1,757 matches
-
în carnea privighetorii, țintindu-i inima. Steaua numită cu numele lui, numele pe care i-l dăruise Sephora, scânteia mai tare, de parcă ar fi vrut să se arunce in mare. A plecat și el, invăluit în miresmele de tei și tămâie, lăsând în urmă codrii și lacul lor albastru, a plecat să-și piardă urma și umbra în marile orașe și, poate, s-o regăsească pe Sephora. Arcuirea salbatică a numelui ei ardea înalt pe fundalul întunecat al nopții, din ce în ce mai înalt
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o ulcică legată cu lanțuri, care fumega și mirosea a tămâie din care fumul se ridica spre bolta bisericii mie îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. M-am liniștit insă când i-a dat-o unuia dintre
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
păreau sfioase, abia ridicau ochii din pământ și vorbeau unele cu altele mieroase și cu blândețe, ca și când toate se împrieteniseră. În drum spre casă, am întrebat-o pe mama cum se numea ulcica aceea care scotea fum cu miros de tămâie și am aflat că se numea cădelniță, iar bucățica de pâine anafură. Asta a fost ușor de ținut minte, dar ca să nu uit m-am pus pe repetat când mai încet, când mai tare, când în mintea mea. Toată ziua
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
pământul cald, să nu ne țâșnească printre picioare. Mamaie, cu jarul aprins, pe care îl plimbase de la un capăt la altul al satului într-o cutie veche înnegrită de conservă, o dată ajunsă în fața mormintelor scutura din batistă câteva bucăți de tămâie, trecând repede cutia deasupra mormintelor. Era tot timpul grăbită, de teamă să nu facă vreun rău cârciumăreselor. O dată tămâiate mormintele, cu un aer ușurat, punea cutia jos, în fața crucilor mici din piatră. Atunci respiram ușurată. Știam că după aceleași fraze
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
pipi. Seara, Kati mi-a văzut spatele plin de vânătăi și fără să știe ce se întâmplase a certat-o pe Mia. La miezul nopții plângeam în somn, visând probabil berbecul nărăvaș. Mia m-a trezit. În cameră mirosul de tămâie era mai puternic decât în cimitir duminica dimineața. -Plângi în somn. Te-a speriat berbecul și mămica te tămâiază să-ți treacă frica, mi-a șoptit Mia. Atunci am închis ochii. Mi-am amintit de morții mamaiei și speriată să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
tare ca atunci când mă împungea berbecul. -Vreau la mamaie! le-am spus urlând. -Acum noaptea? Toți câinii sunt slobozi pe drum! mi-a spus Kati speriată că s-ar putea să nu tac așa ușor. Tot plângând, în mirosul de tămâie care se pierdea încet, am uitat de berbec și de cimitit și am adormit. A doua zi m-am trezit în zgomotul făcut de tataie. Aflaseră de la o vecină că m-a împuns berbecul lui Kati și venise să mă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de sânge, de oase și de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții, până devii punct inodor, incolor și insipid. Tu, CINEVA, aici, trebuie să ajungi NIMIC, fără încărcătură, pentru a fi acolo. Nici fumul de tămâie nu are pașaport ceresc. Mirosul de smirnă nu atinge nici măcar zborul ciocârliei, necum al vulturului carpatin. Citește mai mult CRISTALINITATECu Dumnezeu nu se poate nici comunica, nici discuta.Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toatecaratele lui, este cocoșat, zbârcit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
carne, de sânge, de oaseși de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții,până devii punct inodor, incolor și insipid. Tu, CINEVA, aici,trebuie să ajungi NIMIC, fără încărcătură, pentru a fi acolo.Nici fumul de tămâie nu are pașaport ceresc. Mirosul de smirnănu atinge nici măcar zborul ciocârliei, necum al vulturului carpatin.... XIX. URĂ, URĂRI, URĂTURI ȘI MURĂTURI, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011. URĂ,URĂRI,URĂTURI ȘI MURĂTURI În preajma Crăciunului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
tot. Prin urmare, în grajdul numit: Cornute Mari, tov Jugănaru strecura printre dinții îngălbeniți de tutun lapte proaspăt muls, iar în fața sa stătea smirnă tov Iftode, șeful sectorului, împreună cu tovărășica Arghirița, tânăra mulgătoare-șefă, care stătea și ea dar numai tămâie. Era însă cea care îi adusese, în spiritul tradiționalei ospitalități rurale, cana cu lapte. În context trebuie amintit faptul că directorul fermei, un tip cu multe relații, care afla despre orice control cu mult înainte de a fi planificat, plecase într-
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
jos ... 12 februarie 2010 ( zi de salariu )”. Lumina este, pentru acest autor, elementul esențial de construcție lirică. Lumina, Infinitul, Crucea, minunea, orizontul, Mitul lui Sisif, muntele și urcarea pe munte, treptele, făclia, marea, Raiul, Iadul, veșnicia, taina, icoana, cățuia pentru tămâie, Cuvântul și sângele cuvântului, - tot atâtea cărămizi la edificiul sufletesc propriu sau la edificarea celorlalți. Poezia lui Liviu Jianu are multiple nuanțe și înțelesuri și, cu cât înaintezi în lectură, ea se dezvăluie, ori dimpotrivă, se acoperă cu văluri tainice
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Aproape fii de mine, când mor și înviez și strânge-mi cioburile vieții risipite pe Psaltirea din chilie la lumina tăcutei candele, ce doar ascultă suspine și gânduri trimise în fum de tămâie. Doamne, izbăvește-mă de această suferință sau mai bine vino și tu în această suferință ca să o împărțim cinstit la doi! Dă-mi șansa să trăiesc bucuria adevărată. În frica adevărată nu mai este drum înapoi, ci ajung până la porțile
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
Acasa > Stihuri > Semne > OGLINDA ÎNGHEȚATĂ DE FRIG Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Tămăduitorii se ung cu tămâie râuri de unt covăsit, se scurg dintre geamuri pantere oglinda îngheață de frig. Apar bocitoarele-n criptă căldura se scurge-n chibrit, și soarele latră a iarnă e frig, e frig, este frig. Bicicleta aleargă pe dună Aleargă, un cadru
OGLINDA ÎNGHEȚATĂ DE FRIG de PETRU JIPA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357823_a_359152]
-
Niște mâini nevăzute, cu ceva ca un par, mă loveau și aceleași glasuri mă întrebau: “N-ai ajuns nici acum la spital?” Și tot așa, am alergat la Maica Domnului și m-am rugat să-mi apere puiul. Dădeam cu tămâie foarte des. Ispitele curgeau, eu mă rugam, iar puiul creștea mare și ocrotit. Am mai auzit, tot în timpul sarcinii și vocea vrăjmașului prin om. Astfel, când i-am spus soțului meu că aștept un copil, s-a dus nu știu unde, s-
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
nici fericirea scontată, cu toată risipa strălucitoare din jurul său. Ci din contră mai multe neajunsuri și poate ceva mai multă, dar târzie înțelepciune, astfel că dacă ar trebui să o ia de la început, ar fugi de ea, ca dracul de tămâie. Fie ca măcar dramul acesta de înțelepciune plătită cu suferință, să fie folositor celor de după noi. A cui este vina că noi, oamenii, am ajuns să ne închinăm banului, mai mult decât lui Dumnezeu? Și să ridicăm fărădelegea la rang
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
-s istețe, Si m-ar scoate din ogradă. Poate...mă va lua la rost Că stăpânul lui e prost; Se va gudura din coadă, Tăvălindu-se pe burtă... Vai!...atuncea și Grivei, Că sunt os din osul ei? S-o tămâii ca pe o sfântă, Nu mi-aș ierta viața toată! Spuneți voi, n-aș fi neghiob? Să muncesc precum un rob! Să consum atâta piatră, Zău, așa ceva nu se cade. Maimuțoiul mi-e bunic !... Si-un altar să-i mai
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
spune mucalit: "La vară și batalii i-oi pune la pârlit." Eu cred că-s mort demult și nici măcar nu știu; De pătimesc acum, nu-nseamnă că sunt viu. Mă uit în jurul meu: “Sunt, tată, mulți bastarzi! Degeaba-n cimitire, tămâie, mamă, arzi...” Zadarnic la icoane sărutul îl întinzi; Lumina în morminte nu poți ca s-o aprinzi... Referință Bibliografică: Eu cred că-s mort și nici nu știu / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 472, Anul II, 16
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh, coboară prin lacrima tăcerii în spovedania din neantul firii devenind întrupare nemistuită în tulpina Rugului veșnic Aprins. Sunete devin Cuvânt Tăcut în revărsare necurmată statornicindu-mă în rugă, necovârșită îmbrățișare. Înalț rug de tămâie prin care cuvintele-mi pătrunse de fulgerul gândului de gheață, devin întrupare... .... adânca ... Citește mai mult Cuvinte...zidiri înghețatetopite de pecetea jaruluipătrunsă în inimăprin lacrima primului Botez.Cuvintecare ne-au zămislit din Ființa Lui,înviază din mormântul patimilorpecete de mir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
în mijlocul Doamnelor de bine, fulgerată parcă de o rază cosmică venită din centura de radionuclizi Van Allen, le zise doamnelor: - Lăsați Parisul și Berlinul în plata Domnului, că acolo de peste două sute de ani s-au tulburat toate apele! Acolo, în tămâie și alcov, s-au stricat deja toate neamurile...La Moscova, de 59 de ani un “duh ascuns” din Sfânta Treime locuiește în inimile oamenilor! La Moscova, de 59 de ani extratereștii s-au unit cu preoții nostri, iar acum, împreună
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
țării însângerate, înălțând altare sfinte munților de oseminte înlăcrimate. „Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor.”( Veșnic osândiți. Ed. Babel, Bacău, 2014, p. 34) Scânteie divină din Rugul Aprins al
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
de multe, dar nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
bobocilor...În luna florilor ies afară pline de hărnicie și albinele înaripate...Dulceața e risipită și gura acestei preacurate făpturi o adună. Ea e oglinda Bisericii care adună din Scripturi dulceața Duhului Sfânt... Înmiresmatul Aprilie s-a făcut cățuie de tămâie binemirositoare revărsându-și toate miresmele sale...În luna lui Aprilie (de Bunăvestire) S-a pogorât Domnul nostru din cer și L-a primit Maria. Tot în Aprilie a înviat și a urcat la cer. Și iarăși Maria L-a văzut
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AMIROASE PESTE ȚARĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului amiroase peste țară ce-a fost cândva picior de plai a cozonac, sarmale și tămâie și din grădina Ta de rai aduce vântul o mireasmă de cireș în călimară să-nmoaie un poet penița în sevă până la plăsele să prindă niște versuri în buchet spre cerul colorat în violet amiroase peste țară a carne sfârâind
AMIROASE PESTE ŢARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344657_a_345986]
-
groază la cei necunoscători ai trucului folosit de ingeniosul "maior" că povesteau prin sate că asistaseră cum un cârd de draci și-au luat zborul când Bușica a spart o oală cu catran încins peste care a pus boabe de tămâie și l-a gonit pe ucigă-l toaca. S-a mai auzit că "maioru" mușca de ureche câte-un ied (în miez de noapte) care behăia de făceau pe ei în pantaloni cei care veneau să le descânte "vrăjitoarea" Bușica
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
ne-ngropi și pe noi, îi zise Didina. - Să-ți audă vorba Cel de sus, fetică dragă!... - O să triești măicuță, nu te văita dumneata, o încurajă Pandelică. „ia uite la baborniță, vrea să ne treacă pe la cap cu ciobul de tămâie!... Ce o să-i spună Didinei?!... nu pot să-mi dau seama. E tare-a dracului de șireată, dar dacă mă ajută să-mi cadă la pat fetica... n-am s-o uit așa curând”. - Ce trebuie să facem? - Naie, te
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
-i place Dar fuge când a prins să toace La mănăstire pentru rugă Căci mântuirea e-n biserici În care nu vă văd intrând E plină lumea de sechele, Că nu mai au loc în americi! Fugiți de cruce, de tămâie De ce-ați pierdut sfintele taine? De ce purtați străine haine Și care umple-vă de râie? Ce libertăți în plus mai vreți Când voi aduceți doar sminteli Și prinși de alții cu momeli, Purtați otrava în peceți? Biserica e-a
VREMEA RĂTĂCIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359518_a_360847]