8,384 matches
-
a fost de calitate - fapt ce a fost apreciat, chiar și premiat. Premiul a recompensat valoarea și a consolidat prestigiul de care se bucură pe plan internațional școala noastră de film, selecția prezentată în concurs de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" din București aducându-i, pentru a doua oară consecutiv, diploma de Cea Mai Bună Școală De Film. Să aplaudăm această performanță (cu atât mai mult cu cât ea vine imediat după un premiu similar primit de
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
de dumnezeire și divinitate. Nu crede nimeni în Dumnezeu, cugeta autorul nostru, decît pentru a evita monologul chinuitor al singurătății. Ne-am putea adresa altcuiva? El pare bucuros de orice dialog și nu se supără că l-am ales pretext teatral al mîhnirilor solitare... Marele noroc al lui Isus este că a murit tînăr. De trăia vreo șaizeci de ani, în locul crucii scria memorii. Și astăzi suflam praful de pe un fiu al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană din
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
Aram Telguran și Iapa-Roșie se "organizează" în jurul Cîntării Cîntărilor, pe care el i-o recită ei; orașul Metropolis se consideră urmașul Bizanțului etc.) sînt numeroase, iar argumentele, convingătoare. Preluînd altă sintagmă bănulesciană, e o lume a "ecoului întîrziat", imitativă și teatrală, jucînd la nesfîrșit, cum spune autoarea, o "farsă a descendenței" (în cadrul sărbătorii anuale a orașului urma să se joace, să ne amintim, o... feerie bizantină). Referindu-se la frecventa asociere Bănulescu-Sadoveanu (celălalt mare povestitor român al acestui secol), Monica Spiridon
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
de Artur pentru schimbarea pe care dorește să o opereze și să o impună cu orice chip. Acest accent pus de regizor mi se pare că mărește teatralitatea piesei, miza relațiilor ce conservă tragi-comicul pe muchie de cuțit. Pe măsură ce experimentul teatral, înscenarea înaintează, comicul se retrage în favoarea tragicului. Absurdul situațiilor și al replicilor, sofismele, metaforele, parodicul, ridicolul se topesc într-un joc al morții, cinic, hidos, înspăimîntător. Măștile cad și scot la iveală și chipul morții, personaj prezent de fapt tot
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
e înregistrată totuși, cu valori opuse, expresia salba dracului). în DLR (tomul X, partea 1, 1986) se găsesc, în schimb, destule dovezi ale clișeizării termenului: de la scriitorii secolului al XIX-lea - "cea întîi verigă a acestei prețioase salbe de bucăți teatrale" (C. Negruzzi), "o frumoasă salbă de versuri armonioase" (Al. Odobescu) - trecînd prin "salba de căsuțe albe" (O. Goga), "salba de lumini" (G. Galaction), pînă la " O nesfîrșită salbă de ochiuri limpezi de apă" (Geo Bogza). Citatele din presa de după al
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
Marina Constantinescu Aproape de sfîrșitul anului trecut, încă o sală de spectacole a intrat în circuitul teatral din București, cea cunoscută sub numele Rapsodia, de pe și mai cunoscutul Lipscani. Trebuie spus că este un proiect mai vechi, inițiat de UNITER în vremea cînd existau idei și energii pentru a reda, într-un amplu program al Uniunilor de
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
înseamnă că trebuie căutate deja noi idei, o dinamică, alta, a spiritualei inventivități, înseamnă că este nevoie de împrospătarea resurselor, a manierelor de alcătuire a story-ului din scenariu - la fel și aici, fragmentat, cinematografic, o succesiune de momente, de pilule teatrale. Unele, repet, extrem de reușite, de mare virtuozitate și emoție. Nu mai intervine elementul surpriză, nu se mai creează așteptarea, se mizează prea tare pe ilustrația muzicală, în sine. Altfel, extrem de inspirat selectată de George Marcu (o prezență electrizantă este Lucian
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
ci se transformă în principalul povestitor care introduce vorbirea directă. Un fel de Pavarotti and Friends. Suma energiilor de pe scenă nu mai are același impact. Vorbesc acum despre un spectator care cunoaște drumul lui Puric. Este limpede că spațiul nostru teatral are nevoie de această dimensiune. Care a fost alimentată din experiența și truda personală a lui Dan Puric. Cred că este nevoie acum să privim în jur, să vedem ce se întîmplă la ora asta în lume, din acest punct
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
Irina Coroiu Ajuns la a 6-a ediție, CineMAiubit și-a reafirmat vitalitatea de festival studențesc internațional ce reunește mai multe școli de cinema anul acesta Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică - inițiatoare și organizatoare, Universitatea Hyperion, Universitatea Media Pro, Universitatea de Arte, Școala Națională de Film, Televiziune și Teatru - Lodz, Hoschule fur Fernsehen und Film - Munchen, Hochschule fur Gestaltung und Kunst - Zurich, Ecole Cantonale d'Art de Lausanne, Ecole
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
încadrarea". Deși au trecut atîția ani din 1989 și pînă astăzi, flexibilitatea actorului este greoaie. Puțini și-au luat destinul în propriile mîini, renunțînd la contractul stabil cu un teatru. Mișcarea mai liberă a actorilor cred că ar dinamiza sistemul teatral, ar putea forma și coagula trupe poate mai solide, mai animate de aura unui regizor, de un text, de întîlnirea pe aceeași scenă a unor vîrfuri, a unei generații. Cu energiile ei, cu dorințele ei, cu obsesiile ei. Pentru asta
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
să fie distinse astfel, deși, evident, nu meritau, s-au făcut eforturi mari, financiare de a aduce atîția oameni la București, deși nu aveau mai nimic de arătat, artiștii au jucat fără primă de participare, multe figuri importante ale lumii teatrale și culturale au fost omise de pe lista invitaților, publicul venit ca la un eveniment major a părăsit sălile ca niciodată în ultimele ediții, Primăria, unul dintre cei trei parteneri în organizare, s-a retras în buza începerii festivalului și n-
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
ales unul singur din această categorie, ar fi aproape un non-sens să nu optezi și pentru celelalte, egalele lui. Cred că acest tip de cedare a funcționat în alegerea spectacolelor. Deoarece numărul montărilor care mențin dezbaterile și polemicile în jurul valorii teatrale este mic în ultima vreme și formează o minoritate, majoritatea este constituită de cealaltă categorie, mai sus amintită. Așezarea lor de-o parte și de alta a balanței va determina înclinarea evidentă în favoarea celor multe și nu tocmai incitante. Și
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
unei emulații spirituale. De multe ori, reală. Oricîte acțiuni paralele, bogate și ofertante, se desfășoară într-un festival, axul este selecția spectacolelor. Ea este miza acestui interval, esența lui, ceea ce atrage, stîrnește discuții, polemici, invidii chiar, dar reprezintă starea mișcării teatrale la un moment dat. La noi, totul capătă o greutate și mai mare cînd este vorba despre Festivalul național de teatru care, la această ediție, își recapătă numele și patronul: I.L. Caragiale. Directorul festivalului este directorul Teatrului Național din București
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
care, la această ediție, își recapătă numele și patronul: I.L. Caragiale. Directorul festivalului este directorul Teatrului Național din București, Dinu Săraru. Mă opresc, în acest număr, doar asupra cîtorva puncte, înaintea discuției finale. Selecția ar trebui să fie oglinda realității teatrale, chipul teatrului care își lasă prinsă imaginea punctual. Selecția trebuie să urmărească ceva, să aibă o idee, dacă nu valoarea incontestabilă, în sine, a montărilor. Deși discuțiile, mesele rotunde, top-urile inițiate de revistele de specialitate, de comentariile criticilor și
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
țară, cu invitații străini. Totuși, începutul acesta a ridicat multe întrebări, probleme de organizare (oameni de teatru importanți care n-au fost invitați etc.), a stîrnit nedumeriri și, nu în ultimul rînd, îngrijorarea față de ce se întîmplă cu mișcarea noastră teatrală. O criză a regizorilor pare evidentă din felul în care arată multe producții: terne, plicticoase, lineare, prăfuite sau, dimpotrivă, vulgare în mod gratuit, care își propun să șocheze doar prin asta. Modificări importante, și uneori majore, survin prea des în
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
menajamente, pe scenă. Cum va arăta spectacolul de teatru în următorii trei ani mi-e greu și teamă să încerc formularea unor supoziții. Absența autorității mi se pare un factor agravant. Haosul, teribilismul, lipsa unui sens, a căutărilor, a neliniștilor teatrale se văd cu ochiul liber. Lucrurile bune, ideile generoase și profesioniste cîștigate, evident, în ultimele două ediții (directori de festival și selecționeri unici, Cristina Dumitrescu și, după trista ei dispariție, Alice Georgescu) au fost date complet la o parte. O
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se poate ca ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Veneția al prestigiosului trofeu Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină - și, nu în cel din urmă rând, o dezbatere (privind cinematograful european și filmul de autor versus cinematograful american și dominația producătorilor) găzduită de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în cadrul căreia studenții (viitori regizori, operatori, scenariști, critici de film, monteuri de imagine și sunet) au avut un profitabil și benefic schimb de opinii cu Alberto Farassino (în calitatea sa de profesor la Catedra de film
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
cultură clasică - pe care, nu știu de ce, nu și-o etala niciodată -, dotat cu o inteligență artistică remarcabilă (nu îndreptată spre teoretizare, ci evidentă în însăși practica scrisului), el a fost un poet, un prozator, un dramaturg remarcabil, căruia vocația teatrală - a interpretat magistral câteva roluri dificile - i-a furnizat elemente pe care numai o critică atentă la diversitatea existenței și scrisului său le va putea reliefa cum s-ar cuveni. Un mare artist al cuvântului, pe care-l îngrijea cu
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
1997 cu lung metrajul "Sitcom", despre o familie incestuoasă, cu deviații și transgresiuni de toate felurile. Aceleași obsesii și în "Les amants criminels" (1998), un basm trash despre un cuplu de tineri asasini ținuți întemnițați de un căpcăun pervers. Foarte teatral și rece în "Gouttes d'eau sur pierres brulantes" (1999), inspirat de o piesă a lui Fassbinder. Dar, succesul de critică și de public îl cunoaște cu adevărat prin filmul "Sub nisip" (2001), unde ne face să pătrundem în mintea
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
știu dacă în sală se afla și Deleuze, atunci în culmea celebrității sale filosofice, și care-l decretase poetul său preferat, dar Barbăneagră delira de entuziasm și Virgil găsea că spectacolul profanează poemul, iar mie nu-mi displăcea vehemența lui teatrală. A doua oară, am ieșit din spectacol pentru a pătrunde în prietenie. Ne-am întîlnit la expoziția lui Paul Păun care sosise din Israel în 1968 să-și expună pînzele pe tema unică a "Norilor". Virgil îi consacrase nu demult
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
anul doi. S-au încălzit greu, și-au tratat personajele fără evoluție, plat, n-au construit relații între ei decît exterior și superficial. Un merit poate fi doar acela al adaptabilității de a juca într-un spațiu nou și ne-teatral. Sînt curioasă dacă la Teatrul Foarte Mic, care le găzduiește producțiile, lucrurile se ameliorează, pentru că așa cum este construit spectacolul, el nu poate oferi surprize, piste pe care să nu le fi intuit. Prezența lor într-un mediu al vulnerabilităților de
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
susținut extraordinar de Stryker Horomedica Osteonics și de Fundația Spitalul de Urgență), nu face decît să-mi amplifice admirația și respectul. Tradiția și umanismul se mai transmit încă în această breaslă. Marii doctori și profesori nu lipsesc de la nici o premieră teatrală. I-am regăsit, emoționați, și la Ateneul Român, plin pînă la refuz. Sobrietatea, eleganța și căldura purtau ceva din rafinamentul unei lumi de altădată care intra în armonie cu arhitectura Ateneului, cu muzica lui Mozart, cu vioara Stradivarius (din 1729
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
care nici nu-i aparține. Căpușa apare pe scenă cu grafice care să vorbească (atît de sofisticat!) despre strategia sa. Aceasta este opera lui: periclitatea vieții celorlalți. Totuși, nu-i iese pînă la capăt. Pe scenă se și tace. Adînc, teatral, rusește. Tăcerea este un personaj. În fond, așa cum spune Heidegger, ea face parte din esența logosului. E noapte în chioșc, se aud cîntînd greierii. Poezia luminilor din acest spectacol este și ea un comentator, un rezoneur, lumina clară, diurnă, lumina
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
aranjarea unui platou cu fructe până la elaborarea unui menu regal, de la culorile unei rochii până la magnifice focuri de artificii. Filmul lui Roland Joffé poate fi citit și ca o docudramă (tip "Discovery Channel") despre Ludovic al XIV-lea și ceremoniile (teatrale, gastronomice, amoroase etc.) ale curții sale. Întrucât deviza Comunității Europene este " Unitate în diversitate", a fost firesc ca programul Festivalului de Film European să includă, alături de un film fastuos și cu mare buget - "Vatel", și un exponent al cinematografului minimalist
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]