KorAP: Find »[drukola/base=tataie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...38 >

949 matches

Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405

să-mi răspundă. Supărat de lipsa mea de interes a ridicat iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte să moară, a continuat grăbit. Dumnezeu să-i odihnească oasele! Și țățica Ioana, ei au cunoscut-o, erau mari când a murit. Mă

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte să moară, a continuat grăbit. Dumnezeu să-i odihnească oasele! Și țățica Ioana, ei au cunoscut-o, erau mari când a murit. Mă uitam la tataie cu milă, îmi spusese că măiculița lui fusese frumoasă. -Tataie, cum poți să spui că a fost frumoasă, i-am spus râzând. -Ah! Vrei să spui că eu...?! și înțelegându-mi gândul, fără să continuie fraza a început și el

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-Ah! Vrei să spui că eu...?! și înțelegându-mi gândul, fără să continuie fraza a început și el să râdă. Râdeam amândoi în plin câmp, eu un copil care peste câteva luni mergeam la școală și împlineam șapte ani și tataie, care, peste nu mult timp, avea să-și amintească la fel ca în vis, că, ani de-a rândul, și-a mânat caiii la pământul de lângă gară. -Tataie, de ce ai pământul așa departe? -Păi nu eu l-am luat, măi

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
care, peste nu mult timp, avea să-și amintească la fel ca în vis, că, ani de-a rândul, și-a mânat caiii la pământul de lângă gară. -Tataie, de ce ai pământul așa departe? -Păi nu eu l-am luat, măi tataie, ăsta este a lu mă-ta-mare, de la părinții ei! mi-a răspuns el cu voce serioasă. -Și al tău? -De o viață încerc să-ți spun de măiculița mea și nu vrei să mă asculți, parcă eu nu știu, hoațo, că

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
al tău? -De o viață încerc să-ți spun de măiculița mea și nu vrei să mă asculți, parcă eu nu știu, hoațo, că tu vrei să-ți povestesc numai despre tine! mi-a răspuns râzând. Râdeam în hohote. Deci tataie îmi cunoștea șmecheria și mă lăsa să cred tot timpul că aș fi mai deșteaptă decât el. -Hai, tataie, începe! Dar mai întâi să-mi spui de ce ți-au spus Gogu, de ce nu ți-au găsit și ei un nume

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
eu nu știu, hoațo, că tu vrei să-ți povestesc numai despre tine! mi-a răspuns râzând. Râdeam în hohote. Deci tataie îmi cunoștea șmecheria și mă lăsa să cred tot timpul că aș fi mai deșteaptă decât el. -Hai, tataie, începe! Dar mai întâi să-mi spui de ce ți-au spus Gogu, de ce nu ți-au găsit și ei un nume mai frumos? l-am întrebat ceva mai interesată de poveste decât la început. Știam că aveam un alt motiv

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
să-mi spui de ce ți-au spus Gogu, de ce nu ți-au găsit și ei un nume mai frumos? l-am întrebat ceva mai interesată de poveste decât la început. Știam că aveam un alt motiv să râd de el. Tataie și-a tras pălăria pe frunte, s-a scărpinat în cap, a scrutat cu privirea distanța până la pământul lui și fără să-l mai întreb a început: -După ce m-a născut măicuța, la un an a murit. Eram săraci

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
frunte, s-a scărpinat în cap, a scrutat cu privirea distanța până la pământul lui și fără să-l mai întreb a început: -După ce m-a născut măicuța, la un an a murit. Eram săraci, tare săracă mai era lumea tataie și noi printre ei. Își căuta cuvintele emoționat. Pentru prima dată nu mi-am permis să râd. Știam de la mamaia că aveam limba lungă și de teamă să nu-mi scape ceva să-l supăr, mi-am acoperit gura cu

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
vreo șapte ani, a murit și taica, a oftat trecându-și mâna peste pleoape, după care cu o voce care nu părea a lui, a continuat: Și pe urmă m-au pus argat la tac-tu-mare, ăla bătrân. -Care este ăla, tataie, că eu nu-l cunosc? am sărit ca arsă, aproape să cad din căruță. -La ăia bătrâni ai lui mă-ta-mare. Aveam grijă de le dădeam apă vitelor, măturam prin curte, eu știu ce mai făceam? Și toate astea numai pentru

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
am luat palma încet de la gură și fără să clipesc, am simțit că mă durea ceva și nu știam ce. Aceeași durere ca în ziua când am înțeles că berzele noastre nu vor mai veni niciodată. Îmi era milă de tataie pentru că îl necăjisem tot timpul. Mi-am răsucit două degete unul peste altul și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
ce. Aceeași durere ca în ziua când am înțeles că berzele noastre nu vor mai veni niciodată. Îmi era milă de tataie pentru că îl necăjisem tot timpul. Mi-am răsucit două degete unul peste altul și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în care căzuse. -De când se topea zăpada, până cădea bruma, desculț. Iarna aveam opinci bune, făcute de tac-tu-mare ăla

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
până cădea bruma, desculț. Iarna aveam opinci bune, făcute de tac-tu-mare ăla bătrân, din piele de porc. Vrei să spui că, din șoriciul pe care mi-l dai să-l mănânc atunci când tai porcul?! m-am răstit la el supărată. Tataie rădea și printre protestele mele încerca să mă convingă că pielea pentru opinci este altceva. Din ce râdea mai tare, eu țipam și mai mult, bănuiam că așa cum eu eram curioasă să știu cât mai mult despre mine, tataie își

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
supărată. Tataie rădea și printre protestele mele încerca să mă convingă că pielea pentru opinci este altceva. Din ce râdea mai tare, eu țipam și mai mult, bănuiam că așa cum eu eram curioasă să știu cât mai mult despre mine, tataie își dorise toată viața, în secret, să aibă cui să povestească, plin de importanță, despre copilăria lui. În sufletul lui mai trăia copilul orfan, desculț, mereu înfometat și nemângîiat. “Tataie este un copil bătrân!” mi-am spus hotărâtă să-l

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
eu eram curioasă să știu cât mai mult despre mine, tataie își dorise toată viața, în secret, să aibă cui să povestească, plin de importanță, despre copilăria lui. În sufletul lui mai trăia copilul orfan, desculț, mereu înfometat și nemângîiat. “Tataie este un copil bătrân!” mi-am spus hotărâtă să-l ascult. -Tataie, de unde știi să citești și să scrii? l-am întrebat pentru prima dată cu o sinceră curiozitate. Mândru de întrebarea mea am simțit că tataie își căuta iarăși

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
înfometat și nemângîiat. “Tataie este un copil bătrân!” mi-am spus hotărâtă să-l ascult. -Tataie, de unde știi să citești și să scrii? l-am întrebat pentru prima dată cu o sinceră curiozitate. Mândru de întrebarea mea am simțit că tataie își căuta iarăși cuvintele să mă convingă și în același timp să mă impresioneze. -La șapte ani m-am dus la școală. Nenea a ținut cu orice preț. Învățătoare era fata popii. Cum eram orfan și sărac, trebuia să trec

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
mă-ta-mare acasă, toți mă înjurau și aruncau cu pietre după mine. Parcă dacă n-aș fi fost eu, ea nu-și ducea nuiaua singură. Aproape zilnic rupea câteva pe spatele lor. Îi bătea de suna apa în ei. -Erau geloși, tataie! i-am spus cu satisfacție. Mă uiam la el cu bucurie. Acum știam că tataie chiar dacă a fost orfan și sărac, nu a fost oricine printre copiii de vârsta lui. Să faci treabă la popa și să fie bună cu

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
fi fost eu, ea nu-și ducea nuiaua singură. Aproape zilnic rupea câteva pe spatele lor. Îi bătea de suna apa în ei. -Erau geloși, tataie! i-am spus cu satisfacție. Mă uiam la el cu bucurie. Acum știam că tataie chiar dacă a fost orfan și sărac, nu a fost oricine printre copiii de vârsta lui. Să faci treabă la popa și să fie bună cu tine fata lui, „domnișoara învățătoare”, nu a fost un lucru fără importanță la vremea lui

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
sărac, nu a fost oricine printre copiii de vârsta lui. Să faci treabă la popa și să fie bună cu tine fata lui, „domnișoara învățătoare”, nu a fost un lucru fără importanță la vremea lui. Curiozitatea și admirația mea pentru tataie creștea vertiginos iar el simțindu-mă impresionată, continua cu și mai mare plăcere. -Când mă întorceam de la școală veneam la mă-ta-mare acasă. De multe ori îi purtam eu cărțile cu tăblița. Era fudulă și cum era mai mare decât mine

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
o strachină de fiertură și pe urmă, „La treabă, Gogule!”, îmi spunea. -Tataie, la șapte ani făceai atâta treabă?! l-am întrebat cu milă de data aceasta, gândindu-mă la mine care, după spusele lor, nu făceam decât ”prostii”. -Da, tataie! mi-a răspuns cu mândrie. „În mod sigur, tataie trebuie privit cu alți ochi”, mi-am spus. -Am stat argat la ei, până m-au luat militar. Din ce creșteam, tac-tu-mare ăla bătrân, mă iubea și mai mult. Se uita

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
Gogule!”, îmi spunea. -Tataie, la șapte ani făceai atâta treabă?! l-am întrebat cu milă de data aceasta, gândindu-mă la mine care, după spusele lor, nu făceam decât ”prostii”. -Da, tataie! mi-a răspuns cu mândrie. „În mod sigur, tataie trebuie privit cu alți ochi”, mi-am spus. -Am stat argat la ei, până m-au luat militar. Din ce creșteam, tac-tu-mare ăla bătrân, mă iubea și mai mult. Se uita după mine prin curte și ofta. Îi muriseră amândoi

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
război mare?! l-am întrebat mirată. -Păi a fost unul și mai mare înaintea ăstuia pe care tot nu-l știi, când a murit fratele lui tac-tu. Tu nu-l vezi că-l plânge de câte ori bea? Îl priveam pe tataie din ce în ce mai mirată. Nu-l văzusem niciodată pe tăticu plângând. Nici nu știam că avusese un frate. Știam că nu avea pe nimeni. -Și? eram nerăbdătoare. De la distanță îi vedeam ogorul și îmi era teamă că nu va avea timp să

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
o dăduse niciunuia cu bani și pământ. Îi era teamă că alții o să-i vândă avutul când or să moară ei și o să rămână Susana săracă. Tare mult mai ținea la avutul lui. Era un om adevărat! Mă uitam la tataie mirată. Ce însemna „un om adevărat”, nu înțelegeam. Ghicindu-mi gândul și citindu-mi mirarea pe față, tataie mi-a explicat: -Ținea la bani. Toți se duceau la cârciumă, el bea acasă un pahar la masă. Toți banii îi punea

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
să moară ei și o să rămână Susana săracă. Tare mult mai ținea la avutul lui. Era un om adevărat! Mă uitam la tataie mirată. Ce însemna „un om adevărat”, nu înțelegeam. Ghicindu-mi gândul și citindu-mi mirarea pe față, tataie mi-a explicat: -Ținea la bani. Toți se duceau la cârciumă, el bea acasă un pahar la masă. Toți banii îi punea în poală la aia bătrână. O iubea pe Susana ca pe ochii din cap. În fiecare zi îmi

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]