1,716 matches
-
și a Partidului Comunist. De ce? Pentru că Fanfani și Vaticanul au demonstrat că nu au înțeles nimic din tot ce s-a întâmplat în țara noastră în ultimii zece ani: poporul italian a arătat că este - în mod obiectiv și de netăgăduit - infinit mai „evoluat” decât credeau ei mizând încă pe vechea concepție clerical-conservatoare rurală și paleoindustrială. Dar trebuie să avem curajul intelectual de a spune că și Berlinguer împreună cu Partidul Comunist Italian au demonstrat că nu au înțeles prea bine ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să spună; el a luat energic și la repezeală hotărârea de a spune un lucru universal recunoscut ca fiind evident. Fără îndoială, afirmația că „în Italia se vorbește italiana”, de exemplu, este un adevăr evident, comun, majoritar, consacrat și de netăgăduit. Dar dacă Bocca - cu acel aer al său că s-a hotărât să spună o dată pentru totdeauna adevărul adevărat - vine să-i spună că „în Italia se vorbește italiana” unuia din Alto Adige ori din Friuli 1, nu are decât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bătea joc, nega. Lagăre În Uniunea Sovietică sub dreapta domnie a lui Stalin? Nici gînd... Pierre Daix era categoric. Numai după ce existența lagărelor a fost recunoscută de Kremlin, Pierre Daix și-a Întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscînd ceea ce tăgăduise altădată. Dar cu aceeași aroganță. Din nou, fără frămîntare. Fără scuze și fără explicații” (p. 92). Autoarea Își manifestă disponibilitatea de a Înțelege și accepta dezicerile sincere ale tuturor celor care, Înșelîndu-se, au recunoscut mai tîrziu minciuna În care crezuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
problema era cum să obțină de la Stalin respectarea acordurilor Între Aliați fără să se lase atrase Într-un nou război. A fost nevoie de 50 de ani pentru a spulbera tutela sovietică impusă atunci statelor est-europene și nimeni nu va tăgădui că, În situația lor actuală, ele poartă stigmatele pe care le-a imprimat această jumătate de veac. La capătul unei lecturi instructive și deprimante totodată, trebuie să recunoaștem că fiecare dintre personajele istorice implicate și-a făcut datoria față de interesele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și vasta acțiune de inginerie socială din perioada de apartheid din Africa de Sud, planurile de modernizare ale șahului Iranului, ruralizarea din Vietnam și mărețele proiecte de dezvoltare ale colonialismului târziu (de pildă, proiectul Gezira din Sudan). Cu toate acestea, este de netăgăduit că o mare parte a acțiunilor de inginerie socială Întreprinse de stat În secolul al XX-lea au fost concepute de elite progresiste, deseori chiar revoluționare. De ce? Cred că răspunsul ni-l oferă faptul că, de obicei, progresiștii au fost
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fi fost până la urmă pur și simplu re-elaborat de practica populară. Eșecul cooperativelor sovietice, cazul cel mai drastic, s-a datorat În egală măsură muncii fără entuziasm și rezistenței colhoznicilor și schimbările de ordin politic petrecute la Moscova. Fără a tăgădui avantajele incontestabile ale diviziunii muncii sau ale coordonării ierarhice În cazul anumitor activități, vreau să pledez aici pentru instituțiile multifuncționale, flexibile, diverse și adaptabile, cu alte cuvinte, instituții puternic marcate de mētis. Faptul că cei prinși În sistemele rigide ale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ns.) (apud Michel Heller, Aleksandr Nekrich, op. cit., p. 160 și urm.). Grija conducătorilor sovietici pentru întreținerea unui climat de forță și de întărire, chiar artificială, a unanimității devine de înțeles. • Că puterea a fost preluată de o minoritate este de netăgăduit; cifrele absolute nu sunt aceleași în toate sursele. Héléne Carrieerre d’Encause (Stalin. L’Ordre par la terreur, Paris, Flammasan, 1978, p. 12 și urm.) constată că în 1917 erau 24.000 de bolșevici; în 1924 erau 472.000 (350
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Watson’s umbrella - my wants are simple” A.C. Doyle, The Valley of Fear Specia dracului, caii ăștia! Sau o interpretare la 11 Elegii Când printre cai eram un sfânt de cal am Înțeles că există În poezie o capacitate de netăgăduit de a te juca abil cu timpul. Un joc miraculos pe care Îl Începi nesigur, cu tristețea degetelor Întorcând pagini și numărând, Într-un inconștient colectiv de această dată Împărțit cu cărțile și mai puțin cu semenii, o ordine la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doar prima parte, De la origini până la Cicero. În această carte, clasicistul alătura unui bogat aparat de date istorico-literare numeroase glose critice, pe cât de pertinente, pe atât de agreabile, dezvăluindu-și nu numai apetenta pentru valențele estetice, ci și înzestrarea de netăgăduit de comentator. După mutarea la București se concentrează mai ales asupra scriitorilor bizantini, pe care ii editează în colecția „Scriptores bizantini” (Procopius din Cesareea, Mauricius, Teofilact din Simocata). O atenție deosebită acorda cercetării limbii latine populare, domeniu în care i-
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
Ceea ce în trecut fusese văzut ca un exercițiu retoric plicticos și inconsistent, a fost considerat în ultima vreme ca o formă de prețiozitate extremă, asemănătoare cu aceea întâlnită la atâția alți literați din epocă (și e adevărat). Nu se poate tăgădui că însăși densitatea erudiției mitologice, în care se amestecă elemente când prețioase și rare, când obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii pe care Sidonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este decisivă. Satisfacție din punct de vedere epistemologic, ca sociolog, adâncă mâhnire, ca umanist, pentru gravele inegalități ce există în lume. Mai precis, în cazul de față, pentru amara concluzie că asistența și terapia, cu toată importanța lor socială de netăgăduit, au o putere redusă exact acolo unde, paradoxal, ar fi mai mare nevoie: la segmentele și grupurile sociale precare ca statut socioeconomic. Cu privire la antropologie, inițial am intenționat să numesc lucrarea Socioantropologia familiei. Era cu totul îndreptățit, dat fiind faptul că
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
B” și decizia lui „B” urmată de cea a lui „A”, obținând o imagine mai clară asupra fenomenului. Pe de altă parte, alte studii au arătat că înlocuirea sistemului de pedepse (ani de închisoare), care avea o încărcătură negativă de netăgăduit, cu un sistem de recompense pozitive (puncte, recompense financiare etc.) poate produce schimbări relativ importante la nivelul acestui experiment; unghiul de abordare a problemei este deci esențial (Myers, 1990, pp. 483-485). L.W. Porter și E.E. Lawer (apud Steers, 1988
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tot mai favorabilă. Ceea ce în trecut fusese văzut ca un exercițiu retoric plicticos și inconsistent a fost considerat recent o formă de prețiozitate extremă, asemănătoare cu aceea întîlnită la atîția alți literați din epocă (și e adevărat). Nu se poate tăgădui că însăși densitatea erudiției mitologice, în care se amestecă elemente cînd prețioase și rare, cînd obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii, pe care Sidonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu erau de‑ai noștri; căci de‑ar fi fost de‑ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toți de‑ai noștri, de aceea au ieșit. [...] 22Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Isus este Cristosul? Acesta este anticristul, cel care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul. Acest fragment este important din mai multe motive. Anticristul se află deja (<¬<) în lume, subzistând în forma numeroșilor anticriști. Ioan se adresează unei comunități creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de‑ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toți de‑ai noștri, de aceea au ieșit. [...] 22Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Isus este Cristosul? Acesta este anticristul, cel care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul. Acest fragment este important din mai multe motive. Anticristul se află deja (<¬<) în lume, subzistând în forma numeroșilor anticriști. Ioan se adresează unei comunități creștine afectate de curând de o schismă. Schismaticii sunt identificați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înșiși, și‑au arătat adevăratul chip. Ioan este un „dualist” în sensul creștin al cuvântului. Cei drept‑credincioși sunt de partea luminii, a adevărului, a iubirii; schismaticii rămân în întuneric, minciună și ură. Cei din urmă se numesc „anticriști”, pentru că „tăgăduiesc că Isus este Cristosul” (2,22). Negând existența Fiului, ei neagă în egală măsură existența Tatălui. Negarea este efectul unui duh înșelător. Autorul va reveni - în capitolul 4 - asupra obligației și a posibilității de a opune rezistență acestui spirit malefic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se opune milei‑Cristos prin cei care fac milostenii, dar nu întru dreptatea lui Dumnezeu. Răbdarea, și ea, este Anticrist, în cei care se prefac că îndură în numele credinței creștine și că rezistă „până la sânge”, ca și cum ar arăta că nu tăgăduiesc credința creștină și care apoi, prin vărsarea sângelui lor „își strigă nedreptatea” și „își deschid gura până la cer” [Ps. 72,8‑9: LXX] (Com. Mt. ser. 33). Diavolul imită desăvârșit toate formele pe care le îmbracă binele: Quoniam amnes species
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
textul imediat după capitolul consacrat episcopului Ierusalimului. Am optat pentru o traducere a secțiunii anticristologice, în locul unei analize, din două motive: mai întâi, o atare traducere lipsește în franceza modernă (și în română); apoi, Pseudo‑Hipolit, în ciuda importanței sale de netăgăduit pentru istoria Anticristului în creștinismul primar, nu intră în mod obligatoriu în schema de interpretare și de evaluare urmată de lucrarea de față. Fiind vorba de un text perfect izolat, de un fel de „meteorit literar”, ivit dintr‑un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fără dreptate [lucrează] prin slugile sale, adică prin idolatri care vor sfătui această nelegiuire martirilor lui Cristos: „Leapădă pe Dumnezeul tău cel răstignit!” Aceasta va fi pecetea vremii Vrăjmașului binelui, având semnificația: „Mă lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare vrăjmașului care va veni și se va arăta, căci este rău și corupător, fiu al pierzării. Vă duce la rătăcire și deci la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ex nobis exierunt, antichristi sunt; si antichristi sunt, mendaces sunt; si mendaces sunt, negant Jesum esse Christum. Iterum redimus ad difficultatem quaestionis („Dacă deci ei au ieșit din mijlocul nostru, sunt anticriști; dacă sunt anticriști, sunt mincinoși; dacă sunt mincinoși, tăgăduiesc că Isus este Cristos. Iată‑ne din nou în punctul critic al problemei”) (3, 8). Până aici oratorul nu a făcut decât să creeze suspans. Brusc însă el exclamă, ușor teatral: Quiescat paululum lingua, uitam interroga („Să tacă limba, să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să rămâe săraci și femeile lor văduve [subl. mea] și toată averea lor să fie jăfuită...”, în „cartea de blestem” pe care mitropolitul Veniamin Costache o dădea, în 1806, într-o pricină de hotărnicie: [...] căci ori și carii de vor tăgădui adevărul cu nedreptate și nu vor voi a mărturisi adevărul, zicem pentru toți aceia ca de viața lor, de ostinelele lor, de sudorile lor, de chivernisălile și dobitoacele lor parte să nu aibă, ce ca fumul și ca praful cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
secolul XX, și-a legitimat reconstrucția politică și economică prin această temă, cu rezultatele pozitive care se cunosc -, apoi, Într-o mai mică măsură, Ungaria și Bulgaria, fără să menționeze exemplul românesc 1. Acesta din urmă are o caracteristică de netăgăduit: a fost cel mai fragmentar și mai diletant studiat, pentru că opțiunea occidentală a culturii române este adeseori, În proporții deloc de neglijat, o refulare mecanică și metonimică dacă nu În Întregime a Orientului, În tot cazul a problemelor specifice tacite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
, revistă apărută la București, lunar, din aprilie 1927 până în martie 1928; începând cu numărul 5-6/1927 subtitlul este „Literară, plastică, teatrală”. Redactori: George Nichita și G. Călinescu (din mai 1927). În intenția de a se afirma fără a tăgădui pe nimeni, redactorii se declară „de partea talentului și culturii”, preferând în artă „realitatea pipăită intențiilor nelămurite și în cugetare conceptul luminos și statornic pâlpâirilor fumegătoare ale unui stil vid” (1/1927). Pledând pentru promovarea tinerilor și nu pentru osificarea
SINTEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
atitudinii nepotrivite pe care copiii au adoptat-o, în vederea corijării ei. De remarcat că elevul va fi determinat să înțeleagă că aprecierile nefavorabile ale cadrului didactic se referă doar la atitudinea adoptată de elev, nu la persoana acestuia. Este de netăgăduit faptul că, în centrul întregii activități didactice, stă elevul. Dacă încercăm o nouă analiză a ceea ce este el ca un tot, putem face observații dintre cele mai diferite și nu de puține ori, șocante. Acest fenomen se înregistrează în momentul
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
chiar cu un surâs pornit din înțelepție, ciocnirile cu semenii. În sfârșit, când compune și improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se poate tăgădui meșteșugul, dar nici ignora desincronizarea. Jucate începând de prin 1860, scenetele comice, farsele (Sacagiul, Odă la Elisa, Balul mortului sau Mortul și danțul, Avocat sau paiață, Anghina difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]