693 matches
-
nume propriu. * Pe politician să nu-l crezi nici atunci când tace. * E adevărat că și politica trebuie făcută de cineva, dar nu de oricine. * Prea mulți cred că a tăinui adevărul nu e același lucru cu a minți fățiș. * A tăinui hoția e la fel de grav cu practicarea ei. * Unii sunt săraci și murdari. * Insulta nu înjosește pe cel insultat. * Prin întuneric nu umblă curajoșii, dar mișună lașii. * Logoreicii își pun în valoare superficialitatea. * Cine ia vorba din gura altuia, crede că
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu neapărat manierate. Pentru că la fel cum existau aceste noi și respectabile solidarități, existau music hall-urile, fumoarele și bordelurile, unde acești gentlemeni puteau, dacă doreau, să participe cu prudență la plăceri mai clandestine. Totuși, astfel de activități erau în general tăinuite prin discreția care izvora din loialitatea față de clasă, sex și apartenență, credința că raportarea conduitei lipsite de maniere era în sine lipsită de maniere fiind inoculată de la o vârstă fragedă și întărită ulterior pe terenurile de joacă și de sport
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
aroganței și insensibilității personalului FMI, pentru a-și spori transparența. Acest lucru era în mare parte în interesele Fondului: nu în ultimul rând, se simțise recent jenat de faptul că susținerea publică a realizărilor economice ale lui Suharto în Indonezia tăinuise chiar dinamismul propriilor tranzacții private cu regimul (Hill 1998: 98), și în mod evident o abordare transparentă l-ar fi ferit de o asemenea critică. Între timp, Banca a luat un angajament aproape identic în același an, instituind o unitate
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
portrete în fața cărora nu poți decât să rămâi fără cuvinte, fără întrebări, ci doar plin de admirație. Probabil, și pentru că cei 38 de frați franciscani care au trecut prin închisorile regimului comunist, au voit, după eliberare și mai târziu, să tăinuiască cele suferite, la fel cum se procedează pentru o comoară, în locul cel mai ascuns și neștiut de nimeni. Au păstrat în inima lor taina suferinței, a umilințelor. Ei au ales, în cele mai multe cazuri, să poarte această taină în mormânt, cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
urlă tristele jivine... Christus vincit!... să trăiască blândul nostru Împărat!... Roma, 1930 Cimitirul Scump locaș al veșniciei, Iarăși vin să te salut, Și-n a mea adversitate Mângâierea-ți s-o ascult; Să-ți ascult, o, cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită în cântarea Veșnicelor amintiri. Vin să-ți mai citesc psaltirea, De pe crucile-ți din sân, Ca un vers în apatie-mi De pe ele să îngân; Căci nu poate lumea toată, Cu interesul ei pervers, Sub mantaua gloriolei Să-mi atingă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Din tainice-altare, icoana ta blândă, ca-n biblice vremuri, Când sfinți Patriarhi tăinuiau „Legământul” în glas de chimvale, Sporește credința în inimi, inspiră virtuți de eremuri, Răsfrânge cucernic divinul în tristă a plângerii vale... Și-n graiul tău rostul adânc al bucoavnei scripturilor sfinte, Aprinde în beznele vremii irize de vii curcubeie, Și-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mircea Segal) a făcut o remarcă interesantă în privința contradicției dintre fața și felul meu de a fi - foarte deschise și prietenoase - și privirea ochilor - câteodată de nepătruns, ca și cum s-ar ascunde multe în dosul lor, ce trebuiesc cu orice preț tăinuite... Când mă întreabă careva ce mai fac, îi răspund foarte sincer că fac tot ce mi se spune că trebuie să fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în ritmul bătăilor de inimă pe care le provoacă. Rima se bălăbănește nonșalant prin tulburarea pricinuită de rege. Rima răvășește și disciplinează deopotrivă. Întregul vers se poate metamorfoza, poate intra în complicitate cu alte versuri. Poți scărmăna rimele, le poți tăinui în mijlocul propozițiilor, adică ascunde în spațiu, și poți să observi cum fac să dispară la loc lucrurile pe care le-au dezvăluit. și le poți da importanță la sfârșit de propoziție, indicând poziția lor, dar fără a le accentua la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
manuscris autograf, iar însemnările aparțin unui sfânt mistic. Există două izvoare scrise care ne încredințează că acest text- sau mai bine zis colaj de texte, după cum vom vedea în continuare - constituie un fragment sau mai degrabă frânturi dintr-un jurnal tăinuit de Ignațiu. Gonçalves da Câmara, redactorul autobiografiei ignațiene (Istorisirea Pelerinului), consemnează la sfârșitul acesteia că Sfântul, în ultima parte a vieții sale, putea vorbi cu mai multă ușurință despre viziunile și mișcările lăuntrice avute în timp ce era la liturghie ori redacta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Istorisirea Pelerinului este curmată brusc tocmai de menționarea acestui refuz: „Eu am dorit să văd acele manuscrise despre Constituții în întregime și l-am rugat să mi le lase pentru un timp; dar el nu a vrut”1. Din jurnalul tăinuit de Ignațiu în timpul vieții sale ne-au rămas două caiete. Primul, care conține însemnări din perioada 2 februarie - 12 martie 1544, pare să corespundă în privința conținutului cu ceea ce același Da Câmara scria: „Mi-a vorbit îndeosebi despre două puncte asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ä l d Vineri, o c y, în timpul liturghiei, mult belșug și neîntrerupte; după. Exerciții spirituale tc "Exerciții spirituale " tc "" Introduceretc "Introducere" Un text multiplu și deschis Carte trăită înainte de a fi scrisă, Exercițiile spirituale ignațiene, ca operă literară, își tăinuiesc momentul precis al redactării lor. Din partea lui, Ignațiu nu precizează decât faptul că nu a făcut exercițiile „dintr-o dată”. Iezuitul Nadal, unul dintre apropiații săi, distinge în acest sens două perioade, și anume, cea dinaintea studiilor (1522-1524) și cea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ea râzând și clipind drăgăstos cu genele ei lungi și mătăsoase. - Să înțeleg că ai o relație cu altcineva? - Poate fi și ăsta un motiv. Nu crezi? - Ăsta, cum spui tu, iese din calcul. Nu pot ghici secretele ascunse și tăinuite de căpșorul tău. - Nu vreau să te dezamăgesc. Te rog să nu-ți faci prea multe speranțe! Ai să rămâi dezamăgit. - Te-nșeli în privința asta. Eu unul pot suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la standardele tale. Te-ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le controlăm, atât de tare se răspândise acea psihoză în rândul lor. Aveau case în construcție și intrarea se făcea pe la garaj și, probabil, se temeau să nu fie intrați teroriștii în ele sau să nu fie bănuiți că ar tăinui ceva sau pe cineva. Și, ca să vedeți ce înseamnă teroarea, au început să se toarne între ei: Vedeți că peste drum stă un securist! L-am văzut, s-a dus cu mașina pe la ora x și nu s-a mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți, doi ofițeri japonezi, la o masă alăturată, și am plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era În 1904. Aveam cinci ani. Rusia lupta Împotriva Japoniei. Cu o plăcere plină de râvnă, revista englezească ilustrată săptămânală, la care era abonată domnișoara Norcott, reproducea scene de război pictate de artiști japonezi arătând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la „Dinamo”? nu mai țin minte) că „vina” lui Gh. Udr. nu o reprezentau inventatele note rele sau o pretinsă rea purtare la cămin, ci faptul că tatăl lui, decedat de doi ani, avusese ceva avere, nu cine știe ce, avere nedeclarată, tăinuită de fiul dornic să termine o facultate. Și era cât pe ce să reușească! Ajunsesem spre sfârșitul anului IV... A venit însă ședința aceea de la „Dinamo” și visul i s-a spulberat. A doua zi după ședință mi-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Elena Larion Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României STOICA, DORINA Bietul om sub vremi / Dorina Stoica. Iași : PIM, 2012 ISBN 978-606-13-1162-0 821.135.1-94 Fiului meu Mihai, Motto: „Totul este acoperit doar pentru a fi descoperit, și totul se tăinuiește doar pentru a fi dezvăluit.” (Paulo Coelho, Jurnalul unui mag) 7 CUVÂNTUL CERCETĂTORULUI Ca tânăr istoric, recunosc, nu am pus decât rareori preț pe memorialistică. Iar asta cu toate că, între izvoarele principale pe care se bazează istoricul, alături de documente, presă și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cauzată în mare parte de defecțiunea corpului de armată ceh și a altor unități slave, dăduse o lovitură iremediabilă independenței manevrelor militare și diplomatice ale Austriei. Din acel moment și mai mult ca oricînd, Berlinul conducea jocul. Prințul Bulow nu tăinuia acest lucru, ci dimpotrivă arăta cine mînă partida. Ținea să se știe la Roma că Germania "lucra" Viena în favoarea Italiei, și cum situația României era analoagă, iar Berlinul ținea ca neutralitatea noastră să fie obținută pe aceleași căi ca a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
spațială", a întrebării argumentative. Criticul recunoaște, în fenomenele de "condensare", "substituire" și "dislocare", existența în această pânză a unui "subiect vast", cu faze distincte succesive conținute într-o imagine instantanee, de o excepțională simplitate (1998: 293-294). Schema organizațională a "fantasmei" tăinuită în Angélus corespunde unei narațiuni freudiene, cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară ce
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe Macedonski și a fost izbit de nevroza snobă din cenaclul acestuia, intoxicat de crizanteme în putrefacție și rigid de lux decrepit, cvasi-funerar. În primul rând Petică glorifică diafanitatea florilor, fragranța cărnurilor vegetale: Parfum din flori pălite și uitate, Poemă tăinuită-ntr-o petală, Te stingi în dureroasa-ți voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
beton stau mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lumea modernă, lume de care el ține să se departajeze, nu o dată, în chip polemic. Dimineața cuvântului (1980) privilegiază valorile candorii, ale prospețimii și purității, într-o cromatică mereu maramureșeană, cu trimiteri etnofolclorice, dar și cu metaforizări moderne: „Cerga toamnei” tăinuiește „incendii de rodiri”, „Fata care trece pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel, apare denunțarea „negrului de fum” (la propriu și la figurat) care amenință planeta. Herald al luminii și al albului (simboluri centrale), poetul încearcă totodată să restituie
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Finalul precipitat al cărții ar fi și el un argument pentru regimul alert în care autorul și-a scris alegoria. Toate semnele ne îndeamnă să credem că Istoria ieroglifică nu a avut, din păcate, decât un unic manuscris, și acela tăinuit de autorul său. Manuela Tănăsescu se întreabă și ea "din ce cauză scria Dimitrie Cantemir și cui dedica el această carte atât de dificilă. Scopul său era să difuzeze un pamflet politic, o istorie ascunsă?"18 Este Istoria ieroglifică un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sâmburi de fericire ca provizii pentru drum. Referitor la formele elevate de sublimare, acestea se referă la creația însăși. Altfel spus, operele creatoare, indiferent de calibrul lor valoric, reprezintă un diamant, cu mai multe sau mai puține carate, dar care tăinuiește în antecedente, cărbunele insalubru din adânc. Așa se explică de ce printre marii creatori întâlnim mulți răniți ai destinului, dar care au excelat în alchimia sublimării. Așa cum arătam și cu o altă ocazie (Munteanu, 1994), întrucât fenomenul creator se organizează pe
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
asemenea diagnostic sumbru, șocul nu numai că poate compromite ireversibil semnele vitale și erodează grav speranța bolnavului, dar poate cauza un adevărat PTSD, cu toate consecințele inerente. Contrar unor prejudecăți stupide care se cramponează prin tot felul de trucuri să tăinuiască pacientului adevărul, studiile recente pledează pentru o informare corectă asupra diagnosticului, evident asezonată cu informații detaliate despre prognoză și tratament. Principala grijă este să nu demoleze dorința de a trăi a bolnavului și, mai ales, complianța lui la procedeele terapeutice
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]