702 matches
-
descoperit deja lipsa manuscrisului. Sărăcuțul de Toalie. Bineînțeles, Toal e dușmanul. Chestia asta-i limpede ca cristalul. Suntem nevoiți să colaborăm cu individul ăsta, Întrucât o opoziție fățișă i-ar trezi suspiciunile, dar strategia noastră de a-i găsi pe tăcute slăbiciunile, ca mai apoi să-l săpăm, Își arată efectele. Trebuie să ne lăsăm În continuare deoparte dezgustul față de el pentru a obține și de acum Încolo același lucru. Ne-am neglijat Îndatoririle. Alte probleme ne-au răpit prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la contrafacere, a cules totuși un număr oarecare de mici reguli, conform cărora învață să acționeze pe contul lui." (întâia Seară) Lessing este convins că actorul, contrafăcând semnele exterioare ale unei emoții, mânia de exemplu, va încerca această emoție pe tăcute, ceea ce va ajunge pentru a declanșa o reacție corporală, ca sub efectul unui reflex condiționat. "...să presupunem că de-abia a învățat de la un actor original cele mai vulgare manifestări ale mâniei și că știe să le imite cu fidelitate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care îl înregistra acum. Oamenii erau impresionați de cât câștigau actorii celebri sau cântăreții sau scriitorii de succes, dar adevărații bani se făceau în finanțe. Și partea cea mai frumoasă era că nimeni nu știa. Erau bani făcuți pe tăcute. Norodul care asuda pentru o bucățică de pâine, cum îi plăcea lui Nieve să-i numească pe ceilalți, n-avea nici cea mai mică idee cât puteau să cheltuiască bancherii și alți oameni din domeniu. Lucru care pe ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zise Schemm, arătându-se șocat de faptul că mă dovedisem atât de insensibil. — Am avut și noi divergențele noastre de opinie, zise Six. Dar care bărbat nu are, uneori, altă părere decât ginerele său? Puse vătraiul jos. Eu am rămas tăcut vreun minut. În cele din urmă, spuse: În legătură cu investigația dumitale, aș prefera să-ți limitezi acțiunile la găsirea bijuteriilor. Nu vreau să-ți vâri nasul În treburile familiei mele. Îți voi plăti onorariul, oricare ar fi acesta... — 70 de mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
unde cineva care doar se uită, În căutarea unui inel de logodnă, e cam la fel de Întâlnit ca un cotlet de porc În buzunarul unui rabin. Aceștia sunt genul de oameni care-și fac afacerile aproape În Întregime repede și pe tăcute. Mai notă câteva nume, continuând să vorbească: — Ăsta, Laser Oppenheimer, e evreu. Asta doar ca să-ți arăt că sunt corect și că nu am nimic cu arienii. Oppenheimer are un birou pe Joachimsthaler Strasse. Ultima dată când am auzit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ar trebui să rostească Aminul de cuviință, dar sunt pecetluite de, 29 august, sărbătoare astăzi și-am încetat de ieri, de când a bătut clopotul de vecernie lucrul în biserică, stau cu Janos afară pe prispă, el își fumează țigara și tăcutul Janos începe să vorbească cu imperceptibilul său accent unguresc, îl întrebasem despre Dumnezeu și Janos îmi răspunde, Pe mine nu mă interesează din punct de vedere filosofic religia, meseria mea e să pictez, indiferent în ce biserică, aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
călugărilor reculeși pentru slujba de vecernie, Pe meșterul Luca cum l-ai cunoscut? mă întorc eu spre Janos atunci când în curtea mănăstirii totul reintră în pacea fără început și fără sfârșit a naturii, Am terminat Artele Plastice în ’80, vorbește tăcutul Janos, și întotdeauna mi-a plăcut fresca, la început am lucrat prin săli de spectacole, case de cultură, săli de sport, desenam atleți frumoși și fericiți, români și maghiari înfrățiți în vesela horă a bucuriei de a fi împreună, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cineva anume, Da, doamnă! Despre cine oare, ce faci? Desenezi? Da! Să văd! Formidabil! prinde desenul meu între degetele date puternic cu ojă roșie, Fă-le și copiilor! Pe Nicolae l-am desenat deja! îi întind și portretul băiatului celui tăcut, Fă-le și celor mici! Enfants! nici o reacție la copiii, care continuă să vorbească pe limba lor, îmbulzind sub covor toate jucăriile disponibile, Enfants! glasul ei de moșiereasă, copiii tac ca prin minune, venez! îi cheamă la ea cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o luaseră din ușă-n ușă, Încercând să găsească martori. În tot acest timp, Doug Disperatul se ascunsese În umbră, privindu-i. — Am stat ca prostu’ prin zăpadă și ploaie, de-am făcut și pneumonie pe lângă cancer. Doug rămase iar tăcut, cu o privire pierdută În ochiul său cel bun, iar cel lăptos sclipind de la străluicrea televizorului. Logan se ridică În picioare. — Înainte să plecăm, ar mai fi un lucru care mă deranjează: care era mesajul? — Mesaju’? Un zâmbet cuprinse fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca a unui pește muribund. Tăcere. — Sergent, spuse Insch În cele din urmă, putem discuta ceva afară, te rog? Suspendară interogatoriul și Logan i se alătură lui Insch pe coridor, lăsându-l pe Cameron sub ochii vigilenți ai polițistului celui tăcut. Fața lui Insch se Încrețise din cauza Încruntării, transformându-i colțurile gurii Într-un rânjet deloc plăcut. — De ce nu mi-a zis nimeni că am găsit spermă În gura fetei? Întrebă el, cu o voce periculos de neutră. — Pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a fost contemporanul lui... Eminescu. (miercuri) Astăzi, la cenaclu, citește Ion Alexandru câteva poeme de o densitate apăsătoare din volumul În pregătire Infernul discutabil. Mă Întreb cum de nu s-a observat până acum cât de blagian este acest ardelean tăcut? Când, a doua zi, În fața catedrei de literatură, le-am spus asta celor doi critici oficiali, au acceptat observația mea recunoscând absența intuiției. (duminică) Nici o bucurie nu egalează acea stare de euforie pe care o simțeam În fiecare toamnă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi te-ai dăruit cu totul, cum pot oare să vă las? În numele suferinței mele pentru Petre, În numele acelei iubiri pe care timpul o păstrează ca pe o minune, la fel ca În prima zi, În numele lacrimilor ce-au picurat tăcute prin somn, În numele visului spulberat, nu se poate ca tocmai eu să distrug o astfel de pasiune. Petre, te iubesc ca În prima zi! Tu ești muza mea, tu ești visul meu, ție să-ți mulțumească Cornel pentru tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grădinile năpădite de buruieni, ai căror boscheți și copaci ornamentali păreau mult mai interesanți pentru ei decît casele bogat echipate. Jim le făcea servicii, căutînd caschete de baie pe care aceștia le adunau, spărgînd lemne și aprinzînd focul. Îi privea tăcut cum Își luau prînzul. Aproape Întotdeauna lăsau puțin orez și pește pentru el, iar odată soldatul i-a dat o bucată de bomboană tare, pe care a rupt-o dintr-o fîșie din buzunarul lui, dar În rest nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
M-am strâns în pardesiu în timp ce mă plimbam, nu aveam nici o destinație, vroiam doar ca noaptea aceea să nu se întoarcă împotriva mea. Nu mă simțeam obosit, umblam sprinten. Mâncasem puțin și digerasem și puținul acela. Străzile erau pustii și tăcute. În scurt timp mi-am dat seama că liniștea aceea nu era totală, că asfaltul gemea înăbușit. Noaptea, orașul este ca o lume părăsită de către oameni, dar plină de prezența lor. Cineva care iubește, cineva care se desparte, un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întemeiem un cămin. Eram doi copilandri care trăiau împreună ducând ceea ce se numește viață conjugală. A trecut însă anul și, văzând că nu apărea fructul, am început să punem buza, să ne privim cam strâmb, să ne acuzăm reciproc pe tăcute. Eu nu mă împăcam cu gândul de a nu fi tată. Eram bărbat deja, aveam peste douăzeci și unu de ani și, sincer, faptul că eram inferior altora, mai prejos decât tot necioplitul care exact la nouă luni după ce se căsătorește, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în colțul unei sofale și privind mai jos de podea. — Ce-i cu tine? - îl întrebă el, punându-i o mână pe umăr. Mă mai întrebi ce-i cu mine? Nu știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
când i se păruseră doi naufragiați pe o insulă pustie. Lumina amurgului se stinsese de mult. Pe bulevard domnea o liniște absolută. Felinarele aruncau sclipiri galbene, ce cădeau peste norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din ele. De parcă prezentul se transformase brusc Într-un viitor Îndepărtat. O adiere de vânt aduse cu ea ecoul unui lătrat din direcția Văii Crucii. A Treia Stare este un har la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce? Ca o ironie, eu mă gândeam să părăsesc Londra, spuse el. — Cerule mare! Și unde să te muți? — Nu știu. Ideea abia mi-a venit. În realitate, ideea prinsese rădăcini Încă de la premiera cu Guy Domville, dar lent, pe tăcute, abia știută chiar și lui Însuși. Nu pomenise nimănui de ea până acum. Dar acum era un lucru sigur. Voia să fie departe de Londra, departe de oameni, petreceri, piese de teatru (mai ales piese de teatru); departe de lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au adulmecat în întunericul trist. Locuiam în vraja destrămărilor. Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
era la cea mai ridicată cotă din toate timpurile. Ca să nu mai spun că eram și grasă ca o vacă. Și ce vacă eram! Cururile grase nu l-au cucerit niciodată pe preafrumosul James. Judy și cu mine am stat tăcute pe pat, amândouă încercând să găsim ceva constructiv de spus. Ca din senin, am găsit răspunsul. Ei, poate că nu cel mai bun răspuns, dar era un răspuns. Era ceva cu care puteam să merg înainte pentru moment. Știu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen erau surorile mele mai mici. Ele locuiau încă acasă, cu părinții. Mama a stat cu mine cât am hrănit copilul. După ce l-am convins să elimine gazele și l-am așezat înapoi să doarmă, eu și mama am rămas tăcute pe pat. Ploaia s-a oprit, iar soarele a ieșit dintre nori. Parfumul de verdeață din grădina umedă pătrundea în cameră prin fereastra deschisă, ca și foșnetul frunzelor clătinate de vânt. Era o seară de februarie plină de pace. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și tata înghițiseră gogoașa, dar eu, la rândul meu, folosisem minciuna asta de mult prea multe ori ca să nu știu cum se traducea. Dar, în același timp, în cazul în care cei doi făceau sex, atunci înseamnă că o făceau foarte pe tăcute. Asta nu că aș fi ascultat la ușă sau ceva de genul ăsta. Și nu că treaba asta ar fi avut cea mai mică legătură cu mine. Helen putea să și-o tragă cu cine voia ea. Așa cum putea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
partenerul lui Douglas În Basic Instinct și al lui Pacino În Sea of Love, John Goodman, cu figura lui etern cumsecade, de partener, periculos de gras). La un moment dat, În timp ce stătea cu capul În mîini În fața mașinii de scris tăcute, Fink e deranjat din lipsa lui de inspirație de zgomotul din camera alăturată, În fapt un foarte vag audibil dialog, cere cu glas tare liniște, apoi bate În perete. Și așa apare În cadrul ușii agentul de asigurări, Își cere iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Plâng ca roua, deznădăjduită în zori și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
plece, că, dintr-un motiv sau altul, îi făcea plăcere să stea de vorbă cu mine - cu mine, care nu-i puteam da aproape nimic în schimb - și nu puteam decât să trag concluzia că simțea probabil - cu curaj, pe tăcute și în mod nechibzuit - o nevoie disperată de companie, pentru că deși fusesem o companie jalnică în seara aceea și deși comportamentul meu o speriase cu siguranță de la bun început, ea insista și era tot mai relaxată și tot mai vorbăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]