831 matches
-
ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel; învață-l calea cea bună pe care trebuie să umble, și să trimiți ploaie pe pămîntul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 37. Cînd foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul, vor fi în țară, cînd vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, cînd vor fi urgii sau boli de orice fel: 38. dacă un om, dacă tot poporul Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în continuă vibrație, îmbrăcată sărăcăcios. Peste toate acestea, doar ochii tăciunii ard ca două torțe. De ce ai dorit atât de mult - după cum spui - să mă întâlnești? întreb neîncrezător în spusele țigăncii. Hehei! Ce știi, boierule, despre viața matale? Nimicuța nu știi. Numai eu pot să-ți spun... „Apoi așa încep toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noastre de tuci, am lovit cu putere jarul, hotărât să sting focul, ca să-l reaprind cu mâinile mele. Probabil, asta se întîmpla într-un sfârșit de iarnă sau la începutul primăverii. N-am reușit decât să fac să sară câțiva tăciuni pe niște obiecte inflamabile aflate pe lavița din fața sobei. Flăcările au ajuns repede la grinzi și, în clipa aceea, m-am speriat. Mi-am părăsit experiența și m-am strecurat în curte, fugind de la locul faptei. Abia după ce m-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acestui câmp se înalță pete negre, iar vederea lui se îngustează. Corpul lui vrea să se lase în jos, dar el îl forțează să se îndrepte. Se întoarce la Farview în fugă. Din creierul lui ies scântei ca dintr-un tăciune încins bătut cu vătraiul. Ajunge la imitația Homestar, chinuit de un junghi într-o parte. Cum de și-a ieșit din formă în halul ăsta? Se năpustește pe ușa de la intrare, dornic să spună cuiva, chiar și celor cărora ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut, În care trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dreptate, a recunoscut, Înțelegi: „Ai dreptate“ - a zis. Și uite-așa au ajuns să locuiască Împreună. Ella Beals asta era o femeie făcută numai În alb și negru: avea pielea albă, părul negru ca pana corbului și ochii negri ca tăciunele. Avea un fel de a vorbi dulce și somnoros, moale și Îngînat - parcă atunci se trezise dintr-un somn lung. De cum am văzut-o, puteam să spun că nu-i nimic de capul ei: era soi rău, una de-alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și prietenos, pînă cînd își dădu seama cît de ridicol este, coborî și se duse acasă. Doamna Thaw îi deschise ușa. — Duncan, ce-ai făcut de ești în halul ăsta? îl întrebă ea. — în ce hal? — Ai fața neagră ca tăciunele, toată fața! Se duse în baie și se uită în oglindă. Avea fața mînjită de funingine, mai ales în jurul gurii. CAPITOLUL 18. Natura Administratora hotelului Kinlochrua era prietenă cu doamna Thaw și i-a invitat pe copii să petreacă vacanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fraza. Morton îi porunci lui Crane să aprindă reflectorul, iar când lumina puternică a acestuia se revarsă în cușcă, îl zăriră pe Ixtl ghemuit în fundul ei. Grosvenor se înfioră la vederea trupului cilindric cu reflexe metalice, a ochilor că niște tăciuni aprinși, a degetelor subțiri ca de sârmă. Monstrul era de-a dreptul hidos. Auzi în videocomunicator vocea lui Siedel: - Probabil că el se considera fermecător! Vorbele astea hazlii izbutiră să spargă gheața. Cineva spuse: - Dacă viața înseamnă evoluție și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu era dispus să se adâncească mai departe în ezitări. Zise din nou doar atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu-l putea suferi pe individ pentru că-l pusese într-o situație de dezavantaj. Cu ochii arzând ca tăciunii, îl urmări pe bătrân cum deschide o vitrină și scoate de acolo o pușcă, cu un luciu verde. În timp ce individul îl înfrunta cu arma în mină, Fara gândea: "Isteață treabă să pui ca fațadă un bătrân!" Era același gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel din cabină. Omar nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o mare turtă (135) Și-n cazan notând în zamă clocoteau v-o două vaci. Hei, își zise năzdrăvanul - dete badea de colaci! Și deși în fața vetrei dorm șezând smeoaice mame, El atins de-acea mireasmă a clocotitoarei zame, Doi tăciuni luă în hîrbu-i, un cărbune în lulea (140) Și luând o bucățică din o vacă ce fierbea, Iată curge - un strop fierbinte pe a unui smeu ureche. Ăsta țipă cu - ngrozire ca un bou împuns de streche. Toți treziți pun
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Le adună sîngerinde și le pune-n testemel, Trece zidul și pornește iar la drum pîn-ce ajunge La cazanul care fierbe în mijlocul verzii lunce. Pe-o smeoaică mum-o taie - pe-alta o scăpă în pripă, Ia din nou în hârb tăciune ș-un cărbune pune-n pipă, (230) Ia cazanul într-un deget și în altul el ia turtă Și se-ntoarce iar la frații, fluerînd cu minte scurtă Toate cântecele rele ce-n viața-i le cântară... Deslegă pe Zori-de-ziuă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ș-un cazan c-o pereche de chirosteie mari, și-ntrînsul fierbea v-o două trei vaci și-mprejurul pirosteilor se cocea o turtă. Și împrejurul ei dormeau doisprezece smei și două smeoaice, mamele lor. Acu CĂLIN - NEBUNUL ia v-o doi tăciuni într-un hârb ș-un cărbune-n lule și, plecând, iacă i-a venit așa o mirosnă de bună din demâncat, și luând o bucățică o curs apă clocotită pe urechea unui zmeu și el o țipat strașnic că toți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Santa spre musafirii ei. Toată lumea să se-mprietenească până mă duc eu s-aduc farfurii pentru salata asta bună de cartofi. Hei, dați-i drumu’, Irene și Claude, ia să vă văd mișcând un pic picioarele. Ochii mici, negri ca tăciunele, se încruntau spre ea de pe polița căminului, în timp ce ieșea veselă din cameră. Cei trei musafiri, transportați de ritmul îndrăgit al patefonului, cercetau în tăcere pereții trandafirii și modelul floral de pe linoleum. Apoi, dintr-o dată, doamna Reilly strigă spre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afli dacă e adevărat sau nu? Nu vrei să o ajuți să descopere adevărul? Sau Îți păstrezi puterile doar pentru clienții tăi? a provocat-o Dl Bitter cu o lucire triumfătoare și febrilă În ochii lui bulbucați și negri ca tăciunele. Apoi a adăugat pe un ton dintr-odată indiferent: — Îți pot spune, sunt destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu aproape țipând. Și-a simțit stomacul zvâcnind și o arsură acidă de la bilă urcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
băiete, spune-mi, care este numele tău? întrebă Porfiri. ă Nu am făcut nimica rău, răspunse băiatul. ă Nu te acuza nimeni de nimic. Dar este posibil ca tu să ne ajuți în investigarea unei crime. Pe fața neagră ca tăciunele, ochii băiatului sclipiră curioși. ă Crimă! ă Da. ă Este vreo recompensă? ă Vei avea satisfacția să știi că ți-ai făcut datoria de supus loial al Țarului. ă Asta nu prea e recompensă. ă Poate ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de genul ăsta. Adormi În scaun, privind peisajul verde la Californiei, și visă că era o pasăre Într-un copac. Una mică, cenușie, care nu avea nimic special, era doar fragilă și nostimă, cu ochișorii ei minusculi, negri ca doi tăciuni. Matthew era copacul. Începuse să plouă, i se udaseră penele și tremura, când auzi o voce care-o Întrebă de ce se așeza mereu pe crengile acelea, iar ea răspunse că nu știa de ce, se simțea acasă acolo, dar nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ce pare netedă poate acoperi, manifestându-le, urmele tuturor lucrurilor trăite și întâmplate în istoria lumii. Toată arheologia materialelor e o arheologie umană. Lutul ascunde și arată trecerea ființei prin timp și prin spații, semnele degetelor, zgârieturile unghiilor, cenușa și tăciunii rugurilor stinse, oasele proprii și străine, drumurile care veșnic se bifurcă, distanțându-se și pierzându-se unele de altele. Acest grăunte ce răsare la suprafață e o amintire, această depresiune urma rămasă de la un trup culcat. Creierul a întrebat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu poate plăti un ajutor, se chinuie ceasuri întregi să introducă arhaicul combustibil în cuptor, crengi pe care focul le cuprinde și le devorează într-o clipă, crengi pe care flacără le mușcă și le linge încetul cu încetul până la tăciune, cel mai bine e când îl putem răsfăța cu conuri de pin și talaj, care ard mai încet și produc mai multă căldură. Cipriano Algor se va aproviziona în împrejurimi, va comanda unor tăietori și agricultori câteva care cu lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el din mâncare, apoi se întinse la picioarele Martei, privind fix flăcările, în viață mai fusese aproape de alte focuri, dar nici unul ca acesta, probabil voia să spună altceva, focurile, mai mari sau mai mici, seamănă toate, sunt lemne care ard, tăciuni și cenușă, ce gândea Găsit era că nu stătuse niciodată așa, la picioarele a doi oameni cărora le dăruise pentru totdeauna dragostea lui de câine, lângă o bancă de piatră propice meditațiilor serioase, așa cum el însuși, începând de astăzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În Lapte Virginal a Mercurului sublimat, pune-l pe lamă Între dinți și cupa cu Lucrul acela sârguincios pulverizat, nu-l acoperi, ci fă În așa fel ca aerul cald să izbească materia nudă, administrează-i un foc de trei tăciuni și ține-l aprins timp de opt zile solare, apoi scoate-l și pisează-l bine pe marmură până ce va fi devenit impalpabil. După ce faci asta, pune materia Într-un alambic de sticlă, distileaz-o În Balneum Mariae, deasupra unui cazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că-mi vine să vomit. Tejo s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strânse toate în gineceu, un căsoi cu acoperișul jos, pe care-l luasem drept hambar. Stăteau printre războaie și alte instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au făcut să le răstălmăcesc. După ce l-a luminat asupra acestor lucruri, Garibaldo l-a silit pe Rotari să se așeze gol în zăpadă, să spargă crusta de gheață și să se bage în apa de sub ea, să ia un tăciune și să-l strângă în pumn, până ce avea să dispară orice reținere din partea discipolului. L-a forțat să postească vreme îndelungată și câteva zile-n șir să nu bea apă. Rotari nu s-a îmbolnăvit nici măcar o singură dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]