1,731 matches
-
renunța și atunci te vei duce în dreptul ferestrei și te vei uita înăuntru, (pentru că ar trebui să fii cu mult mai curajos decât de simți în stare) și computerul din camera ei va fi singura sursă de lumină, iluminând un teanc de hârtii, pachetele de Marlboro pe care le fumează, lampa de campanie de lângă salteaua de pe podea, preșul indian și scaunul vechi de piele și CD-urile răsfirate lângă un casetofon antic și grafica înrămată semnată Diane Arbus și măsuța Chippendale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era imaculată. Era în cea mai impecabilă stare în care o văzusem vreodată. Nimic nu se găsea unde nu trebuia. Patul era făcut. Nici un articol de îmbrăcăminte pe jos. Carcasele jocurilor video și DVD-urile și revistele erau așezate în teancuri uniforme. Peisajul marțian al mochetei fusese recent aspirat. Nu existau pahare de plastic goale aliniate deasupra mini-frigiderului. Biroul era desăvârșit. Pernele de pe canapeaua de piele n-aveau nici o adâncitură în ele. Numai suprafețe curate. Camera mirosea a furnir și lămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că, dintr-un ceas în altul, va fi arestat și-mi cere să primesc la mine stocul de manifeste ale Iredentei. Negreșit primesc. Aștept să se însereze. Când ziua a dispărut cu totul, merg la Ocășanu, luăm fiecare sub braț teancurile de manifeste și le aducem la locuința mea în str. Renașterii nr. 5, unde țineam cu chirie o cameră mobilată. Manifestele au stat sub patul meu vreme îndelungată, iar polițiștii, care le-au căutat în tot Bucureștiul, n-au știut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Ion Brătianu. Deci interpelarea nu se va face. Minutele de enervare trec încet. La biurou, secretarii îndeplinesc cerințele regulamentului, se citește apelul nominal, se citesc comunicările, sumarul ședinței precedente etc. În acest moment, Mihail Kogălniceanu apare purtând sub amândouă brațele teancuri de volume, dosare și colecții ale Monitorului oficial. Este ca o scânteie electrică. Toată sala se ridică. Un ropot de aplauze izbucnește din Cameră și din toate tribunele. Clopotul prezidențial răsună și liniștea se restabilește repede. Dar în incintă și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
este tăiată. Un număr de oameni cari vociferează, înjură și lovesc cu bastoanele intră ca o furtună. Fac stânga-mprejur și mă întorc. Nu mai aveam decât un refugiu: o foarte mică odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și mă ascund după o movilă de pachete. Un servitor al redacțiunii face la fel. Banda intră și sparge totul: geamuri, scaune, lămpi, oglinzi etc. Înăuntru, în a doua piesă, care servea drept cameră
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de pălăria sa: de câte ori era trecut dintr-o cameră în alta, cea dintâi preocupare îi era să nu-i rămâie pălăria în odaia de unde pleca. Acel funcționar, prinzând bănuiala, luă pălăria și o perchiziționă: în căptușeala de piele descoperi un teanc de hârtie monetă austriacă. Strâns cu ușa, ștefan Venescu mărturisi împătrita crimă. De mai mult timp observase că servitorii, de fel din Ungaria, aveau oare cari economii; și, fiindcă el, pe de o parte era cu totul lipsit de bani
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
psihanalistul Bruno Bettelheim copilul trebuie să se găsească într-un moment din viața lui în care, fără ajutorul basmului, ar rămîne blocat, exclus, umilit, degradat și, din momentul în care coboară din mașină o fetiță de 10 ani cu un teanc de cărți în brațe , Ofelia pare pregătită, deschisă spre experiența magicului. Primul lucru pe care-l face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bucăți și eu însumi aș fi rupt-o de fugă pentru a nu mai călca în "Junimea". Dar, se vede că mi-a fost scris să fiu autor fără voie. Cu multă sfială și după mult îndemn, scosei, în sfârșit, teancul de hârtie din buzunar și îl pusei pe masă. Atunci deodată se auzi în sală glasul lui Pogor: Să ascultăm Sfânta Evanghelie a lui Neculai cetire. Apoi un al doilea glas din fundul sălei răspunse pe nas: Să luăm aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vreme să răsufle, nu așteaptă mulțumiri și rămâne aproape anonimă pentru bolnavi? Absorbiți de propriile suferințe, aceștia citesc rar ecusoanele. E și cazul ei și îi pare rău. Doar asistenta socială se află acolo în clipa asta. Îi înmânează un teanc de rețete și hârtii pentru asigurările sociale și, cu o expresie serioasă, aproape tragică, face câțiva pași pe lângă brancarda care o duce: " Nu vă spun pe curând, ci pe cât mai târziu posibil..." "Pe cât mai târziu, Pascale." Doctorul M. i-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care aveau drept de vot li se dădea băutură la discreție... Prin 1928-1929, în timpul campaniei electorale, veneau de la Bacău, bancherul Cristea Cristoveanu, avocat din Bacău, cu Gr. Mârza și un altul, Racoviță din partea liberală. Bancherul Cristea Cristoveanu rupea în două teancuri de bani: o jumătate de hârtie o dădea unui cetățean mai isteț și mai vorbăreț, cu putere de convingere, care spunea că, dacă vor fi aleși ca deputați (cei cu banii), vor primi și cealaltă jumătate din bancnotă. Trebuia numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele televizoarelor (o inadvertență tehnologică lipsită de importanță), atmosfera de show ironic, de platou de filmare de la începutul secolului al XX-lea („ciudat amestec de Tarkovski și Fellini”, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
avea și sprijinul cumnatului meu Schweitzer-Cumpăna, care-l apreciază. Ai cules ceva la Dolheștii-Mici? Aștept cu plăcere revederea. Până atunci Vă urez, familiei și matale, sănătate. Cu toată prietenia, V. Tempeanu P.S. Iartă-mi stilul cam... telegrafic. Am găsit un teanc mare de corespondență sosită În lipsa mea, la care Încă n-am răspuns. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”21 oct. 1971”> Stimate și iubite domnule Dimitriu, Mulțumiri vii pentru rândurile matale, care Îmi aduc unele vești plăcute. Mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Tamara. Bine? Bine, răspund, luînd pachetul. Mulțumesc mult! Desfac hîrtia și găsesc, legate cu o panglică, volumele de teatru ale lui Ibsen, traduse în românește. Doamne! exclam. Ibsen... Te bucuri? Îi iau mîinile, i le sărut, apoi întind mîna la teancul cu cărți de lîngă masă și scot o cărțulie albă, Demonul de Lermontov. Te rog! spun Tamarei, întinzîndu-i cartea, e darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
frumos. Are un birou cu două corpuri, două fotolii cu o măsuță între ele în fața biroului, o masă lungă cu cîte șapte scaune de o parte și de alta, un dulap de metal, o bibliotecă plină cu cărți politice și teancuri de ziare, iar în spatele biroului, lîngă fereastră, este o foarte frumoasă vitrină din metal nichelat și sticlă, în care stau diferite trofee obținute de echipele sportive sau artistice din combinatul nostru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină președinta, întinzîndu-mi mîna cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
viața mea? Cine știe dacă îl voi mai vedea vreo dată pe Eduard? (Nu că mi-aș mai dori asta acum, și totuși... chiar niciodată?) Poate-ar fi bine să-mi pun o casetă cu Pink Floyd. întind mâna spre teancul de casete de pe masă și-mi zăresc deodată jurnalul, deschis la prima pagină. Mă încrunt. De obicei, nu-l las deschis. Dar de obicei nici nu-l las la vedere. Ce neglijență din partea mea, să uit să-l pun la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
senin, mă apucă râsul. Un râs puternic, incontrolabil, amestecat cu lacrimi. Ce proastă sunt! De parcă ar mai conta unde l-am pus și unde-l mai pun de-acum! îmi scot ochelarii și continui să râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul de casete de pe masă și uitându-mă cu dispreț la jurnal. Mi se pare un subterfugiu ieftin, de domeniul trecutului, ca și mu zica pro gresivă pe care am tot ridicat-o în slăvi. Jalnici și mohorâți substituți de camarazi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o zi. Mai ales oameni. Le studia chipu rile pe sub pleoapele lui căzute, care păreau să îi obtureze privi rea, le studia expresiile feței, și le reda acasă din memorie, în tr-un desen. într-o zi însă, Edi îi găsise teancul de desene, cu totul întâmplător. Ochii îi sclipiseră hulpavi. Hm, nu e rău! își dăduse el cu părerea, încercând să simu leze cu greu indiferența. îți propun chiar să pornim o mică afacere: refaci aceste portrete și pe următoarele le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cele mai la Îndemână conțineau rapoarte ale personalului, pe care trebuia să le citească În Întregime și pe marginea cărora trebuia să comenteze ca parte din procesul bizantin de promovare prin care trebuia să treacă toți angajații Statului. Al doilea teanc se ocupa cu cea mai recentă crimă din oraș, brutala și dementa bătaie, până la moarte a unui tânăr ce avusese loc cu o lună În urmă pe cheiul de la Zettere. Fusese bătut atât de sălbatic, Încât poliția fusese la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
inele pe degetul mic? Se duse alene În camera alăturată, vag conștient că se despărțise de grup, curios să observe. Într-o cameră interioară, dădu peste mesele de black-jack și-l văzu pe doctorul Pastore așezat deja acolo, cu un teanc modest de jetoane clădit cu o precizie chirurgicală În fața sa. În vreme ce Brunetti Îl privea, acesta ceru o carte, trase un șase, se opri, așteptă cât să tragă și ceilalți jucători, apoi Întoarse cărțile cu fața În sus pentru a afișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
credea că va avea cei mai mari sorți de reușită, unul care nu avea nici o legătură cu cererea de favoruri; dimpotrivă. Rămaseră acolo vreme Îndelungată. Într-un târziu, Ambrogiani se Întinse În față și deschise torpedoul. Începu să scotocească prin teancul de hărți de acolo până când scoase În cele din urmă una afară. — Ai timp? Întrebă el. — Da. Cât durează se ajungem Înapoi? În loc să răspundă, Ambrogiani despături o hartă și-o Întinse În fața lui, sprijinită de volan. Cu un deget gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pionierii din țară Întreagé umblau dupé gazete, reviste și cérți, pluguri sau hîrlețe, ligheane și caiete. Atît plugurile cît și caietele, cérțile sau bucéțile de calorifer puteau sé fie noi și vechi, iar pionierii umblau peste tot că furnicile, cu teancuri de gazete și bucéți de fiare. Tébléraia pe care o trégeau pe asfalt fécea gélégie pîné ce ajungea sé fie cîntérité. La ușile pensionarilor se adunau grupe de pionieri care nu Încépeau cu toții În vizor. De acolo pionierii plecau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de gazete și bucéți de fiare. Tébléraia pe care o trégeau pe asfalt fécea gélégie pîné ce ajungea sé fie cîntérité. La ușile pensionarilor se adunau grupe de pionieri care nu Încépeau cu toții În vizor. De acolo pionierii plecau cu teancuri de gazete, gata legate, pe care pensionarii le primeau gratis și le strîngeau timp de un an de zile, teancuri, În balcon. Ușa se crépa și dincolo de lénțișorul care o ținea, apérea o pereche de ochelari care spunea „n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cîntérité. La ușile pensionarilor se adunau grupe de pionieri care nu Încépeau cu toții În vizor. De acolo pionierii plecau cu teancuri de gazete, gata legate, pe care pensionarii le primeau gratis și le strîngeau timp de un an de zile, teancuri, În balcon. Ușa se crépa și dincolo de lénțișorul care o ținea, apérea o pereche de ochelari care spunea „n-avem, chiar acum au plecat pionierii”, sau: „ați mai fost o daté, gata, nu mai avem”, „n-avem, asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ne trebuie bani. - Știu eu pe cineva care ar face și gratis; uita-te în biroul meu și vezi că e o carte de vizită pe care scrie Giulia și nu mai știu cum. - Unde în birou? - Acolo, chiar pe teancul de cărți din stânga, cum te uiți la Cioran. Ancuța privea direct spre posterul de pe perete, care îl înfățișa pe Cioran, cu telefonul într-o mână și cu cealaltă planând deasupra teancului. - Gata am localizat-o. - Dictează-mi e-mailul. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai știu cum. - Unde în birou? - Acolo, chiar pe teancul de cărți din stânga, cum te uiți la Cioran. Ancuța privea direct spre posterul de pe perete, care îl înfățișa pe Cioran, cu telefonul într-o mână și cu cealaltă planând deasupra teancului. - Gata am localizat-o. - Dictează-mi e-mailul. Într-adevăr, Giulia era în stare să facă un film despre Dracula chiar și gratis, oricum trebuia să facă un film pentru examenul de an. Dar un film în colaborare cu Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]