678 matches
-
Societății Istorice a Studenților în Litere, unde îi are ca parteneri pe violoncelistul Constantin Dimitrescu, baritonul Aurel Eliade și tenorul Hariton Ștefanescu, însuși directorul revistei „România Muzicală” consacrând de data aceasta o cronică muzicală a concertului. Din 1896 se alătura tarafului lui Nicolae Matache, unde își aprofundează repertoriul popular și întreprinde primul turneu peste hotare. În 1897 un angajament al lui Matache la Petersburg îl aduce aici și pe . În februarie primește de la țarul Nicolae al II-lea al Rusiei un
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
Nicu Beliguță, unde învață notele muzicale. În perioada 1956-1960 cântă în numeroase restaurante din Ploiești („Ciocârlia”, „Bulevard” sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În 1961 își formează un taraf cu care cântă la nunți, alcătuit din Grigore Prican (vioară), Tache „Oaie” (țambal) și Ștefan Alchirei (braci). În 1965, la o nuntă, îl întâlnește pe acordeonistul Ilie Udilă, cu care începe să colaboreze. Ilie Udilă (deja foarte cunoscut în perioadă
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
dar și ale unora mai obscuri (repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru). În 1949 se mută la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.). În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), Lenuța Creața Dumitriu (acordeon și voce) și „Baba” Ioana (acordeon și voce) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.). În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), Lenuța Creața Dumitriu (acordeon și voce) și „Baba” Ioana (acordeon și voce) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din 1957 acestui taraf i se alătură trompetistul Costel Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), Lenuța Creața Dumitriu (acordeon și voce) și „Baba” Ioana (acordeon și voce) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din 1957 acestui taraf i se alătură trompetistul Costel Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a fost o influență uriașă asupra stilului urban-lăutăresc din București, în special asupra
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
Calu (vioară), Lenuța Creața Dumitriu (acordeon și voce) și „Baba” Ioana (acordeon și voce) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din 1957 acestui taraf i se alătură trompetistul Costel Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a fost o influență uriașă asupra stilului urban-lăutăresc din București, în special asupra formulelor un pic mai târzii ale
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din 1957 acestui taraf i se alătură trompetistul Costel Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a fost o influență uriașă asupra stilului urban-lăutăresc din București, în special asupra formulelor un pic mai târzii ale tarafului fraților Gore și a „brigadei” lui Cornel Bosoi. În perioada 1960-1970 cântă în diverse formule alături de acordeonistul Bebe Șerban
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
i se alătură trompetistul Costel Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a fost o influență uriașă asupra stilului urban-lăutăresc din București, în special asupra formulelor un pic mai târzii ale tarafului fraților Gore și a „brigadei” lui Cornel Bosoi. În perioada 1960-1970 cântă în diverse formule alături de acordeonistul Bebe Șerban, fiul Mihai Nămol, violonistul Ion Petre Stoican sau Marin Doru. Moare în anul 1985 la București, fiind înmormântat într-un cimitir
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
Pantelimon. Înregistrările ce au rămas posterității cu sunt din cadrul unei nunți țigănești din zona Dudești din 1971 (șapte melodii vocale și două instrumentale) realizate cu 4 reportofoane deschise în același timp, cu valoare mai degrabă documentară, decât artistică. Pe înregistrări taraful este compus din: Costel Hanțu (acordeon, la 20 de ani, pe o singură piesă), Ilie Alecu (țambal mic), Fane Negrilă (contrabas) și Marian Vișan (clarinet). Înregistrările lui Ion Nămol de la nunta de pe Dudești din 1971 au fost editate și pe
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
un lăutar țigan din Timișoara. Din 1835 se angajează la o orchestră din Timișoara, părăsind-o după câteva luni și stabilindu-se, după câteva mutări, în 1841 la Lugoj. După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local și devine relativ cunoscut în oraș, intră în orchestra violonistului german Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și un român). În 1848 participă la revoluție, cântându-i o serenadă generalului Józef Bem (colaborator apropiat al lui Nicolae Bălcescu), sub fereastra casei comitetului din
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și un român). În 1848 participă la revoluție, cântându-i o serenadă generalului Józef Bem (colaborator apropiat al lui Nicolae Bălcescu), sub fereastra casei comitetului din Lugoj
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
al Lugojului) cu "Deșteaptă-te, române". În 1880, pianista Sofia Vlad-Rădulescu publică în „Lyra Română” "Lugojana" culeasă de la . În 1881 publică la editura Constantin Gebauer " Cântecul ciobanului", altă melodie notată de la același lăutar. În 1897 se retrage de la conducerea propriului taraf. În 1898 îi transmite compozitorului Tiberiu Brediceanu numeroase melodii ce aveau să-i servească drept inspirație în niște piese scurte ("Poemul etnografic", "Ardeleana" și "Iederea"), prelucrate în caietele sale „Jocuri românești pentru pian”. În 1899, compozitorul Ion Vidu, publică piesa
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
Crețul. Crețul a avut patru fii: Șerban, Petrea, Micul și Ghioca. În 1846 se stabilește la Brăila, iernile cântând la restaurantele locale, iar verile angajându-se în stațiunile balneo-climaterice din împrejurimi (Lacul Sărat sau chiar Băile Olănești sau Govora). În taraful său se aflau muzicanți remarcabili, cum ar fi, violonistul Ion Batalan din Horodnicul-de-Jos, lăutar care a preluat o parte din repertoriul lui Petrea Șolcan și l-a transmis spre publicare doctorului C. Șotropa. În repertoriul lui Petrea Șolcan se află
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
n. 1807, București - d. 1880, București) a fost primul lăutar care a scos din anonimat (pe la mijlocul sec. XIX) șirul de violoniști și cobzari bucureșteni ce se străduiau să impună folclorul (atât țărănesc, cât și orășenesc) în viață artistică a Capitalei. Taraful sau a însuflețit cu muzica să atât pe cei care au realizat Unirea de la 1859, cât și pe cei care au participat la Independență de la 1877. S-a născut în 1807, în București, ca rob pe un domeniu boieresc. Încă
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
au realizat Unirea de la 1859, cât și pe cei care au participat la Independență de la 1877. S-a născut în 1807, în București, ca rob pe un domeniu boieresc. Încă de tânăr intra cobzar prin diverse formații. În 1827 prezenta „tarafului lui Dumitrache lăutarul” este amintită de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
diverse formații. În 1827 prezenta „tarafului lui Dumitrache lăutarul” este amintită de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece din cele trei formații prezente (taraful Goleștilor din Pitești, orchestră clucerului Alecu Nicolescu de la Râmnicu Vâlcea și taraful lui Ochialbi), singura din capitală era formația lui Dumitrache. În 1843 scăpa din robie (cu un an
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
de Ion Ghica în schița memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece din cele trei formații prezente (taraful Goleștilor din Pitești, orchestră clucerului Alecu Nicolescu de la Râmnicu Vâlcea și taraful lui Ochialbi), singura din capitală era formația lui Dumitrache. În 1843 scăpa din robie (cu un an înainte de Declarația Emancipării Țigănești) plătind stăpânului sau 1000 de galbeni dintre
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece din cele trei formații prezente (taraful Goleștilor din Pitești, orchestră clucerului Alecu Nicolescu de la Râmnicu Vâlcea și taraful lui Ochialbi), singura din capitală era formația lui Dumitrache. În 1843 scăpa din robie (cu un an înainte de Declarația Emancipării Țigănești) plătind stăpânului sau 1000 de galbeni dintre care 700 de galbeni îi dăduse revoluționarului Câmpineanu (întemnițat la mănăstirea Mărgineanu
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
scăpăm pe Câmpineanu”. În 1858 Ion Andrei Wachmann culege și notează de la o serie de melodii pe care le folosește în vaudeville-ul „Tunsul-Haiducul”, reprezentat pe scena Teatrului Național din București în același an, pe 6 mai. În 1859 cântă cu taraful sau la Unirea Principatelor, la București. În 1862 S. Michaiescu compune un vaudeville cu piese culese de la Ochialbi, formând obiectul unei cronici scrisă de Nicolae Filimon pentru ziarul "Țăranul Român", în care acesta se ridică împotriva afișului ce l-a
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
Expoziția Universală de la Paris ca vioară a doua în orchestra lui Sava Pădureanu), Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890 își formează propriul taraf. Din același an cântă la diferite restaurante de cartier, nunți țărănești de la marginea Bucureștiului, din
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890 își formează propriul taraf. Din același an cântă la diferite restaurante de cartier, nunți țărănești de la marginea Bucureștiului, din 1892 începând să fie solicitat de către localurile centrale, mai pretențioase. În 1894 pleacă în primul său turneu în străinătate, în Belgia, revistele muzicale din România
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
diferite restaurante de cartier, nunți țărănești de la marginea Bucureștiului, din 1892 începând să fie solicitat de către localurile centrale, mai pretențioase. În 1894 pleacă în primul său turneu în străinătate, în Belgia, revistele muzicale din România începând să scrie apreciativ despre taraful său. Întors în București, în 1895, începe să cânte la „Berăria cooperativă” de lângă Teatrul Național, dar și la restaurantele „Elyseu”, „Continental”, „Terasa” și „Iordache” (la ultimul cunoscându-l pe violonistul Jan Kubelik, cu care leagă o strânsă prietenie). În 1900
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Dunăre”, de D. R. Popescu, în regia lui Ion Cojar. Tot în același an lansează albumul muzical "Fluturi galbeni". Artist complex, Maria este angrenată în teatru, puțin și în film, în televiziune și în diferite proiecte personale unde cântă alături de Taraful George Pătrașcu, soțul ei. Împreună au scos albumele "Piatra, piatra" și "Fluturi galbeni". Prezintă emisiunea "O dată-n viață", la TVR unde, alături de Marius Rizea, oferind momente de umor prin interpretarea personajelor Floarea și Gheorghe. A participat la 4 din cele
Maria Buză () [Corola-website/Science/326135_a_327464]
-
își formează o proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel al lui Ion Nămol. În 2008 Paula Rosenberg, un muzicolog tânăr care a studiat muzica țiganilor timp de peste 20 de ani
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]