1,549 matches
-
de lemn, cu parter și etaj, pe care au pus o firmă: BLĂNĂRIE. Făceau negoț cu tot soiul de blănuri și afacerile mergeau destul de bine. Bunicul și tata se ocupau de prăvălie, mama gospodărea, iar eu, când nu ajutam la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum totdeauna la întrebările mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele văd uneori pe un civil cu fes, jucând șah
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de lemn, cu parter și etaj, pe care au pus o firmă: BLĂNĂRIE. Făceau negoț cu tot soiul de blănuri și afacerile mergeau destul de bine. Bunicul și tata se ocupau de prăvălie, mama gospodărea, iar eu, când nu ajutam la tejghea, mă jucam în podul casei pe mormanele de blănuri ale unor animale necunoscute... Aici vocea ternă, de somnambul, a macedoneanului se întrerupse și părea că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
carnație și de tinerețe. Sculptura era reușită. Pictura, însă, ratată. Femela, fără îndoială, era de primul rang, femeia era oricare. Dar situația mi se păru cu totul îngrijitoare când mi s-a pus problema dacă, frapată de construcția fetei de la tejghea, Adela nu ghicește cumva cauza entuziasmului meu, acum perimat, pentru ceea ce avea "animalul" în adevăr "superb". Doamna M..., lipsită de orice interes pentru ancheta noastră estetică, stătea cu o mână pe tejghea, resemnată. Adela ne privea pe rând, pe negustoriță
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pus problema dacă, frapată de construcția fetei de la tejghea, Adela nu ghicește cumva cauza entuziasmului meu, acum perimat, pentru ceea ce avea "animalul" în adevăr "superb". Doamna M..., lipsită de orice interes pentru ancheta noastră estetică, stătea cu o mână pe tejghea, resemnată. Adela ne privea pe rând, pe negustoriță și pe mine, zâmbind subțire. Fata de după tejghea arăta elocvent prin toată atitudinea ei că nu înțelege deloc pentru ce stăm acolo în fața ei, spectatori imobili și muți. Trebuia să ne justificăm
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum perimat, pentru ceea ce avea "animalul" în adevăr "superb". Doamna M..., lipsită de orice interes pentru ancheta noastră estetică, stătea cu o mână pe tejghea, resemnată. Adela ne privea pe rând, pe negustoriță și pe mine, zâmbind subțire. Fata de după tejghea arăta elocvent prin toată atitudinea ei că nu înțelege deloc pentru ce stăm acolo în fața ei, spectatori imobili și muți. Trebuia să ne justificăm prezența. Dar nu puteam cere trei rachiuri - pentru cele două doamne și pentru mine... Și nici o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deloc pentru ce stăm acolo în fața ei, spectatori imobili și muți. Trebuia să ne justificăm prezența. Dar nu puteam cere trei rachiuri - pentru cele două doamne și pentru mine... Și nici o garafă de vin cu trei pahare, să cinstim la tejghea ori la masa din fund, ocupată în parte de câțiva țărani, care trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. - Domnișoară, dă-mi un kilo de măsline și testeaua asta de co vrigi! (Era singura marfă acceptabilă pe care o vedeam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-l calce pe picior. Când le-am comunicat aceste mici intimități, îmi țineam mâinile pe marginea de sus a spetezei scaunului de la birou. Și brusc mi-au alunecat, - așa cum cotul își pierde uneori echilibrul pe suprafața unei mese sau pe tejgheaua unui bar. Mi-am pierdut și mi-am redobândit aproape simultan echilibrul, fără ca doamna Silsburn sau locotenentul să fi observat. Mi-am încrucișat brațele pe piept. În unele seri, am continuat, când Seymour era într-o formă deosebită, se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îmbrăcați În halate exagerat de albe având orice cută nivelată la perfecție, ce În grupuri stăteau de vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate aproape În putrefacție, mai văzu la o altă tejghea câteva pachete cu picioare, gâtlejuri și căpățâni de pasăre extrem de mirositoare Încât Tony Pavone făcu cale Întoarsă, destul de contrariat. Diferența cu trecutul era, covârșitoare...! Trecu În revistă din nou, Înghesuiala, cozile formate de populație În jurul tonetelor micilor producători unde o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Să nu mai aud o vorbă, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea voastră, ticăloșilor...!” Așa zisa baie fiind repede terminată, arestații fură Încolonați În pielea goală de-a lungul unui coridor la capătul căruia În spatele unei tejghele improvizate doi Liberi distribuia echipamentul de Închisoare , gratificând pe fiecare cu Înjurături care În pușcărie constituia echivalentul, Bine ai venit...! Alți doi Liberi imediat, Îi dirijară cu țipete și lovituri Într-o cameră alăturată desigur neâncălzită și unde era mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se În spate și comandând ceai. Bău până la fundul ceștii grele, până la gustul taninat, storcând plicul Îmbibat și cerând celui de la tejghea Încă niște apă, simțindu-se pârjolit de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul său. Dar știa ceva despre cum să te dai la fund. Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
niciodată nu-și recăpătase totalmente Încrederea În restaurarea ei. Avusese puține ocazii să exerseze artele ascunsului și ale eschivării În New York. Dar acum, deși oasele Îi tânjeau dureros după pat și țeasta-i era hămesită după pernă, el stătu la tejghea cu ceaiul. Nu mai putea folosi autobuze. De acum Încolo, metroul. Metroul era o abominație. Dar domnul Sammler nu scăpase de hoțul de buzunare. Omul evident se mișca repede. Poate forțase ușa autobuzului Între stații și fugise Înapoi, greu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poate chiar douăzeci. Mă duc la bancă și scot mereu bani. — Înțeleg. — Unchiule Sammler, n-ai idee ce e pentru mine În brațul acela rotund. Atât de negru! Atât de greu! Nu, probabil că nu am. — Pun servieta lipită de tejghea și mă Împing. În timp ce ea scoate restul, apăs. — În regulă, Walter, scutește-mă de restul. — Unchiule Sammler, iartă-mă. Ce pot să fac? Pentru mine e singurul mod. — Ei, asta e treaba ta. De ce Îmi spui mie? — E un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bună. Nu există alta mai bună. Wallace, prin urmare, avusese dreptate despre tatăl lui. Făcuse favoruri Mafiei. Făcuse anumite operații. Banii existau cu adevărat. Nu avea timp să se gândească la toate astea, Însă. Închise telefonul și Întorcându-se de la tejgheaua de marmură descoperi că doctorul Cosbie Îl aștepta. Fostul fotbalist de succes cu halatul lui alb strângea din buze. Fața golită de sânge și ochii de un albastru impersonal erau antrenați să transmită mesaje de chirurg. Mesajul era clar. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rare și nu te Încălzește decît flacăra roșie de la soba cu gaz care fumegă undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mult. Mă consideram bun și Înțelegător din fire, așa că am scos imediat zece yeni și i i-am Întins. Individul mi-a smuls moneda, a pus-o la ureche și fără un cuvînt de mulțumire măcar a Întins-o spre tejgheaua cu oden dinspre fereastră, unde nu existau automate. Pe mese erau Înșirate mai multe automate mici, de lai care-ți puteai procura peste treizeci de sortimente de articole diferite, printre care: alune, fasole sărată, semințe, moluște roșii uscate și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de niște rămen ? Sau cîrnați ? Ți-ar pica bine un saké cald ? — Nu te mi amăgi! Scopul cîrnatului nu este doar umplerea mațelor, spuse cel mai În vîrstă dregîndu-și glasul și scuipind. Ce-i mai bun de vînzare e dincolo de tejghea... Știi ce se află dincolo de despărțitura din autobuz ? Un dispozitiv fantastic... o pernă de șezut cu o gaură În mijloc... — De ce? De ce să aibă perna gaură? Întrebă cel tînăr șugubăț, lăsîndu-se pe vine ca la closetul public. Umbra lui lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rîului. Apropiindu-ne, mi-am dat seama că era mai mare animație decît mi s-a părut mie de pe mal. Fuseseră instalate și un fel de copertine deasupra ușilor din spate ale microbuzelor, iar În spațiul de sub ele fuseseră Înghesuite tejghele unde puteai să servești, În picioare, rămen, cîrnăciori, oden, saké. În spatele tejghelei se găsea o mașină de gătit și un bucătar cu șorț alb În față, așezat pe călcîie, pe o pernă destul de grosuță. Cum tejgheaua se Înălța doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
decît mi s-a părut mie de pe mal. Fuseseră instalate și un fel de copertine deasupra ușilor din spate ale microbuzelor, iar În spațiul de sub ele fuseseră Înghesuite tejghele unde puteai să servești, În picioare, rămen, cîrnăciori, oden, saké. În spatele tejghelei se găsea o mașină de gătit și un bucătar cu șorț alb În față, așezat pe călcîie, pe o pernă destul de grosuță. Cum tejgheaua se Înălța doar la vreo zece centimetri de pardoseală, trebuia să te apleci destul de mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de sub ele fuseseră Înghesuite tejghele unde puteai să servești, În picioare, rămen, cîrnăciori, oden, saké. În spatele tejghelei se găsea o mașină de gătit și un bucătar cu șorț alb În față, așezat pe călcîie, pe o pernă destul de grosuță. Cum tejgheaua se Înălța doar la vreo zece centimetri de pardoseală, trebuia să te apleci destul de mult ca să-ți iei mîncarea. Erau vreo șase microbuze În total (oare muncitorii aceia de la serviciul de combustibil m-au mințit sau doar astă-seară erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gîdilă plăcut nările. — Ia ascultă, dacă ți-e frig, Îți fac rost de un fular. Se Întoarse spre bucătarul cel nebărbierit și-i spuse: Dă-i ceva. Am Încercat să-l opresc Înainte de a se apuca să caute ceva după tejghea. La care, fratele spuse, repezit: — Hai lasă prostiile! Aici nu se plătește chiar totul. Se ridică brusc și porni spre focul În aer liber, care fusese aprins Într-un soi de cazan ce servea și drept tobă. Bărbații de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe creasta unii val, măcinînd parcă pietrișul sub roți. Fata abandonată rămase pe loc trăsnită, fără pic de expresie În priviri - ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au torturat pînă a murit, se auzi vocea șefului, neobișnuit de emoționată, vibrînd puternic În receptor. S-a Întîmplat ceva? Să nu-mi spui că n-ai alibi? — Cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bibliotecă... Este iritant să orbecăi prin beznă, fără libertatea de a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără nici o explicație sau scuză depășea deja orice limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era Îngropat pînă-n gît În ziar. Ospătărița cea posacă, cu cotul pe casa de marcat și cu radioul ce-i cînta Încet la ureche, privea afară, dusă pe gînduri. Pe buze i se descifra un surîs batjocoritor. Oare rîdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hartă. Fata de la casă mă taxă fără să-și ia măcar radioul cel mic de la ureche. Faceți rezervări pentru parcarea de acolo ? am Întrebat-o ridicînd vocea. În loc să-mi răspundă, mi-l arătă din ochi pe mandatar. Ziarul căzu În mijlocul tejghelei și individul ridică ochii. CÎnd ni s-au Întîlnit privirile, le-am simțit fulgerarea. Vocea lui ascuțită nu se potrivea deloc cu barba nerasă. — Din păcate nu mai sînt locuri. Nu m-a mai băgat În seamă și-și coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]