deși format din
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
un număr de 40 însurăței. Cele două împroprietăriri amintite, s-au făcut numai pentru săteni. Locuitorii târgului și mahalalelor aveau în stăpânire „locuri cu embatic” date de egumenii Mănăstirii Teodoreni. După secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, în anul 1864, târgoveții au rămas chiriași mai departe pe locurile unde se găseau, plătind o dare (bezmăn), fixată de organele în drept. La 12 august 1897, când contractul ultimului arendaș expirase, reprezentanții Departamentului Domeniilor au delegat un inginer hotarnic, să se ducă în
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
urmărită pe baza izvoarelor scrise, iar puținele informații eâistente nu oferă certitudini. Date scrise asupra populației avem doar începând cu anul 1512; conform „Registrului de socoteli al domeniului Hunedoara”, în târgul din Hunedoara erau în acel an 196 familii de târgoveți și iobagi, în total 980 de persoane. Probabil numărul era mai mare, deoarece în registru erau trecuți doar cei care plăteau censul. Creșterea polpulației s-a realizat, până în 1948, mai mult ca urmare a șporului natural de populație. Probabil o
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
săraci. În mănăstire, Răzvan a învățat să scrie și să citească, acest nivel de educație fiind în acea vreme doar la îndemână fiilor de nobili și a clerului. Răzvan scrie un pamflet la adresa domnitorului, pe care-l afișează în piață. Târgoveții îl citesc și râd. În piață vine boierul Bașotă, marele armaș, cu un grup de osteni și-i arestează pe târgoveți. Răzvan nu poate rabdă că altcineva să fie pedepsit în locul său și se autodenunța, desi știe că va fi
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
îndemână fiilor de nobili și a clerului. Răzvan scrie un pamflet la adresa domnitorului, pe care-l afișează în piață. Târgoveții îl citesc și râd. În piață vine boierul Bașotă, marele armaș, cu un grup de osteni și-i arestează pe târgoveți. Răzvan nu poate rabdă că altcineva să fie pedepsit în locul său și se autodenunța, desi știe că va fi pedepsit cu moartea. Boierul Sbierea vine și vede pungă să la Răzvan, constată lipsa unui galben și-i cere lui Bașotă
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziția și în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. Noi nu avem deci o oaste feudală”" (P. P.
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
nu regulată, iar din secolul XVI era convocată tot mai des. Se puteau întruni la curtea domnească, fie la biserica, fie pe câmp deschis. Adunarea era compusă din marii boieri, mitropolitul, episcopii, egumenii mănăstirilor mari, boierii mijlocii și mici, curtenii, târgoveții ca reprezentanți ai orașelor. Era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, și din clerul înalt. Domnitorul și deciziile sale nu puteau avea putere fără acordul membrilor sfatului. Sfatul domnesc avea 20-30 de membri în Moldova și 10-15 în
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Stoica din Cozleci însoțit de [[boier]]ii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncești, Grozea din Pădure (lângă Plopu) . Registrele vamale din [[1545]], ale [[Brașov]]ului, care țineau evidența târgoveților din [[Țara Românească]], veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene: [[Gherghița]], [[Târgșor]], [[Breaza]], [[Slănic]], [[Comarnic]], [[Filipeștii de Pădure, Prahova|Filipești]], [[Văleni]] . În Urlați a început să se
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
atunci este recunoscută drept important centru economic. Cunoaște o însemnată dezvoltare edilitară, se construiesc școli, instituții, se efectuează lucrări de canalizare, se toarnă trotuare și se introduce telefonul (1899). În secolul XIX se construiește Hotelul Bellavista, loc de întâlnire a târgoveților români și sârbi din zonă. În 1902 se construiește uzina electrică și se introduce iluminatul electric. În lucrarea "Ghidul Banatului" de Emil Grădinariu, din 1936, Deta era descrisă astfel: După al Doilea Război Mondial, Deta cunoaște o nouă etapă în
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. "Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își urmează slobozi legea lor." Una dintre cele mai puternice
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
după asasinarea fiului lui Godunov, Fiodor al II-lea, a fost încoronat țar al Rusiei. După aceasta, Rusia a intrat într-o perioadă de haos, cunoscută și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
pitorești ca înțelepta prezviteră Olimbiada, model al „vindecătorului popular” din literatura românească, o „mare farmazoană” ce cunoaște viitorul și tainele vieții omenești. Romanul "Nicoară Potcoavă" prezintă lupta pentru eliberarea țării de sub turci și conflictul social dintre masele populare (țărani și târgoveți) și boierii lacomi. Mai există și un conflict interior de esență corneilliană dintre datorie și sentiment. Tema centrală a cărții o reprezintă tema datoriei. Toate personajele aflate în jurul lui Nicoară Potcoavă au jurat să răzbune trădarea și uciderea lui Ion-Vodă
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
episoadele dramatice, cum ar fi asasinarea lui Nikolai Bobrikov, guvernator-general al Finlandei, în 1904. Înainte de alegerile din 1907 puterea legislativă în Marele Ducat a fost investita în congresul moșiilor o instituție de varsta veche formată din patru moșii (nobilimea, clerul, târgoveții și țăranii) care decurg din perioada dominației suedeze și reprezentând doar o mică parte din oameni.Acest tip de instituție a devenit destul de vechi din primii ani ai secolului ÎI, nevoia de reformă fiind prin urmare autentică. Noul parlament unicameral
Alegeri legislative în Finlanda, 1907 () [Corola-website/Science/319678_a_321007]
-
create cu o incursiune psihologică remarcabilă. Întreaga dispută este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și domnitor. Cromatica lucrării este sobră cu tonalități galben-verzui, pe alocuri cafenii cu reflexe roșiatice. Din întreaga compoziție, doar cei doi țărani și târgovețul au atitudini fioroase, fapt care duce spre naturalism. Spontaneitatea, libertatea și prospețimea cromaticii dau viață picturii, detașând-o de majoritatea lucrărilor "împietrite" academiste ale lui Theodor Aman, Constantin Lecca sau G.D. Mirea. Compoziția "Capul lui Moțoc vrem !" se află astăzi
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
biserici a fost construită în anul 1782 o casă de lemn cu patru camere și cerdac (la răsărit de biserică) pentru a servi ca școală. Școala a fost demolată în 1817. La 14 februarie 1792, o comisie formată din șase târgoveți, între care parohul Apostolache Ioanovici, protopopul Ioan Carashevici, și epitropul Bălnar, a întocmit un „inventarium asupra tuturor acareturilor, vaselor bisericești, veșmintelor, cărților și altor bunuri mari și mici a bisericii hram: Sfânt: Marele Mucenic Dimitrie din târgul Sucevei înăuntru și
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
tragă asupra lor este ucis din spate de Mărgelatu. Scoțându-i masca de pe față, Mărgelatu dezvăluie faptul că omul cu masca de fier era Aristide, nepotul Agathei. Tot Mărgelatu afirmă că așa-zisul bancher Troianoff era de fapt feciorul unui târgoveț de la Vaslui pripășit pe la Viena, de unde se întorsese cu o identitate falsă. Locotenentul Deivos îi încredințează aurul boierului Vâlcu lui Mărgelatu pentru a-l pune la adăpost. Când sosesc oamenii Agiei, trăsura cu aur era deja departe. Scenariul filmului a
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
a adus coloniști catolici din satele aflate în preajma orașului Roman pentru a lucra pe moșia sa și evrei pentru a se ocupa de activitatea comercială a noului târg. Prin hrisoavele din 1816 și 1818, proprietarul moșiei a încheiat învoieli cu târgoveții. Cu acest prilej s-a stabilit ca duminica să fie zi de târg. Locuitorii catolici din Răducăneni și-au construit case pe dealul Pietrosu și apoi o biserică între anii 1807-1808. Satul Răducăneni, fiind clădit pe panta unui deal, a
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
pierdute sau furate în timpul perioadei comuniste. Au fost înlocuite cu alte obiecte colectate de către profesorul Nicolae Simache, care a beneficiat de ajutorul arhitectului. Denumit "Muzeul Hagi Prodan" începând cu 1953, muzeul a fost redenumit pe 18 iunie 2005 : "Casa de Târgoveț din Secolul al XVIII-lea - al XIX-lea". Colaborator în domeniile politic și cultural al lui Nicolae Iorga, arhitectul participă activ din 1920 la "Cursurile de vară" (denumite "Universitatea Populară Nicolae Iorga"), stabilite de către marele istoric român la Vălenii de
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
mai mult de două-trei biserici, "„deoarece, acum, biserica mitropoliei e prea mult, fiind mai întotdeuna deșartă“". Această atitudine a autorităților habsburgice a determinat o puternică acțiune de protest în rândul localnicilor. Într-o petiție înaintată la 25 ianuarie 1792 de către târgoveții suceveni către guvernul Bucovinei se cere ""ca biserica Mitropolia veche ce au rămas însă acum întreagă să nu se strice"". Autoritățile austriece au poruncit demolarea edificiului. Biserica a fost salvată de la distrugere de maiorul de arnăuți pensionar Iane (Ioan) Florea
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
cumpărat locul și clădirea la licitație contra sumei de 220 de florini , donând-o la 28 noiembrie 1799 comunității ortodoxe românești căreia i-a pus ca singură clauză restaurarea atunci când condițiile o vor permite. La 8 februarie 1801 mai mulți târgoveți suceveni au cerut ajutorul mitropolitului Iacob Stamati al Moldovei (1792-1803) pentru a repara Biserica "Sf. Gheorghe", fosta catedrală mitropolitană. Pentru a fi redată cultului, Biserica "Sf. Gheorghe" avea nevoie de reparații ce necesitau cheltuieli foarte mari. Comunitatea ortodoxă suceveană nu
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
un ideal comun: deșteptarea neamului moldovenesc din Basarabia la o nouă viață politică, națională și culturală. În jurul publicației intitulata „Basarabia” se găseau grupați cei mai mulți intelectuali basarabeni care se ridicaseră în cea mai mare parte din rândurile răzeșimii, ale clerului și târgoveților și care la izbucnirea revoluției s-au grăbit să se întoarcă acasă de prin centrele rusești unde trăiau ca profesori, avocați, clerici, studenți. Aceștia susțineau că drepturile politice, naționale și sociale trebuie să se câștige prin stăruință, muncă și luptă
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]