889 matches
-
vagon și remorcă și cu taxatoare în spatele vagoanelor. Taxatoarea dădea biletele, care erau mai ieftine la remorcă, la clasa a doua. Când era-nghesuială și oamenii mergeau și pe scări, nimeni nu mai lua bilet, sau era câte unul mai temător care dădea mărunțiș din mînă-n mână "pînă-n fund la taxatoare". Ăsta era unul dintre bancurile tâmpite ale nașului, tatăl lui Jenei, care când venea cu tanti nașa pe la ei spuneau amândoi numai porcării. Atunci ai lui dădeau drumul la radio
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în special încrederea nețărmurită care părea să îl anime pe împărat îi convinseră repede pe membrii Consiliului de Coroană. Când Bella încheie prezentarea proiecției economice a primelor rezultate ale unei asemenea schimbări, reprezentanții familiilor ducale erau deja convinși, deși păreau temători. Fără să poată sesiza adevăratele dimensiuni ale amănuntelor care nu le erau dezvăluite, bănuiau că nu li se spune totul. ― Înălțimea Ta, este de așteptat ca aceste regine să fie inteligente? În sensul uman al cuvîntului? Pentru că dacă va fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-o de tristețe pe mama și... ― Mama ta e o femeie curajoasă, care suferă oricum de pe iUrma purtării noastre. Dacă mă vei executa, va plânge după f mine; dacă mă vei lăsa în viață, își va jeli fiul slab și temător. Bella VII își privi tatăl cu curiozitate. ― Mă provoci? Crezi că sângele tău va putea opri felul în care istoria se schimbă? E o dovadă de stupidă vanitate, mai ales când vine din partea ta. Nici chiar moartea noastră nu ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făcut. Se pare că undeva am scăpat prea multă cumpătare. Nu, nu! Nu spune nimic! Nu în fiecare dintre voi. Lăsat singur, omul e ființa aceea schimbătoare pe care mi-am dorit-o mereu. Când sunteți mai mulți însă... deveniți temători. Responsabili. Deveniți prea asemnă-tori mie și asta mă neliniștește fiindcă nici eu nu am certitudini absolute. Oamenii sunt puternici. Vor supraviețui, nu-ți fă griji. O să fie o lecție, Radoslav. Uneori profesorii trebuie să fie și aspri. Fă ce trebuie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făurim vise și să sperăm că într-o zi vom supune planeta asta și o vom putea chema din nou pe Zerri să trăiască printre noi. Jorlee se opri preț de câteva clipe pentru a-și recăpăta suflul. Simțea privirile temătoare și contrariate ale tribului său. Începu cu glas domol. - Am visat într-o noapte un bătrân cu barbă albă. Mi-a spus că supraviețuirea nu poate să reprezinte un scop în sine. Fiecare clipă care trece trebuie să fie o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că bărbatul ce stătea lângă Gualfard - înalt și masiv ca și el, însă mult mai tânăr, cu păr lung, ce-i cobora pe spate - era fratele său vitreg, Geremar. Ceilalți descălecaseră, dar rămăseseră lângă animalele lor, aruncând împrejur priviri oarecum temătoare. Cu toții erau înarmați ca pentru o bătălie. De unde se găsea, Audbert nu putea prinde aproape nimic din ce își spuneau cei cinci; instinctiv, cerând ajutor, privi spre Kayuk. Băiatul era în picioare, la câțiva pași de el, lângă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de mâner un pumnal lung, adăugă: — Avea asta într-o cizmă. Sebastianus cântări arma în mână, apoi îl măsură pe bărbat cu o privire rapidă, luând seama la barba sa neîngrijită, la hainele sfâșiate și pline de noroi, la privirea temătoare, lăsată în jos. — N-ați mai găsit și pe altul? întrebă. Căpetenia turma-ei scutură din cap. Nu, Prefectule. Wolfhram, constatând că micul cortegiu întârzia să se urnească, ieșise din poartă și ajunsese lângă roman împreună cu câțiva dintre oamenii săi. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la sihăstrie în vale, tăind desișul de brazi; în sfârșit, ecoul unor voci bărbătești, tot mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva pași de poarta închisă. Era limpede că veniseră niște oameni la mănăstire, iar când afară se lăsă brusc tăcerea, călugării înțeleseră cu toții că liniștea aceea purta în ea o chemare apăsătoare, plină de spaimă. Capetele rase ale câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajutară să citească dintr-o privire în sufletul fiecăruia tainele ce le ascundea. Iată, de pildă, un om avid și arogant; ca să se prefacă îndurerat, ținea capul în jos, aproape îngropat între umerii masivi, dar pe sub sprâncenele stufoase îl scruta temător, cu ochi vicleni, în vreme ce își ținea, sub pântecele proeminent, poalele mantalei, cu siguranță acoperindu-și punga din piele ce îi atârna la centură. Alături se afla un om instrui, poate un copist, slab și totuși cu burtă, cu ochii alunecoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
una dintre multele străduțe ce se întâlneau acolo, luând-o apoi pe una ceva mai largă. Câțiva soldați și voluntari, în mod evident extenuați, dormeau pe trotuare, ajutați de temperatura blândă a primelor zile de iunie; alții - mai mulți - vegheau temători: livizi și tensionați din pricina atacului ce se desfășura pe latura opusă a zidului înconjurător, se adunau în mici grupuri tăcute și observau cu curiozitate trecerea lui Sebastianus și a tovarășilor săi, întrebându-se cine puteau fi și încotro se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copacilor, mângâiați permanent de razele ce se filtrau prin frunziș. Apăsați, însă, de peisajul acela cu care erau foarte puțin obișnuiți și hipnotizați de tăcerea ce domnea acolo mergeau înainte cu armele pregătite și aruncând în permanență în jur priviri temătoare. Singurele zgomote ce se auzeau erau pașii înăbușiți ai cailor pe covorul de frunze moarte, clinchetul pieselor de harnașament, scârțâitul roților de car pe drum. Pe neașteptate, cei din față își opriră caii și, cu mâinile întinse, își îndemnară tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
climei de la noi! „Italiencele“ nu sunt solide, ruginesc. Dar noi ne hotărâserăm să facem o călătorie în Italia și mama zâmbea. Era ca în acele zile când sosiserăm în sat și-și aranjase locuința, agitată și stăpânită de o așteptare temătoare și bucuroasă totodată. A spus atunci o frază pe care am reținut-o, tocmai fiindcă era atât de neașteptată, dar și neliniștitoare. Mama nu se delimitase niciodată de noi printr-un „voi“, în afară de ziua când a murit tata-mare și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Vrem neapărat să aflăm unde se află un lucrător de la drumuri pe care-l cheamă Jürgen Bock, cu numărul de stat de plată 30-4-232564. Este posibil ca el să nu poată ajuta la prinderea unui inamic al Reichului. — Da, răspunse temător funcționarul. Ce anume doriți să știți? — Evident, secțiunea de autostradă la care lucrează și dacă va fi sau nu acolo astăzi. — Vă rog să așteptați puțin, mă duc să verific. Trecură câteva minute. Frumos jucat, n-am ce zice, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
O alarmă aeriană. Un baraj care e așezat peste șanțurile inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
impresia că mă pot Îndepărta, că pot exista fără tine. Ai avut și tu acea senzație - cum totul se suprapune uneori, vezi lucrurile din jurul tău Întregi și distincte așa cum le știai și le mai vezi o dată palide, slab luminate și temătoare, de parcă ar fi fost deja privite de un ochi străin, de către altcineva? Am vrut să te iau și să te forțez să intri din nou În sufletul meu - și În același timp să te Îndepărtez și să mă trântesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ascunde identitatea de fostă comunistă. Domnul Shi și Tien Han cred că ea are doar simpatii comuniste. Când nu are noroc să obțină roluri în teatru, se distribuie singură într-un rol: patriota. O face să se simtă mai puțin temătoare cu privire la neputința ei de a face lucrurile să meargă. Își joacă rolul din viața reală cu aceeași pasiune pe care o are pe scenă. Atrage atenția și își formează un public. Își face treaba în mod creativ, cu fler. Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
republicii, soțul meu încearcă să se relaxeze în noul lui cămin, situat pe o insulă de pe lacul Zhong-nan-hai. Îi ia săptămâni să se acomodeze cu imensul spațiu de locuit. Tavanul înalt din Grădina Recoltei îi distrage atenția. Spațiul îl face temător, deși în spatele fiecărei porți sunt santinele. În cele din urmă, după ce a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai puțin solemn și mai modest, numit Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Lui Mao îi place ușa. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sale ideologice. Nu prea pot să o țin secretă. Înțeleg cum lucrează. Mi-l închipui pe Mao uitându-se la mine cu zâmbetul cu care mă lumina acum treizeci de ani. Pe de altă parte, sunt nesigură, chiar un pic temătoare - Mao nu a văzut niciodată lucrurile ca mine. Cum aș putea să știu dacă va fi mulțumit de ceea ce fac? Pentru prima oară de mulți ani, nu mă mai supără insomnia. Arunc cât colo somniferele. Când mă trezesc, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia cu o intensitate temătoare, uniformă, înnebunit să demonstreze că era încă întreg, pe dinăuntrul ambalajului. Un timp continuase să-și dea seama că accidentul îi făcuse praf pe amândoi și că toată grija altruistă pe care ar fi putut s-o ofere nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii americani continuă, temători și cu prudență, traversarea Polului Nord, pe sub calota glaciară, la bordul submarinului atomic Nautilus. Oameni cu frica lui Dumnezeu. Marți, 1 aprilie 1958 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a hotărât Încetarea unilaterală de către Uniunea Sovietică a experiențelor cu arme atomice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
comunicase ce se întâmplase cu Marius. Speriată de cât de repede se poate schimba totul. Face un efort vizibil să-și controleze vocea. Nu mă pot stăpâni, iartă-mă. Dacă ai ști în ce coșmar am trăit zilele astea, așteptând temătoare vești despre tine, dorind să te simt, sa te ating, sa te privesc. Să-mi spui orice banalitate doar ca să-ți aud glasul și asta să-mi confirme că ești bine sănătos. Of, am venit să te încurajez și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acesta o șocase pe Crăița, apoi șocul se transformase în teamă, teama că și ea va fi la fel: bețivă, că-și va abandona propriii copii... Nu mai avea rost nici o întrebare. Fetița brunețică și desculță o privea curioasă și temătoare. Ar fi vrut să vorbească cu ea dar nu se simțea în stare. Își scoase rucsacul și, sprijinindu-l de genunchi îl deschise. Era plin de mâncare, Arm, știind că nu-i place să mănânce singură, pusese mâncare pentru două
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
e suplă. Altă calitate complet anapoda. Ce să facă bătrânii cu suplețea? Ești suplu când ești tânăr, la bătrânețe nu mai ai timp, ești casant, nu vrei să-ți amintești de propria slăbiciune. Pe urmă, nu e supusă, e alunecoasă, temătoare, parcă vine de undeva și numai cu mare scârbă stă pe aici, ea ar vrea să plece înapoi. Le amintește de moarte. Babele care au pisici preferă femelele, nu masculii. Masculii adevărați vin și pleacă, iar ele au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu lângă ea așa cum eram În sala de mese, când Îi curgea lapte din gură la altă masă. Ci lângă ea la repetițiile pentru o piesă de școală, cu toată așteptarea implicată, toată intimitatea din culise, toată exuberanța emoțională intensă, temătoare, frivolă, provocată de Însușirea unei alte identitați. ― Nu cred c-ar trebui să folosim scenariul, declară acum Obiectul Obscur. Venise la repetiție arătând foarte profesionist, cu toate replicile ei subliniate cu galben. Puloverul Îl avea legat În jurul umerilor, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul meu păstra salamul în sobă. În ziua în care am împlinit nouă ani, în apartamentul 40 din blocul D 13 s-au înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]