643 matches
-
neliniștit, trist și istovit. Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de puștan. Fetele mă tachinau în legătură cu Laurie, ziceau întruna cât de mult timp îmi petreceam cu ea, de parcă ar fi fost adevărata mea iubită... Vezi tu, eram cu ochii pe ea. Era frumușică și era de gașcă. Tata își făcea planuri în legătură cu noi. Laurie urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Treizeci și doi. Ei bine, eu am cincizeci și unu și dacă spun că-i ciudat, chiar e ciudat. La vârsta ta n-ar trebui să fii chiar atât de înțelegător cu natura omenească. Ar trebui să ai iluzii. — Mă tachinezi, Jane. Sunt polițist. Polițiștii nu-și fac iluzii. Jane râse din toată inima. — Touché. M-ai făcut curioasă. Cum a ajuns un polițist și fost boxer să aibă o legătură cu Madeleine Sprague? — A trecut pe roșu și-am amendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am vârât-o în crăpătura ei mititică și aproape că și-a înghițit călușul. Mi-aș fi dorit să am niște cuie cu care să ghintuiesc bâta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simțea norocoasă în acel moment, „Privește ce tron de regină ți-au făcut surorile tale”. Inna a vorbit încontinuu, îndepărtând zidul înfricoșător de tăcere care se făcuse în jurul Leei. Inna a întrebat-o pe Ada despre durerile ei și a tachinat-o pe Zilpa cea cu părul de nepătruns. Dar ori de câte ori apărea o contracție, Inna avea de vorbit numai cu Lea. O lăuda, o asigura, o liniștea: „E foarte bine, e foarte bine, fata mea. Bine, bine, bine”. Repede, toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la nimic plăcut. Zilpa a rămas gravidă în timpul sarcinii Bilhei. Și curând după ce s-a născut Dan, a început să se vadă ca și cum Zilpa chiar înghițise luna. Pe trupul ei slab, pântecul părea enorm și perfect rotund. Surorile ei o tachinau, dar Zilpa doar zâmbea. Era bucuroasă că scăpase astfel de insistențele lui Iacob, pentru că bărbații nu se culcă cu femei însărcinate. Radia în noul ei trup și avea vise splendide, în care se făcea că are puteri fantastice și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trimitea mâncăruri alese toată ziua și toată noaptea și-i instruia pe servitori să umple baia cu apă proaspătă și parfumată ori de câte ori noi dormeam. Nu-mi făceam griji pentru viitor. Shalem spunea că unirea noastră trupească ne pecetluise căsătoria. Mă tachina în legătură cu prețul miresei pe care i-l va duce tatălui meu: găleți cu monede de aur, cămile încărcate cu pietre prețioase și pânzeturi, o caravană de sclavi, o turmă de oi cu lâna așa de fină că n-avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
curând toate astea vor fi doar un vis urât și îmbrățișările noastre vor fi mai dulci ca niciodată. Apoi a închis ochii și l-am auzit sforăind pentru prima dată. Când alunecam în somn, m-am gândit cum o să-l tachinez pentru zgomotele pe care le scoate când doarme - ca un câine la soare. Nici până în ziua de azi nu știu dacă Shalem chiar mi-a spus acele vorbe sau dacă n-a fost doar un vis liniștitor. Dar restul știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi vrut să ne spună o poveste și nu să ne vândă ceva. M-am uitat mereu la cutie în timp ce vorbea, auzeam doar căldura vocii lui și îi urmăream mâinile care mângâiau liniile obiectului. Meryt a început să-l tachineze: - Drept ce ne iei, șmechere? Crezi că suntem niște doamne din alea bogate deghizate în moașe? Cine altcineva decât un bogătan și-ar permite un lucru așa fin ca ăsta? Cine ar putea visa la un așa obiect de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dacă mă crezi un omuleț, înseamnă că tu vii de pe tărâmul giganților, surioară. Eu sunt Benia, s-a prezentat el. Și ai fi surprinsă ce afaceri bune se pot face în prăvălia mea. Totul depinde de cumpărător, draga mea, a tachinat-o și el. Femeile frumoase întotdeauna obțin ce vor. Auzind asta, Meryt a izbucnit în râs și mi-a dat un ghiont în coaste, dar eu n-am zis nimic, pentru că știam că acele vorbe îmi erau adresate mie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mâinile lui imense îmi luau corpul ca pe un potir și desfăceau noduri secrete create de anii de singurătate și de tăcere. Picioarele lui dezgolite, groase și sculptate cu fibre mă stârneau atât de mult încât Benia ajunsese să mă tachineze dimineața, când pleca și își ridica haina arătându-mi partea de sus a coapselor. Eu mă înroșeam și râdeam. Bărbatul meu se ducea la atelierul lui în fiecare dimineață, dar, spre deosebire de tăietorii în piatră sau de pictori, el nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mâncam fructe necoapte din grădina cam neîngrijită a lui Benia și ne rugam de pâine la Menna. Rușinată, am rugat-o pe Shif-re să-mi dea o lecție de gătit, iar Meryt a vrut să stea și ea ca să mă tachineze. Am încercat să recreez rețetele mamei mele, dar îmi lipseau ingredientele și uitasem proporțiile. Mă simțeam prostuță și-mi era rușine, dar Benia doar râdea. - N-o să murim de foame, zicea el. M-am descurcat singur ani de zile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să ieșim după-amiază în bălării. Acum sunt toți cu ochii pe tine, râse Laura, nu-mi pot permite să mai vin la tine în cameră. Dezavantajele gloriei, dragul meu... Dar gata, zise tot ea, îți promit că nu te mai tachinez. „Femeia asta nu crede decât în ceea ce atinge cu mâna”, m-am gândit pe drum, după ce-am plecat de la laborator. „Când nu e vorba de furtunile ei e...” Nu găseam un cuvânt pentru realismul Laurei. Apoi m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stinsă În urma restricțiilor impuse iluminatului public, abia dacă se mai vedea, dar o dâră lată de lumină se revărsa peste pietrele pavajului din ușa de la Lamb House, lăsată deschisă de Minnie În graba plecării. — O să plătim amendă din cauza ta, o tachină Burgess. Atragi zeppelinele. — Iartă-mă, Burgess, răspunse Minnie supusă. Eram așa Îngrijorată. Îl găsiră pe stăpân prăbușit Într-un fotoliu, În Camera Verde de la etajul Întâi, tras la față și gâfâind, cu o mână apăsată pe piept sau pe stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drumul prin câmpie pe bâjbâite, Într-un Întuneric perpetuu, cu ajutorul unui baston și al lui Chang. Nu voi mai putea să desenez niciodată. Veniturile Îmi vor seca imediat și numai Dumnezeu știe ce se va alege de noi. Copiii mă tachinează pentru că sunt econom și se plâng că lucrez atâtea ore În fiecare zi, dar ei nu știu ce Înseamnă să nu ai bani. Eu știu. Merseră În tăcere o vreme, Henry ușor stânjenit de aluzia facilă la basme și Du Maurier vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spunea. Curând după ce Împlinise treizeci de ani luase hotărârea de a nu se căsători niciodată, hotărâre pe care i-o afirmase cu tot mai multă tărie mamei sale până la moarte, În 1882, ca și altor rude și prieteni care Îl tachinau sau Încercau permanent să Îl Împingă de la spate. Motivele erau complexe și nu era dispus să le cerceteze prea Îndeaproape nici chiar pentru sine. Îi era suficient dacă Își spunea că urmărirea reușitei literare era incompatibilă cu obligațiile căsniciei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
May“, În timp ce Du Maurier Însuși era „Kiki“ (rămas de la o doică din copilărie, care Îi spunea manneken“) și o striga pe Emma „Pem“. Copiii, pentru care existența confortabilă mic-burgheză era un dat, se plângeau uneori de zgârcenia lui și Își tachinau mama pentru lipsa de sofisticare. „Ca un ceai“ și „o bere răsuflată“ erau două dintre expresiile favorite din argoul familiei, desemnând ceva plicticos, convențional, suburban - „A, e ca un ceai, mama!“ sau „Nu fi așa o bere răsuflată, tata“. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În America de Îndatoriri familiale, Henry Îi scria lui Constance, implorând-o să Îi trimită vești. Îi era, după cum constată ea cu Înțelepciune, dor de Europa. Îi făcu pe plac, scriindu-i epistole lungi, compuse cu stil, În care Îl tachina blând, dar care erau pline de laude și de Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller - și că Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fratelui său și cu suspiciune față de intențiile altor femei În ceea ce le privea. Nu-i trebui mult să constate cât de des apărea numele drei Woolson În relatările lui Henry, sau faptul că uneori Îi spunea Fenimore. Începu să Îl tachineze și să glumească pe tema ei. — Te interesează femeia asta, Henry? — Da, mă interesează. Opiniile ei În materie de literatură sunt de o sensibilitate remarcabilă. — Știi bine ce-am vrut să spun, Henry. Ai vreo intenție față de ea? — Intenții matrimoniale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
noi. Ea se bazează pe interesul comun față de cărți și de arta scrisului. — Mă mir că ai avut răbdare să-i citești povestirile alea nesărate, zise Alice țâfnoasă. Gelozia ei era atât de transparentă, Încât Îi dădea posibilitatea să o tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori să iasă din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze bârfa londoneză era mic, dar nu o putea Împiedica să facă aluzii Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fetei instrucțiuni privind masa. — O poziție admirabilă, Fenimore, zise el când rămaseră iar singuri. Liniștită, dar nu prea liniștită. — Nu e rea, Îi răspunse Fenimore ridicând din umeri, dar Încep să mă plictisesc de Cheltenham. — „Consumi“ locurile destul de repede, o tachină el blând. — M-am transformat Într-o ființă nomadă. Nu-mi găsesc locul nicăieri În Europa, iar de-acasă am plecat de prea multă vreme ca să mă mai Întorc. — Și eu sunt cam În aceeași situație, dar Îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de douăzeci de ani, erau Însă izbitor de frumoase și, În ciuda câtorva lacune de educație și bună purtare, irezistibil de fermecătoare - pentru toată lumea, cu excepția lui MacAlpine, care Își păstră expresia ca de granit, În ciuda eforturilor lor copilărești de a-l tachina și de a flirta cu el. Îi aminteau de Minny prin curiozitatea netemătoare și pofta de viață, iar uneori i se păreau a fi reîncarnări moderne ale lui Daisy Miller, cu lipsa veselă de respect față de valorile convenționale și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de patru nopți, după ce nava sa fusese Împinsă de furtună pe plaja Camber Sands din apropiere (cu ce satisfacție Își imaginase imediat cum se va lăuda cu această asociere cu regalitatea față de William și Alice, pe care Îi va putea tachina pe tema prejudecăților lor republicane); apoi grădina, cu dudul bătrân Întinzându-și umbra peste o peluză largă și netedă, Împrejmuită cu straturi de flori și cu un vechi zid de cărămidă, ale cărui nuanțe bogate de roșu, roz și purpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și înăuntru, la lumina slabă a focului ce pătrundea de la șemineul din living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să ne mai iubim o dată, însă eu, pentru a-l tachina, plec de lângă el. Te iubesc, spune. Mersi! râd. Înainte de a pleca înapoi, îmi dă un cec cu o sumă enormă pentru colaborarea noastră profesională. Ține să mă ducă înapoi, așa că mai călătorim o dată împreună. Și ne distrăm mișto de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șoptește ceva la ureche. Și îmi spune și "Te iubesc". Însă senzația șoaptei sale pe pielea mea e prea puternică să mai răspund. Există intimitate. Multă intimitate. Și fug din pat când totul devine și mai incitant, pentru a-l tachina. Te iubesc. Mersi. Era un lucru sincer. Nu obliga la nimic, poate nici nu însemna mare lucru. Libertatea era totală. Însă era așa de frumos. Eram pe teritoriu neutru. În centrul lumii. Nu era nimic. Și tocmai de aceea aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trebuia însă l-am aruncat. Și atunci, într-o noapte la bar, sincer surprinsă, m-am bucurat (m-am înveselit toată) când se așeză lângă mine. Can I buy you a drink? No, thank you. I insist. Fine, then. Mă tachina, fără a forța nota, și mi-am amintit cum a început totul: chestia asta chiar era incitantă, și nu se învechea nicicând. Petrecem din nou timp împreună. Când mă lua de mână, când îmi zâmbea, orice gest al lui sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]