1,062 matches
-
Além își ridica brusc capul, focalizându-și cu precizie vânatul, îl elibera și el pornea imediat vânătoarea, zburând silențios, cu o mare viteză, mult deasupra victimei, ca să cadă apoi uluitor de repede asupra ei. Marioritza îl urmărea, simțind din plin tăișul și beția acelui zbor. Rămânea atentă, cu respirația oprită, până când vedea penele însângerate ale victimei plutind într-o rotire înceată spre pământ, în timp ce șoimul, cu ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Știu ce este ura. După cum știu și ce este iubirea. Am avut parte de amândouă aproape în egală măsură. De aceea pot spune cu toată convingerea, la fel ca prietenul meu, Bairaktarul: între ură și iubire nu este decât un tăiș de pumnal. Pictorul scoase încet lama pumnalului ascuns într-una din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar nu ca Moș Iacob. Toți ceilalți băteau cercuri - cu mai multă, mai puțină meserie; știință; Îndemânare - dar atâta tot. Pe când Moș Iacob... Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror tăișuri se putea crede că firele de nisip se mențin unite îmbrățișându-se unele pe altele. — Cât mai e? a vrut să știe în al cincilea din acele răsărituri, când primele lumini l-au făcut să constate că tot nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să le descarce, legate pe parcursul drumului, În general cu centurile de siguranță sau, În unele cazuri mai condamnabile, ascunse În portbagaj și acoperite cu o pătură, mașini de toate mărcile, modelele și prețurile transportau spre această nouă ghilotină al cărei tăiș, iertată fie comparația extrem de liberă, era linia foarte subțire a graniței, invizibilă cu ochiul liber, pe acei nefericiți pe care moartea, de partea asta, Îi menținuse În situația de pedeapsă suspendată. Nu toate familiile care au procedat așa ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sfârșit. Ies din mașină și îmi ridic privirile spre acoperișul clădirii, iată și fereastra aceea blestemată care îmi dezvelise goliciunea, rușinea, o lumină intensă pornește de acolo, o rază singuratică de soare se reflectă în ea, lungă și subțire asemenea tăișului unei săbii, privesc șocată în sus, ce anume se putea vedea din stradă, doar o siluetă încețoșată, doar membre imposibil de recunoscut, ce a văzut el oare în dimineața aceea, imaginile oferite de creierul său furios, venite de la granițele sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost așa de cumplită, că sângele țâșnea din ea ca atunci când scoți dopul de la ploscă”, iar Siverey primește o lovitură de tăiș În plină față, „Încât nasul Îi cădea peste buze”. Și tot așa, apoi vin ajutoarele, ies ei din casă, acțiunea se mută În alt loc al câmpului de bătălie, altă scenă, alți morți și alte salvări de la moarte in extremis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o glugă neagră. Avu loc mai Întâi o execuție hieratică, ca și cum s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care regele o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă izbi cu o secure, cu un tăiș care seceră aerul ca mișcarea unui pendul, impactul lamei se multiplică În fiecare suprafață reflectorizantă, mii de capete se rostogoliră, și din acel moment imaginile se succedară una după alta fără ca eu să mai pot urmări acțiunea. Cred că, treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu-l mai simțea decât în zilele ploioase. Devenise depresiv și înfumurat - așa-l găsi marea Babă de Plastic, faimoasa Zână Mitralieră. În schimbul a două ruble, ea îi dezvălui voievodului unde se aflau pitite armele tatălui său: paloșul Kutuzov cu tăișuri în diagonală și un dolohov T-415. De asemenea, în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în groapă. Sprâncenele negre stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar din stația de lângă Sere dădură buzna vreo douăzeci de bărbați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu încoronat). Precum și o spadă simplă, ceva mai lungă de un metru, cu șanț median pentru drenarea sângelui scurs și cu dublu tăiș. Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată vertical și cu vârful la podea, suspendată în repaus, între mănușile reglementar împreunate ale costumului din zale. În spatele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țările, în care indivizi au ucis în serie, sau simultan, mai mulți oameni, cu pistoale sau cu alte arme: albe sau otrăvuri (în sectele religioase), brusc sau lent. Această indiferență, față de educația tuturor membrilor societății, este o sabie cu două tăișuri, face imposibilă și viața înaltei societăți conducătoare. După 1989, s-a câștigat LIBERTATEA: FIECARE ESTE LIBER ȘI TREBUIE SĂ-ȘI POARTE SINGUR DE GRIJĂ, nemaifiind apărat de nimeni. Poliția intervine după comiterea infracțiunii asupra victimei (după crimă, ca în cazul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
poziția lamei bisturiului trebuie să fie perpendiculară pe tegumente, căci, în cazul în care ar fi oblică, ar determina defecte de afrontare cu cicatrici late inestetice. Direcția inciziei (de la stânga la dreapta) are trei timpi: pătrunderea cu vârful, secționarea cu tăișul și terminarea secționării tot cu vârful. Ea trebuie să aibă aceeași lungime în toate straturile și să fie egală în profunzime. După terminarea inciziei, o ușoară compresiune cu ser adrenalinat, meținută câteva minute, arată punctele de sângerare ce vor trebui
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Zizi și Gigi (o puturoasă ce nu s-a văzut, căscând doar uneori o gură cât o șură), și când mă plictiseam ceva mă atrăgea spre centrul de oroare al curții. Mergeam la bucătărie și luam un cuțit mare, cu tăișul zimțat, din cele pentru tăiat pâine. Astfel înarmată, mergeam la closet. N-aș fi intrat acolo pentru nimic în lume altfel. Nici nu mergeam pentru vreo nevoie, preferam să mă stăpânesc până acasă. Dar cabina aceea minusculă, de scânduri văruite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și lăsase George hainele. Se întoarse îmbrăcat în costumul lui George, care curgea pe el și-l făcea să arate foarte comic. Trecu câtăva vreme până când bietul Zet își reveni și reîncepu să semene cu el însuși, iar Brian simți tăișul unei îngrijorări pe care nu o împărtăși celorlalți. Cățelușul, cu toate că dădea frenetic din coadă, continua să tremure din toate mădularele, deși Gabriel își descheiase bluza și-l lipise de sânii ei calzi. Numai când îl simți complet uscat, încălzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Șeful protocolului turc, trecut prin spasmele morții, oftă ușurat îngăimând: Ptiu! Gata să-mi dea comă beiul ăsta ghiaur. De-acu nu te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
forță, dar deocamdată mi-e bine... Condimentez textele sacre: ienibahar pentru exod, piper pentru lepădare, cuișoare pentru răstignire. Fac și eu ce pot să amîn sosirea celeilalte jumătăți a poemului. Tai cu securea o felie groasă din pîinea tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Grea-i această metaforă, grea ca o mașină de război, grea și amenințătoare... Mă tocmesc la marginea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
venea... Îi auzeam încă gemetele când am plătit și am plecat cât am putut mai repede. Simțeam că trebuia să ajung afară. Să n-o mai aud pe femeia aceea gemând. Și parcă țipătul ei plutea în continuare ca un tăiș de pumnal în aerul frizeriei, deși ceea ce se petrecuse nu zdruncinase nici un detaliu. Rumoarea era aceeași ca de obicei. "Criză de isterie, a zis unul. Am mai văzut noi de-astea." Atât. Înțelegeți? Acesta a fost singurul comentariu pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-am mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
numele de Petre. În timpul vacanței am plecat la Nicorești, la părinții mei din satul Dobrinești, unde am stat toată vara. Părinții se mutaseră în casa pe care mătușa Aglaia le-o lăsase moștenire înainte de a pleca în cea lume sub tăișul cuțitului banditului Nasie iar noi am stat în casa părinților pe care am și cumpărat-o plătind datoriile la legea conversiunii, casa fiind ipotecată. Toate erau bune: părinții părinți, prietenii la fel dar întâi septembrie se apropia îngrijorător. Toate cadrele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe care nu pot merge alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic nu atenua duritatea ruinelor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el, și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineau mîinile, unul deoparte, iar altul de alta, și mîinile lui au rămas întinse pînă la asfințitul soarelui. 13. Și Iosua a biruit pe Amalec și poporul lui, cu tăișul săbiei. 14. Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri." 15. Moise a zidit un altar, și i-a pus numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]