670 matches
-
ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toată pînă la urmă, uite pe ce-ți consumi tu energia, o înțepa Părințelul, la ora asta ar trebui să fii deja în pat, lasă, că ai timp și mîine dimineață să pui totul la punct, îi recomanda ridicîndu-se de pe taburetul său, pornind spre baie ca să urineze. Nu îl privea pe el, i-o întorcea, era treaba ei la ce oră se culca și cîte calcule avea de făcut, punct. Părințelul se ridica din nou din fotoliu, de data asta ca să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pin, din creștetul capului până la coccis. Mențineți pelvisul lejer, „neblocat” și împins în față, pentru a îndrepta balansul de la nivelul părții inferioare a coloanei. Poziția șezând Există două posturi șezând fundamentale: „lotus”, cu picioarele încrucișate, și poziția pe scaun sau taburet. Lotusul are trei variante: lotus ușor, lotus mediu și lotus complet (figura 3.5). Lotusul mediu este cel mai frecvent utilizat. Lotusul complet necesită o practică îndelungată și o întindere atentă a ligamentelor genunchilor, iar lotusul ușor are tendința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fie puțin rotunjiți, pieptul relaxat, ochii relaxați, îndreptați spre pământul din față, mâinile trebuie ținute confortabil pe coapse sau genunchi sau cu palmele făcute căuș și îndreptate în sus, ținute în poală, sub ombilic. Cealaltă metodă presupune șederea pe un taburet sau un scaun tare, cu coapsele paralele cu solul și cu gambele perpendiculare pe acesta (figura 3.6). Aceasta este cea mai bună poziție pentru a fi adoptată de începători atunci când practică respirația profundă, cel puțin până când își dezvoltă coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vremea vă permite, mergeți în sânul naturii pentru efectuarea exercițiilor de respirație și a celor pentru vitalitate. Dacă este frig afară sau plouă, stați pe o verandă protejată sau în fața unei ferestre deschise. Adoptați postura Calului sau pregătiți-vă un taburet ori un scaun pe care să ședeți și realizați o serie de exerciții de respirație, cum ar fi următoarea: Mugetul (un sau două minute) Respirația de comprimare a qi-ului (douăsprezece repetări), alternată cu seturi de trei-cinci respirații Muget Respirația alternativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
conservarea energiei și la tonifierea organelor, ci are ca rezultat și un orgasm deplin al corpului, pe care doar femeile îl pot simți. Pentru a cultiva mișcarea orgasmică ascendentă, practicați întâi singură și neexcitată, după cum urmează. Ședeți pe marginea unui taburet sau a unui scaun și realizați respirația Muget timp de câteva minute. Apoi inspirați încet și profund, țineți-vă respirația și blocați întregul corp încleștându-vă picioarele și a pumnii, contractând anusul, perineul și vaginul și aplicând blocări ale gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt medicinal și un tampon de vată. Genunchiul fetei sângera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care rostise ultimele cuvinte păreau să Îl așeze printre cei aleși. Bătrânul era Îmbrăcat Într-un halat gros de molton, de culoare zmeurie. Pe cap avea un fes de lână vechi, ca schiurile finlandeze din podul casei. Pe un taburet, lângă balansoarul acaju, se găsea o veioză și un caiet liniat de o sută de file În care erau Însemnate toate cărțile pe care le citise de la ieșirea la pensie. Pe un alt caiet mai subțire scria: Filmele vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ele o sută de rațe? Poți prinde cel puțin 50 de posturi. E ceva... În ce limbă? În toate limbile. Un fel de Turn Babel... Cam așa ceva. Bătrânul nu-l mai asculta. Se ridică de pe scaun și se apropie de taburet. Luă caietul cu filmele vieții sale și Începu să Întoarcă filă cu filă: Așa ceva se mai poate vedea? Nu prea cred... Rar... Sunt filme de cinematecă. Și personală pe deasupra, completă mândru bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită, care-i atârnau flasc. M-am trântit vlăguit pe taburet și l-am lăsat pe Duane Fisk să-mi dea apă și să-mi maseze umerii. În toate aceste șaizeci de secunde m-am uitat lung la domnul Foc, imaginându-mi că-l văd pe bătrânu’, ca să strâng în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă intrare, un tânăr așezat pe un taburet Înalt, În spatele unei tejghele Înghesuite, le lua șilingii. Mormăind, schimbând glume și Împingându-se, suiră cele patru etaje pe scările fără mochete, până „la cucurigu“, grăbindu-se să apuce locurile cele mai bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
e destul de potolit. Sper că nu vrei să-ți vocalizez notele la fel ca ea? Găsi partitura și cântă bucata, foarte frumos, după părerea lui Henry. — Bravo! zise el când Du Maurier termină. Acesta clătină din cap, ridicându-se de pe taburetul din fața pianului, și se instală Într-un fotoliu. — Am făcut câteva greșeli. — Eu, unul, n-am observat. Mai ții minte ziua aceea, demult, când mi-ai oferit povestea lui Trilby? — Desigur... cum aș putea uita? Conversația aceea a fost punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-o. Nu mă hotărâsem însă când să încep. - Ești bolnavă? - Puțin - a murmurat gânditoare. Cel puțin așa zic toți. Dacă stai să-i asculți, așa zic. Cuvântul bolnavă îmi mai tăiase din vindecare. - Știu și eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins, din lateral, o șuviță de păr de nuanța mălaiului vechi amestecată cu cea a orezului, și s-a apucat să o mestece tacticos cu caninii. I-am inventariat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă când să încep. - Ești bolnavă? - Puțin - a murmurat gânditoare. Cel puțin așa zic toți. Dacă stai să-i asculți, așa zic. Cuvântul bolnavă îmi mai tăiase din vindecare. - Știu și eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins, din lateral, o șuviță de păr de nuanța mălaiului vechi amestecată cu cea a orezului, și s-a apucat să o mestece tacticos cu caninii. I-am inventariat fața mică, părul deschis
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușurință, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie despre dânsele povestiri de peste un milion de dolari. 339 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI icoana gazdei sale necesitatea de a-și cumpăra niște pruni, uriașa i se așeză alături, pe taburet și îi șopti ceva. O rugă să repete. - "Te uită cum ninge decembre", repetă fata. Era trist. Madam Nicolici n-o să-i îngăduie, nicicând, să culeagă nici măcar pruni. - "Spre geamuri, iubite, privește", continuă fata. Probabil din pricina nebuniei provocate de excesul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se gândi să-i spună ceva răutăcios despre balansoare, pe care, mai mult ca sigur, un alt nebun din familia ei le procurase. Dar o văzu pe lungană, ce înțelesese că sărutul ei nu-l crăcănase de plăcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stânga lui. Și înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe scăunelul de pluș roșu, plasat în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vecinii. Are viața ei și ea este cea care hotărăște ce face cu ea. Apoi, Într-un mod surprinzător, mi-a spus că trebuie să se schimbe și să se culce. Am dispărut umilit În bucătărie, unde Îmi improvizasem, din taburete, un pat destul de bun. Ce se Întâmpla cu mine? De ce devenisem dintr-o dată atât de... nestăpânit? De imprevizibil? Eram confuz, agitat, tulburat, ca și cum aș fi luat un drog ușor. Hotărâsem, doar, pe la vârsta de treizeci de ani, după „experiențele” avute
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată o mai fi și asta, am spus, așezîndu-mă pe un taburet și luînd niște alune. SÎnt fratele lui Frank Prentice. Cred că el era director aici. — Desigur... domnule Prentice. (A ezitat Întîi, de parcă văzuse o nălucă, dar mai apoi mi-a strîns mîna cu foc.) Sonny Gardner. Fac parte din echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putem. L-am urmărit cu privirea cum Împăturea delicat iahturile de hîrtie cu mîinile lui bătătorite. Vorbise pe un ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe suprafața ei sticloasă vedeam reflecția casei Hollinger, ca o navă incendiară scufundată ce părea a se odihni pe dalele de pe fundul bazinului. Ați avut vedere bună de aici, am comentat. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi...“. Se dusese spre casă metehăind, căci dosarul Shahlei Jahed, pe care nimeni vreodată nu îl cercetase corect până la capăt, era pentru ea cea mai mare înfrângere. Pe culoarul celulelor pentru femei, la Evin, târâseră cu o seară în urmă taburetul de lemn al morții, dar nimeni nu bănuia că ar fi pentru Shahla. Nici măcar ea nu crezuse până atunci, când o aduseseră în curte, sub un cer rozaliu ca miezul de piersică, de pe care dispărea noaptea. În lumina din zori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
puteau fi altcineva decât membrii din consiliul teatrului despre care Margery spusese că urmau să vină la repetiția finală. Pe scenă, MM, cu o voce liniștită, trecea în revistă o serie de puncte. Își aranjase, ca de obicei, cele două taburete, unul pentru a asta jos, în timp ce pe celălalt, care era exact în fața ei, era sprijinit dosarul în care își făcuse notele. Matthew stătea pe un scaun, așezat cu deferența cuvenită sub nivelul ei și într-o parte, în timp ce Sally, Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]