1,130 matches
-
vădita încercare de apropiere româno-maghiară, făcându-se numeroase traduceri dintr-o limbă în alta. Astfel, sunt publicate în maghiară poezii de Octavian Goga (Ultima poezie), Nichifor Crainic (transpunere de Franyo Zoltán), Ion Pillat, G. Bacovia, iar în limba germană se tălmăcește din Mihai Eminescu (Doina în versiunea lui Konrad Richter, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie în versiunea lui Victor Orendi Homenau). Se includ în sumar texte în limba maghiară de Gheorghe I. de Ferenczy sau în germană de Liviu
TRANSILVANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290240_a_291569]
-
în anul 1784, Ioan V. Russu semnează Scurtă descriere a revoluției lui Horia și Cloșca -, precum și problema originii și vechimii românilor în Ardeal - I. V. Russu traduce lucrarea Dacii a lui Robert Roesler, pentru a fi cunoscută și combătută, este tălmăcit Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, I. Sterca-Suluțiu dă studiul Originea românilor. Unitatea românilor și necesitatea recunoașterii teritoriului etnic ca teritoriu politic sunt idei-forță în revista care, mai târziu, va milita deschis pentru întregirea unității naționale, iar după 1940 împotriva Dictatului de la
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
Iosif Blaga (Teoria dramei, 1899, Din estetica tragicului, 1900), precum și studiul lui M. Strajanu, Poezia în raport cu istoria și cu științele pozitive (1900). Traducerile din literaturile străine se limitau la versurile lui Vergiliu, Schiller (în versiunea lui M. Strajanu) și Heine (tălmăcite de Sextil Pușcariu). Mai ales prin prezența în redacție a lui Octavian Goga, confirmând că literatura este „întruparea organică a marelui zbucium” istoric (Curentele de idei în literatura ardeleană de la 1848 până în zilele noastre, 1911), T. își va consolida sectorul
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
traduceri, întreprinse după 1948 din scrierile lui Aleksei Surkov, Nicola Bajan, Stepan Șcipaciov, Evgheni Dolmatovski, Aleksandr Jarov, Anatoli Safronov ș.a., au fost strânse sub titlul Poeții sovietici cântă pacea (1950). În Cartea sângelui (Din lupta eroică a poporului grec) (1952) tălmăcește, din franceză, o serie de documente, publicistică și versuri, culegerea fiind dominată de o perspectivă politică deformantă, pe care traducătorul, vrând-nevrând, și-o asumă. A mai semnat cu pseudonimele Lafcadio, Lafcadio et co. Lirica lui T. ezită între o rostire
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
Poeți elvețieni contemporani”, pe care o inițiază la „Biblioteca revistei «Familia»”, cu precădere selecții, în ediții bilingve, din scriitori precum Werner Lutz, Tadeus Pfeifer, Alois Bischof, Rainer Brambach, Gerhard Meier, Rudolf Bussmann, Frank Geerk, facilitând cunoașterea lor în România. A tălmăcit și din povestirile lui Peter Bicsel, iar în 1998 a alcătuit o cuprinzătoare antologie din proza elvețiană contemporană. SCRIERI: Portocale și cascadori, Cluj-Napoca, 1978; Grădina suspendată, București, 1981; Vânzătorul de aripi, Cluj-Napoca, 1982; Ora păianjenului, București, 1984; Degetele lui Marsias
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
și chiar debutanților locali (la rubrica „Poeți bihoreni”). În 1999 un colaborator constant este Miron Kiropol, cu versuri originale, dar mai ales cu Prolog la un dicționar al poeziei române, adunând poeți români din toate timpurile, „de la A la Z”, tălmăciți de el însuși în franțuzește. Proza este reprezentată de un roman-foileton și de un fragment din însemnările diaristice Un român la Paris de D. Țepeneag. De atenția redacției se bucură și traducerile din literaturile franceză, engleză și italiană sau paginile
UNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290368_a_291697]
-
Asimilarea de tip nonconflictual pe care circumstanțele o asigură lămurește conviețuirea în cultura noastră a elementelor laice cu cele religioase, sprijinite de o tradiție încă puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De imitatione Christi, discuta cu emisarii Romei posibilitatea unor „aplatizări” ale diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe la școli catolice), face ca izvoarele clasice
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
1898). Un episod important din viața lui, evocat cu mândrie, a fost cel al participării ca voluntar garibaldian la războiul franco-prusian din 1870-1871. În tinerețe V. se afirmă ca un traducător fecund, specializat mai ales în transpunerea libretelor de operă. Tălmăcește mai multe texte împreună cu M.A. Canini, printre care Norma de Felice Romani, Lucia de Lammermoor și Trubadurul de Salvatore Cammarano ori libretul lui F.M. Piave după Macbeth de Shakespeare. Cu Nicolae Filimon transpune în românește libretul lui Temistocle Solera
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
Lucian Blaga. Afinități și izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Turnul de fildeș (2003). A alcătuit antologii și a tălmăcit din scriitori germani contemporani, a îngrijit ediții din scrierile lui Ion Agârbiceanu, Mateiu I. Caragiale, Panait Istrati, N. Iorga și Ion Vinea. Este și autor al unui volum de comentarii despre conflictul din Iugoslavia (Conjurația împotriva Iugoslaviei, 2001). Ospățul lui
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
temperamentului său echilibrat li se datoresc elegantele traduceri din literatura Antichității (Anacreon, Vergiliu, Properțiu, Tibul, Fedru, Ovidiu). Un merit deosebit îi revine ca traducător din literatura spaniolă. Este printre cei dintâi care a făcut cunoscut românilor folclorul iberic și a tălmăcit prima parte din Don Quijote de la Mancha de Cervantes, într-o versiune care, fără să strălucească prin calități stilistice deosebite, s-a impus prin cursivitatea și sfătoșenia frazei. Traduceri: Friedrich von Schiller, Cântecul clopotului, Iași, 1872; Hendrik Conscience, Flori de câmp
VARGOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290431_a_291760]
-
Maupassant, E. A. Poe, Mark Twain, N.V. Gogol, E.T.A. Hoffmann, W. M. Thackeray, W. Hauff, V. G. Korolenko, A. P. Cehov, F. M. Dostoievski, H. W. Longfellow, A. Tennyson. O versiune conștiincioasă a Norei de Henrik Ibsen dă B. Marian, iar Coșbuc tălmăcește fragmente din Rig Veda și proverbe indice. Caracterul instructiv și accesibilitatea erau asigurate de rubricile „Fel de fel”, „Varietăți”, „Bibliografie”, care cuprind știință popularizată, curiozități, informații culturale, întâmplări din viața oamenilor iluștri, anecdote, sfaturi practice. Rubrica „Fel de fel” era
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
întrerupere, între 1888 și 1907, a publicat în „Analele Institutului de Meteorologie al României” seria intitulată Efemeridă astronomică pentru București. V. a fost unul din cei mai activi traducători în deceniul 1870-1880. S-a îndreptat în special către literatura germană, tălmăcind o parte din piesa Don Carlos de Schiller („Albina Pindului”, 1869 și „Liceul român”, 1870), dar și câteva opinii ale acestuia despre teatru, două capodopere ale lui Goethe, sub titlurile Patimele junelui Werther (1875) și Afinitățile („Pressa”, 1879-1880), fragmente din
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
deseori ceva din sincera umanitate și din experiența de viață a autorului. A tradus destul de corect din Goethe (Hermann și Dorotheea, versiune rămasă în manuscris) ori din flamandul Hendrik Conscience (Flori de câmp. Rosa cea oarbă, 1873). Cele câteva poezii tălmăcite din G. Fischer și apărute în „Convorbiri literare” sunt semnate y, ca și traducerea poeziei Enigma de Schiller. SCRIERI: Influența franceză în România, Iași, 1887; Amintiri de călătorie, Iași, 1901; Tablouri din natură, Iași, [1913]; Scrieri sociale și filosofice, îngr
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
Transilvania”, „Steaua”, „Tribuna”, „Echinox”, „Orizont”, „Korunk”, „Neue Literatur” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul I. V. Cătană. Din 1936 a fost membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal. A tradus din scrierile unor autori maghiari, iar unele versuri i-au fost tălmăcite în limbile maghiară și germană. Într-un decor sumbru, cu o tonalitate deseori patetică, Z. reține în poeziile din Cruci de lemn doar întrebările ce dramatizează conștiința, trăind - nu fără oarecare satisfacție juvenilă - un sentiment de profundă neîmplinire, de prăbușire
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
activitate de poet, prozator și dramaturg, marcată în parte de expresionism, Z. se dedică transpunerii în limba polonă a operelor unor scriitori români. Prietenia cu Nichifor Crainic, din 1931 atașat de presă la Varșovia, contribuie esențial la această alegere. Va tălmăci și publica mai multe culegeri de poezii, între care Tematy rumunskie (1931) și Mihai Eminescu, Wybór poezji i poematów (1933). Apreciind „conversația” cu Eminescu ca „una dintre cele mai frumoase și mai nobile”din viața lui, Z. selectează douăzeci și
ZEGADŁOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290726_a_292055]
-
I. V. Adrian, D. G. Negulici și Gh. Tăutu. Cu pseudonimul Terentie Hora a semnat Al. Russo articolul, rămas neterminat, Studie moldovană. S-a tradus din Pliniu cel Tânăr (fragmente din Epistole, în versiunea lui D. Stoica), Molière (C. Negruzzi tălmăcește câteva scene din Leș Femmes savantes), Milton (fragmente din Paradisul pierdut, transpuse în românește de Gh. Sion), Goethe, Lamartine, Al. Dumas, Ponson du Terrail, Xavier Marmier ș.a. R. Z.
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
vrea inima și stiloul încărcate cu sângele celor pe care, în poemele franțuzești, îi va numi „oamenii viitorului”. Adresându-se lor, le împărtășește „bucuria de a scrie nu pentru el, ci pentru o mulțime generoasă”. Autorul volumului La Poésie commune, tălmăcit de Sașa Pană cu titlul Poezia de toate zilele, nu ezită să-și renege propria artă poetică: „Nu, nu vreau să scriu un poem glorios./ Nu, nu un cântec plin de istețime și despre care/Cunoscătorii să exclame: O ce
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
stilul își găsește rosturile și originalitatea. Nu știai ce să admiri mai întâi: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată sau inteligența lui, generozitatea, umorul sau spontaneitatea cu care-și trăia credința și iscusința cu care și-o tălmăcea. Nu cred c-am întâlnit un alt om înzestrat cu atâtea daruri. Și nici altul care să-l întreacă în modestie. [...] Când au venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin și încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Carte de la Leipzig (1971, 1978). S. este specializat în literatura pentru copii, unde încearcă toate genurile și toate registrele, de la basmul prelucrat și reconstruit și evocarea istorică de liberă inspirație la snoava cu scop educativ și la tableta satirică. A tălmăcit, în versuri, povești și a scris scenarii de filme pentru copii și tineret. A compus și poezie patriotică ocazională, precum și pagini de evocare a unor scriitori. SCRIERI: Țupa-Țup, București, 1957; ed. Deva, 2003; Flăcări nestinse (în colaborare cu Ana Șoit
STRAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
Scriitorilor (1976, 1980, 1991), precum și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (2000). Greu încadrabilă în paradigma poetică a generației ’60, poezia scriitorului bănățean legitimează, în schimb, o analogie cu Mircea Ivănescu: traducători rafinați din lirica secolului al XX-lea - S. a tălmăcit numeroase texte din lirica germană și austriacă, dar și din aceea nordică -, amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus de francofonia tradițională a culturii române; apoi, ambii autori oferă o alternativă la structura metaforică a neomodernismului românesc
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
istorie ș.a), ceea ce îi dă în vileag diletantismul. A scris și câteva proze (istorisirea naivă Cuibul cocoveicilor, înrâurită de N. Gane, și Cei de pe urmă osândiți la moarte). Împreună cu H. Tiktin începuse un dicționar român-francez-german. Cunoscător al limbii grecești, tălmăcește în 1879 cartea a patra din Istoria lui Herodot, însoțind-o cu o „precuvântare” și cu o schiță biografică și literară. În „precuvântare” profesorul, care recurge la vechea limbă românească, mărturisește că a sacrificat limpezimea textului în favoarea unei cât mai
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
a acestuia (Epistula ad Parthenium, în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; LXXII, p. 150): His quoniam laribus tenebamus în urbe Ravennae/ Hospes hians aderam nocte dieque tibi/ Quos mihi tu libros quae nomine doete sonabas. Ceea ce s-ar putea tălmăci astfel: „Locuitor al Ravenei/ vecin și oaspete fiindu-ți Parthenie/ Cărțile ale căror nume tu le rosteai/ cu înțelepciune, eu le sorbeam”. 24. Parthenius trebuie să fi fost un coleg mai mare și prieten al lui Aratos (vide supra). Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
versuri de Ovidiu Hulea, reproduce articole de I. L. Caragiale (Boris Sarafoff) și dă în foileton romanul Aventurile domnului Collin de Frank Heller, tradus sub pseudonimul Scotus et Co., proză de Emil Isac (Doamna Matilda) și Emanoil Bucuța (Hanul drumeților). Se tălmăcește proză de F. M. Dostoievski, D. Merejkovski ș.a. De reținut cronica la volumul Poezii de Teodor Murășanu și la piesa Zamolxe de Lucian Blaga. M. Pp.
VOINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290635_a_291964]
-
și cum trebuie să lucreze omul ca să devină literat cunoscut de toată românimea este o „rețetă” de succes rapid nu atât în literatură, cât în societate. În V. Sebastian Stanca traduce Batrachomyomachia sau Broscoșoreciada de Homer, iar un Don Prisăcan tălmăcește din scrierile umoristice ale lui M. G. Saphir. D. M.
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
Gion de Crap Sais, Misterul din Palasecca, Gion Deplazes, Destine, Bârlogul vulturilor și Teribil de suspect, Iso Camartin, Reflecții de la Sils-Maria ș.a. La acestea se adaugă o antologie de proză romanșă, Omul de la fereastră (1992). Pe de altă parte, a tălmăcit, în antologia Das Spiel von Leben und Tod... (2002), piese de teatru ale lui Ion Băieșu, Horia Gârbea, Horia Lovinescu, D. R. Popescu și D. Solomon. P.-M. este cunoscută în teritoriul retoroman din Elveția sub numele „Madleina della Rumenia
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]