618 matches
-
silit să închidă ochii. Scufundă femeia în rana lui deschisă, cu senzația că doar își recuperează legitim o visceră ectopică din născare. Îi vorbi, bineînțeles, mongola veche, la care ea îi răspunse ascuțit, cu păsări de pradă cântătoare. Doar lovitura talazului naște cu adevărat albatrosul. Într-un târziu, lăsă din gheare femeia pe perna de alături. Multă vreme ea nu se clinti de lângă el, căci, abia adusă pe nou-născuta lui lume, reperele și reflexele îi lipseau cu desăvârșire. În plus, somnul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor, Jean și Pauline reușesc să înlăture aceste obstacole. Și asta deoarece, odată cu Secolul Luminilor care este în aceeași măsură cel al libertinilor ideea de fericire câștigase teren. Individualismul avansează cu pași repezi. În Franța și în întreaga Europă, "un talaz sentimental"31 a inundat toate clasele sociale. În acest veac al romantismului, sentimentul s-a descătușat, înflăcărând închipuirea tuturor. Într-un asemenea climat, aspirația tinerilor către o căsătorie din dragoste apare ca legitimă și este din ce în ce mai greu de stăvilit. Așa cum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
află prosternați în fața ei, în grădină. Prosternați în desăvîrșită nemișcare. În caftane lungi, mai ales albastre, albastre ca cerul sau ca Samarkandul însuși, legănîndu-și bărbile albe, sure sau negre, sub turbane bogate sau tiubiteici sărmane, masa de trupuri pare un talaz încremenit. La intervale de timp stabilite de legi necunoscute nouă, talazul începe să unduiască, brațele se înalță spre cer și capetele se ridică într-un strigăt mut, pentru a se reîntoarce apoi la nemișcarea inițială. Spectacolul este halucinant, fotografiem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
caftane lungi, mai ales albastre, albastre ca cerul sau ca Samarkandul însuși, legănîndu-și bărbile albe, sure sau negre, sub turbane bogate sau tiubiteici sărmane, masa de trupuri pare un talaz încremenit. La intervale de timp stabilite de legi necunoscute nouă, talazul începe să unduiască, brațele se înalță spre cer și capetele se ridică într-un strigăt mut, pentru a se reîntoarce apoi la nemișcarea inițială. Spectacolul este halucinant, fotografiem cu o acută senzație de culpă, în timp ce obiectivul aparatului nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
În fruntea versurilor din cartea ,,Călătorul profund” poezia ,,Omul de Flori” - fratelui meu, scrisă de Alină Tăcu, la 3 ianuarie 1987 și publicată În 1992, pe care o redam integral: ,,De ce iubirea nu Îmi cântă-n ochi? Și eu ca talazul mă zbat să cunosc Timpul uitat al cuvântului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
s-au bucurat că vin rușii, deoarece statul român îi obliga la munci în natură. Oamenii trebuiau să aducă cu căruțele pietriș, nisip pentru că nu existau șosele. Trebuiau să întărească terasamentele de cale ferată deoarece traversele erau așezate direct pe talazul de pământ. Trenurile circulau cu viteze de 25 km. pe oră, iar când erau ploi nu mai circulau deloc. Noua Sulița era orașul de graniță între județul Hotin (Basarabia) și județul Cernăuți (Bucovina). Erau două orașe despărțite de o apă
AMINTIRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
am avut prea multe ambiții ca să fiu fericit pe de-a-ntregul. E o trufie să trăiești cu dorințele încordate la maximum, ca și când ai vrea să prinzi totul, să nu scapi nimic. Până la urmă, nu ramâi decât cu iluziile măcinate de talazul încrâncenării, precum scoicile prefăcute în nisip. Nimic nu justifică eroismul de a purta viața pe brațe ca pe-o mireasă. Dacă aș avea bani, mi-aș cumpăra o insulă, ca să scap de ispite". Scrisul lui te învăța, simțeai uneori că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spre auto-destrucție sau spre boli profesionale cum sunt sterilitatea, alcoolismul, singurătatea decimantă, nevrotică, deoarece comunitatea simte foarte bine că aceștia constituie un real pericol pentru adaptarea ei de moment, o adaptare care Îi aduce un anume confort și echilibru În talazurile existenței sociale. Deoarece insul genial este mai mult decât un artizan perfect, el pune vrând-nevrând În discuție uneori chiar și fundamentele sau criteriile esențiale ale comunității care i-a dat naștere și care l-a format până la un anume nivel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce se Întîmpla „În jur”, o cât de cât rezonabilă, realistă, reacție față de ceea ce numim stimuli exteriori, indiferent că era vorba de ființe vii sau de fenomene. O continuă falsă, exagerată percepție! Da, dar azi Îmi dau cont, supraviețuind acestor talazuri și accidente, mici catastrofe și mari, dureroase, neînțelegeri, că acolo, În anii acelor „false aprecieri”, s-a născut, În fașă, percepția și mai ales vocația mea pentru ceea ce se numește mister! Și astfel - și astfel -, acum, În deplină maturitate, sunt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
calicii colorate și parfumate, ci Însuși Destinul! Al tău, numai al tău, o lucrare rară, pe care o admirai În paginile vechi și celebre, când un om, un singur om, se ridică prin nu știu ce forțe sau impulsuri, aparent sinucigașe, din talazurile Întotdeauna grozave ale existenței sociale - un Iona ce luptă cu intestinele formidabile ale Chitului, care nu sunt decât faldurile rugoase și ciocanele existenței! -, și se regăsește „Încă o dată”; deplin, Întreg și mândru pentru prima dată, bucuros de renașterea sa, bucuros
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce ești! Caută-te pe tine Însuți, În ciuda istoriei, societății, mediocrității și fatalismului obsesiv ambiental, crede că ești, dar... numai În acest sens: al regăsirii, al renașterii, al viului, al adevăratului viu! Cel care nu poate fi biruit de moarte, talazurile acestea Întunecate, de bronz lichid și amenințător, din jurul nostru, În care se Îneacă atâția, moartea ce precedă morții - adaptarea. Trăiască adaptarea!... 12 Spuneam mai sus că, În toți acești cincisprezece-șaisprezece ani câți au trecut de la revoluție, am refuzat să mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uimire pur și simplu față de un destin sau, altfel spus, uimirea În fața unui „labirint care devine cerc”, cum o subliniam Într-un volum anterior. „Labirintul existențial” ce este orice existență socială sau individuală care suferă izbiturile și răsturnările „browniene” ale talazurilor istoriei și ale contemporanilor; „cercul” care este - care a fost În existența și cariera mea! - „rezolvarea” sau „mântuirea labirintului”, văzut Încă o dată ca un infern social și psihologic, unul din acele „infernuri insidioase, subterane” care nu așteaptă extincția fizică pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a încerca să „normalizezi cultura”, de a încerca să impui o „altă ierarhie de valori”! Dar... acestea sunt micile taifunuri care se iscă după marile surpări sociale politice și instituționale, iar noi, scriitorii „mai vechi”, care am trăit alte talazuri mai vehemente, vom continua să ne păstrăm calmul și câtă obiectivitate a analizei și a memoriei sociale o poate pretinde un slujitor, un meseriaș al literelor. 6 Cezar Baltag. Unul dintre cei mai buni poeți postbelici, s-a născut în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă iudaismul ar fi rămas circumscris în Casa în care era stăpân. Oare ce va face mâine diaspora palestiniană? Roma a plătit scump faptul de a fi strivit naționalismul evreu și, încercând să spulbere naționalismul arab, Washingtonul a deschis porțile talazului lui Mahomed. Habent sua fata imperii*. Când istoria își reia cu încăpățânare ciclul, nimeni nu inovează dar, cel puțin, nimic nu se perimează, și acest lucru constituie un avantaj. Anul liturgic este ca roata morii, și fiecare secol așișderea. Când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
brusc. Aici oamenii au amenajat, clădind și zidind, o margine, pe care să se poată așeza oaspeții veniți de departe. În alte părți ale Mării Negre, s-au creat largi plaje naturale (Mamaia, Mangalia). Aici muntele și pădurea intră direct în talazuri. Numai meșteșugul omului a găsit mijlocul de a face cu putință o apropiere. S-a creat și o frumoasă radă a portului. Orașul ridică în terase fel de fel de clădiri destinate odihnei oamenilor muncii. Care de care mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca să ajungem la Rița, mai sunt 80 km. Până la Suhumi iarăși la malul mării. Șoseaua spre Rița urmează un râu viforos cu albie strâmtă, cu numele Bzâb. Valea e foarte îngustă; pripoarele muntelui urcă oblu. Apă cam cât Bistrița, în talazuri spumate. Ici colo valea îngăduie puține așezări. Abhazienii cultivă vii, livezi și legume în acele grădiniți asupra cărora sună veșnic larma torentului. Coastele muntelui, pornind chiar de la malurile Bzâbei, împădurite cu o desime de felurite esențe, între care pâlcuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri au prins a sui și a acoperi strălucirea zeului zilei. Un călător singur, c-o raniță săracă, s-a oprit în apropierea noastră, pe faleză, s-a așezat pe bordura drumușorului, privind tumultul talazurilor. În vile lumea doarme, răsucindu-se din pricina zgomotului, nemulțămită de vremea rea, grămădindu-și fruntea în perine. Astăzi marea e imposibilă; o zi de tratament pierdută... Cu roata de la căruță Îl pălii pe nenea Uță Drept în câtu-ți-i dovleacul De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
firii oamenilor acestui pământ. Accept că mă înșel și aștept încă furtuna, cătră ora amiezii. Marea e în aceiași stare de liniște relativă. Vizitatorii Eforiei s-au îngrămădit la țărm și se bucură de soare și de legănarea molcomă a talazurilor. Cătră sfârșitul zilei înțeleg că meteorul prevestit își face poate de cap pe alte meleaguri. Cum ar fi spus Solomon Cornea, poetul uitat al Iașului de odinioară: Marea urmează a fi ușor agitată Și după ce s-au aprins făcliile cerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o singură-ncrun tare, cu un singur semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o singură-ncrun tare, cu un singur semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu-ți pierde
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar plimbă-mă pe mare la vreme și cu socoteală. Toate priveliștile mării și toată banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul sufletului omenesc cu al talazurilor îți sunt gratuite, și mie chiar nule. Eu voi s-auz pocnetul paharului spart în capul lui Paul... Mă smulgi de lângă el printr-un marafet uzat ; îmi oprești brutal o mișcare pornită ; mă plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu se odihnește nicicând, născând talazuri înalte și de temut și bătrânii pun din os de rechin cruci albe la poartă! Întoarcerile de pe Costa de Oro la Montevideo nu erau "șnur", ci cu popasuri pe ici, pe colo. Pe la crescătoriile de ñandu, struțul sud-american, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în care sunt angajat, a semenului, încercat de asprimea unei vicisitudini, este un fapt imprevizibil sau dacă mi-am propus să-l vizitez întru sprijin, acest caracter de eveniment naufragic se păstrează aici. Navele maritime își proiecteză impresionanta masă printre talazuri vizând constant o țintă de atins, un reper la care își impun din startul călătoriei să ajungă. Desigur, în funcție de evoluția aventurii temerare în largul apelor cutremurante portul-destinație stabilit inițial poate fi schimbat cu un altul, dar corăbiile trebuie să ajungă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]