1,476 matches
-
eșuate de asasinat. Grijile legate de impactul evenimentelor recente asupra tratativelor de pace din Orientul Mijlociu, despre care s-a sperat că vor fi finalizate nu mai târziu de... —Dragă, serios. Vor fi aici în douăzeci de minute. Se întinse după telecomandă și dădu volumul mai tare. Emisiunea făcea un du-te-vino între intervențiile corespondenților din Ierusalim și ale celor de la Casa Albă, care explicau că administrația americană făcea demersuri ca ambele tabere să-și păstreze calmul și să continue tratativele. „Ce coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îmbrăcată în mai multe tipuri diferite de „cipuri inteligente” atașate computerelor, cum ar fi GPS-urile și RFID-urile și se răspândesc cu repeziciune în toată lumea. Acestea își găsesc aplicabilitate începând de la portierele autoturismelor, care bipăie la apăsarea butonului de telecomandă și care iau „decizii legate de gestionarea rețelelor de trafic.” Concepția noastră referitoare la ceea ce constituie inteligență trebuie să se schimbe. Aceasta este prea limitată pentru a cuprinde viitoarea amenințare sau oportunitate. Toate cercetările s-au bazat până în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite-Ma, impresionând pe toată lumea cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda unei nuanțe moralizatoare. Chiar În dimineața asta Își vopsise părul Într-un blond deschis, aproape cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prea timidă sau mai știu eu ce. Să mă duc să arunc o privire? a Întrebat Asya. — Stai locului, domnișoară. Lasă fata să doarmă, a Încruntat mătușa Zeliha din sprâncene. Trăgând cu un ochi la ecran și cu altul la telecomandă, mătușa Feride a aprobat: — Are nevoie de somn. E din cauza decalajului de fus orar. N-a străbătut numai curenții oceanici, ci și diferite fuse orare. — Bine măcar că unora din casa asta li se dă șansa să stea În pat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar el dădu drumul la căldură. — O să dureze puțin până se Încălzește. Se așezară pe canapeaua moale din camera de zi, În fața unui ecran cu plasmă imens. Matthew Își trecu o mână pe după mijlocul lui Kitty, iar cu cealaltă luă telecomanda și Începu să caute pe diverse canale un film romantic. În schimb, apăru Honor Blackman cu replica celebră de la Începutul filmului James Bond: — Bună, numele meu este Pussy Galore. Matthew râse și Începu să caute nerăbdător ceva care să creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie... poate mă ajuți tu să Înțeleg de ce. Kitty voia să plece, dar nu-i venea să-și lase prietena singură. — Hai să ne uităm, mulțumesc de invitație, zise Kitty. Desert Rose să ridică din pat cu forțe noi, căută telecomanda, puse filmul și se băgă din nou sub plapuma caldă. Tăcură amândouă câteva minute. Kitty urmărea filmul, iar Desert Rose se uita la ea Întrebător, cu ochi flămânzi. Filmul o lăsa rece, ce putea să-i spună? Îi păru rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În fața acestui exces? — E o țară mare, spune Redbone, dar nu mai are unde crește. De acum Înainte nu mai poate deveni decît mai adîncă. Înțelegi ce vreau să spun, prietene? Wakefield nu Înțelege. Redbone apasă un buton de pe o telecomandă și apare o hartă holografică a Statelor Unite, lungă de trei metri și lată de doi. Ce vezi, Wakefield? — O hartă a Statelor Unite? — Da, așa e. Patria Natală Americană. Wakefield se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
între băieți, nici unul din ei nu trebuia să strângă înainte de sfârșitul filmului. — Tată, întrebă Ben, atât de îngrijorat, încât puse chiar pauză la film, tată, te simți bine? Jack continuă să strângă. — Pământul către tata! insistă Ben, prefăcându-se că telecomanda era stația de emisie a unei nave spațiale de mare impact care traversa galaxia. În cele din urmă trebui să arunce în el cu una din pernele mari și moi pe care era imprimat chipul lui Marilyn Monroe, perne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph. — Acum, hai să vedem dacă putem să găsim vreo transmisiune de la curse. Se dovedi că era prea devreme pentru curse. Ralph îi ceru telecomanda și schimbă canalele până când dădu peste unul care dădea în reluare un episod vechi din The Wombles. — Uite, Ben, se opri Ralph cu generozitate, de parcă Ben ar fi avut cinci ani, nu cincisprezece, o să-ți placă asta. Ben îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ani. Viața mea nu s-a schimbat. Sigur, mi-am plătit datoriile care mă obsedau. Dar au rămas datoriile făcute pentru scrierea acestei cărți. Apoi, s-a stricat întrerupătorul din sufrageria mea de trei ori, mi-am luat, din Târg, telecomandă proastă de televizor, mi-am accidentat mașina de două ori și am spălat-o de nouă ori, mi-am depanat computerul de patru ori, mi-am tras muzică de la Belfast, mi-am luat alt mobil, la fel de nefolositor, de la nebuni am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese unicul ei buton. FĂ BUM! Îi spunea Emmei, lui Kevin și Valentinei. Dar apoi ușile se deschiseră și omulețul dispăru. Se strecurară În vagon - trecând printre trecători pentru a ajunge la locurile din capăt. Mamă și fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îți jur Sasha că nu-l urmăresc niciodată pe Mister Verità! strigă. O ușă se trânti, se deschise și se izbi din nou. — Prezentatorul e atât de fascinant, spuse Olimpia pentru a se justifica - și, cu inima strânsă, apăsă butonul telecomenzii. În studioul lui Santoro, Silvio Berlusconi povestea ceva, cu o grimasă zâmbitoare potrivită cu bucuria rezultatelor alegerilor ce păreau deja câștigate. Dario se stinse. Pentru câteva clipe, Sasha avu impresia că Încă Îi mai vede urma pe ecranul opac. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se lăsa răcoarea. Seara era Încă rece, era abia Început de primăvară. Kevin puse În aparat Regele Leu și se cuibări pe divan. Locul lui era În centru: divanul era În formă de bumerang, urmând conturul pereților salonului. Apăsă butonul telecomenzii și ecranul se lumină. Tati rămase În picioare lângă divan. Locul lui era cel din extremitatea dreaptă. Nu se așeză. Valentina avea chef să exploreze casa - pentru a vedea dacă În camera ei Încă mai era biroul de sub fereastră. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apropiase prea mult de trepiedul care susținea boxa și acum muzica o asurzea. Pe peretele din fața ei, o mână grăbită desenase cu spray un omuleț melancolic, slab, aproape inconsistent, un omuleț acoperit de părul lung, care ținea În mână o telecomandă și se pregătea să-i apese unicul buton. FĂ BUM! spunea omulețul oricui Îl privea, uitându-se de sus, ca dintr-o altă lume. Omulețul nu transmitea nici ură, nici agresivitate. Doar o drastică, aproape congelată constatare a lucrurilor. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei alte lumi. Chiar dacă nu știu care este aceasta. Și niciodată, nicăieri, nu mă voi simți acasă. Începu să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la pupitrul DJ-ului, de la colțul barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se certau, și omuleți subțiri și melancolici asistau la spectacolul acelei vieți, resemnându-se sau visând, visând chipuri feminine, care se iluminau - precare - Între nuanțe de gri și tonalități de negru. Sau, dacă nu, apăsau pur și simplu butonul telecomenzii și aruncau totul În aer. Și toate acele desene erau Însoțite de aceeași semnătură minusculă, dar durabilă: ZERO. — Le-ai făcut tu? Întrebă Maja, deși cunoștea răspunsul. Zero aprobă. — Când? — În fiecare noapte a acestui an, răspunse el. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știi? Ce facem? o Întrebă Sasha. Să ne luăm rămas-bun acum, ar fi vrut să-i spună Emma. Cândva citise un vers, dar nu-și mai amintea al cărui poet. Spunea cam așa. Cine știe ce Îți rezervă cuvântul adio. Sasha apăsă telecomanda pentru antifurt, iar farurile Peugeotului său pâlpâiră În Întuneric. Semnalele acelea luminoase păreau că vor să-i spună ceva, dar Emma nu-și dădea seama ce. Îi deschise portiera și când ea se așeză, el o Închise la loc, delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
obiecte, doar câte o canapea roasă, fără cuverturi, cu o bibliotecă goală. Îi luase de-acolo și nu mai fuseseră văzuți. Casă nelocuită, abandonată, infestată de amintiri - fantasme. Preotul zice că spiritul e În noi și agentul principal apasă butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și după un timp s-a târât pe podea fără să privească în urmă. Cum s-a eliberat de pelicula care îl acoperise, a luat-o în sus, până aproape de tavan. Era din nou liber, iar sub el Giulia butona telecomanda televizorului. La picioarele ei se vedea o mogâldeață. Zogru s-a uitat mai bine și în prima clipă a crezut că murise: dedesubtul lui era tot el, prăbușit, cu aripile fleșcăite, ca niște urechi imense. Apoi corpul de pe podea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți un elan de tandrețe și se Îndreptă spre el ca să-l Îmbrățișeze. - Pierric! Îmi pare atît de bine să te văd! El se trase brusc Înapoi și se uită la ea Încrețindu-și fruntea. - Tu cine ești? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va fi terminat. În realitate, cele două săptămâni fuseseră un calvar. Lungit În pat, cu o sticlă de whisky la Îndemână, Bruno asculta zgomotele făcute de fiul său În camera de alături: apa trasă la WC după ce se pișa, țăcănelile telecomandei. Exact ca fratele său vitreg În același moment, dar fără s-o știe, privea prostește, ore În șir, elemenții caloriferului. Victor dormea pe canapeaua din salon; se uita la televizor cincisprezece ore pe zi. Dimineața, când Bruno se trezea, televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe de metal, Într-o Încăpere ce părea un garaj. La sfârșitul filmului, era culcată În propriile-i excremente; caseta dura peste trei sferturi de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vin din cutia din frigider, după care mă întorc în sufragerie și dau drumul la televizor. O cutie de cusut. Ce altceva mai crede oare că ar trebui să am ? Andrele ? Un gherghef ? Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri... un film franțuzesc... un documentar despre animale... Ia stai așa. Las telecomanda și mă așez bine pe perne. Familia Walton. Cel mai reconfortant program TV din lume. Exact ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai crede oare că ar trebui să am ? Andrele ? Un gherghef ? Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri... un film franțuzesc... un documentar despre animale... Ia stai așa. Las telecomanda și mă așez bine pe perne. Familia Walton. Cel mai reconfortant program TV din lume. Exact ce-mi trebuie. E o scenă spre final. Familia e strânsă în jurul mesei ; bunica spune rugăciunea. Iau o gură de vin și simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau brusc seama, necăjită. Știe toată lumea că nu se face să pomenești în vreun fel ideea de măsurători numerice când faci sex cu un bărbat. E regula de bază. Asta și aia că n-ai voie să întinzi mâna după telecomandă în timpul actului, dacă nu ești sigură că e dat pe mut. — Păi... mai vorbim, zic, încercând să-mi iau un ton firesc, și totuși încurajator. Ce faci mâine ? — Nu știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]