5,159 matches
-
-i ajute pe bieții copii lipsiți familie. E o femeie cu suflet bun, știa asta, și era sigur că-l va înțelege și că va fi de acord cu el. Da, așa o să facă, dar, probabil, nu imediat. CAPITOLUL UNSPREZECE Tavanul de sticlă Mma Makutsi, secretara Agenției de detective nr. 1, absolventă cum laude a Colegiului de Secretariat din Botswana, stătea la biroul ei și se uita afară pe ușa deschisă. Prefera să lase ușa deschisă când nu se întâmpla nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe. Începând de mâine vei fi promovată în funcția de detectiv-adjunct. Mma Makutsi se ridică în picioare. Deschise gura să vorbească, dar emoția îi sugrumă glasul. Se așeză, din nou. Mă bucur că ești mulțumită, zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
glasul. Se așeză, din nou. Mă bucur că ești mulțumită, zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță și bucurie. CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte la Gaborone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță și bucurie. CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte la Gaborone Singură în casa ei din Zebra Drive, Mma Ramotswe se trezi, cum i se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu. O să-l ia poliția. Or s-o salte, însă, și pe persoana în casa căreia va fi găsit. Ce se întâmplă dacă ești prins cu o armă de contrabandă? Philemon își aprinse o țigară și suflă fumul direct spre tavanul domnului J.L.B. Matekoni. — Armele deținute ilegal nu sunt pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
european c-o chestie beton de beton, țeapănă. Era îmbrăcat într-o salopetă cu petece, fiecare de altă culoare, își răsese jumătate de cap, pe partea cealaltă avea un soi de creastă, avea un scripete și s-a agățat de tavan cu capul în jos, asta ca s-arate că nu mai e libertate în lume, a stat așa, în fața unui grătar de friptură care era într-un cerc de sticle cu șomoioage de paie... și-a dat foc la paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare și din urechi, să se mlădieze ca o caracatiță, să se prindă cu ventuze de tavan, să coboare unsuros pe la îmbinarea plăcilor, să se strângă-n sita sifonului. Să întind mâna și să-mi scape, ca meduzele moarte aduse pe țărm de valurile de apă clocită. Mută servieta în stânga și-și șterge fruntea cu batista. E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bancă, eu întotdeauna pe fiarele din mijloc, eram decrețeii, copiii lu’ Ceaușescu, unde dracu’ o să mai încăpeți? Nu mai e loc în școală de voi, nu mai era loc de noi, la noi nu mai ajungeau cărțile... Când a căzut tavanul de la etaj la cutremur, ne-au ținut în curte, într-un cort de la armată, pe jos, bă’ ăștia, da’ mulți mai sunteți... Am învățat să număr ouăle, merele și perele dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-meu, i-a zis că-l așteaptă tată-său, dar tânăr, cu pălărie nemțească și haină închisă până-n gât, și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla de ambrozie, că-i o scară coborâtă din tavan și pe-aia o să urce, „iaca, îs gras, poate mă ține...”. Dar și taică-meu le-nflorea și maică-mea le credea chiar pe toate. Unii scriu de-un soi de lumină care-i cheamă... - Ăia care scriu... Știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Încă să se sprijine de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În noul interval de calm ajunse la ieșire, trase În piept aerul proaspăt al nopții și se opri chiar pe marginea prăpastiei, observînd cum pietrele desprinse de pe culme, deasupra capului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi privirea ei cercetă, Încet, obiectele din peșteră, pe care le văzuse de mii de ori, pînă cînd i se opri asupra pistoalelor pe care el le lăsa mereu pe o piatră, lîngă pat, departe de locul unde ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste tot... — Mulți? — Cred că vreo sută... Dar n-or să ne găsească. — Englezii sînt Încăpățînați. Oberlus ridică din umeri și făcu un gest prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Brandy Alexander, dar din ce în ce mai în reluare pe clipă ce trece. Doar ca să-mi joc puțin rolul, iau mâna lui Brandy în mâna mea. E-un gest frumos, dar apoi mă înfricoșează riscul bolilor patogene transmise prin sânge, și-apoi bum, tavanul din sufragerie se prăbușește și scântei și tăciuni țâșnesc către noi dinspre ușă. — Chiar dacă nu mă poți iubi, povestește-mi măcar viața mea, zice Brandy. O fată nu poate să moară fără să-i treacă prin fața ochilor toată viața. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ochilor albaștri ai lui signor Alfa Romeo, sari la momentul când încep țipetele adevărate. Dormitorul principal e-ntotdeauna la capătul coridorului, pe direcția celei mai bune priveliști. Baia principală e îmbrăcată cu oglinzi cu tentă roz, toți pereții, chiar și tavanul. Eu și prințesa Brandy suntem peste tot, reflectate în fiecare suprafață. O poți vedea pe Brandy așezată pe polița roz pentru machiaj dintr-o parte a chiuvetei, eu așezată în cealaltă parte a chiuvetei. Una dintre noi e așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
piele dintre gaura curului și vagin. Mă duceam să m-arunc pe pat, în mijlocul scenei, strângând la piept o pernă și uitându-mă în sus la încâlceala neagră de conducte și țevi despre care trebuia să-ți închipui că e tavanul dormitorului. — Nu-i vorba că m-ar fi lovit sau m-ar fi pus să beau sânge satanic sau altceva de felul ăsta, ziceam. Doar că-l plăceau mai mult pe fratele meu, pentru că era mutilat. Și, ca să-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Nu se aude nimic, cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade din mijlocul tavanului holului și explodează prea aproape. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-am spus să nu mă mai suni sau o să le spun polițiștilor cum mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ochii ei poți citi tema muzicală a lui Hank Mancini. Am discutat dimineață. Suntem în salonul unei case de pe Capitol Hill. Asta-i o altă casă bogată unde totul este exact ceea ce pare a fi. Elaborații trandafiri Tudor incrustați în tavan sunt de ghips, nu de tinichea presată, nu de fibră de sticlă. Busturile nudurilor grecești zgâriate sunt din marmură, nu din plastic marmorat. Cutiile din bufet nu sunt smălțuite în stilul lui Fabergé. Cutiile sunt cutiuțe pentru pilule Fabergé, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și punctele portocalii ale vestelor de salvare plutind în jurul lui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de sticlă ale unui candelabru mare cât un nor scânteietor. Deja Pețitorul le spune candelabrelor „copaci”. Atârnă șiruri în mijlocul sălilor lungi, al galeriilor și saloanelor. Le-a numit livezi de sticlă crescute din lanțuri îmbrăcate în catifea și înrădăcinate în tavan. Fiecare dintre noi își vede propria realitate de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]