3,283 matches
-
și peren. 2. - Este cunoscut faptul că dumneavoastră aveți nenumărate studii consacrate vieților marilor duhovnici ortodocși români, mai ales cu privire la suferințele îndurate de ei în perioada comunistă. De altfel, s-ar putea spune că acești duhovnici, ca și mărturisitorii din temnițele comuniste românești, au alcătuit adevăratul nucleu de rezistență morală și spirituală într-o perioadă în care se dorea ca omul să fie privat de valorile și virtuțile creștine. Care dintre duhovnicii pe care i-ati studiat v-a impresionat cel
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
nostrum, românesc, fiecare dintre ei având, marcând și impresionând, într-un mod cu totul aparte, cu și prin viața, suferințele, chinurile, umilințele, torturile și caznele de care au avut parte și la care au fost supuși, în perioada totalitără, în temnițele comuniste de la noi. Astfel încât, pentru a nu greși ori a împieta memoria, cinsitrea, recunoștința sau prețuirea ori admirația fațe de oricare dintre ei, nu îl voi remarca, reține sau exemplifica ori aprecia numai pe unul ci îi voi aminti, evoca
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
a intra în legătură cu Dumnezeu, omul supus experienței comuniste și, îndeosebi, celei din închisoarea comunistă, riscă să se dezintegreze ca persoană umană. A vorbi despre dimnsiunea spirituală a universului carceral al României comuniste este o necesitate morală. Mărturisitorii, martirii și mucenicii temnițelor comuniste, inclusiv membrii grupării spirituale și duhovnicești ai „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim din București, trebuie să funționeze pentru noi, cei de astăzi ca modele, ca repere morale, în caz contrar cunoșterea experienței lor ar rămâne doar la nivel rațional
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
proprii, așa după cum bine spunea iluministul Voltaire: Îți dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti. Ori, punând în balanță noțiunea de libertate cu cea de cunoaștere de sine, sintetic exprimată de Nathaniel Hawthorne - Ce altă temniță e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet? Ce temnicer mai necruțător cunoaștem, decât pe noi înșine? - atunci vom admira curajul poetului de a nu-și atribui schimbarea lumii ori a sinelui colectiv, ci doar asumarea pe deplin a motivării
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
am participat în municipiul Roman, județul Neamț, la ediția a XVII - a a Simpozionului Internațional « Mitropolitul Visarion Puiu - mare cărturar, apărător a culturii străbune și a legii strămoșești », organizat de către Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, unde am susținut referatul cu tema: « Temnițele și închisorile comuniste din România - câteva referințe despre numărul lor, activitatea, volumul de încarcerare, capacitatea și dispunerea lor geografică....» 16 Mai 2013, am participat în municipiul Galați la Simpozionul dedicat (de către Biserica Ortodoxă Română), anului jubiliar al Sfinților Împărați Constantin
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
și Mărturisitorul (1909 - 1995)... » 08 - 09 Noiembrie 2013, am participat la Sfântul Gheorghe, județul Covasna, la lucrările celei de a XIX - a ediții a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice « Istorie, cultură și civilizație în sud - estul Transilvaniei » cu referatul intitulat: « Temnițele și închisorile comuniste din România - câteva referințe despre numărul lor, activitatea, volumul de încarcerare, capacitatea și dispunerea lor geografică... ». 26 - 28 Februarie 2014, am participat în municipiul Roman, județul Neamț, la ediția a XVIII - a a Simpozionului Internațional « Mitropolitul Visarion
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja Întărită de-a lungul cefei mortului, În mod repetat, producând o serie de mici crăpături, așa cum văzuse, cândva, că se proceda În varnița de la țară. Metalul Încă fumegând ieșise, Încetul cu Încetul, din temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl menținea drept. În spatele său, Bargello slobozi un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zărise În nenumărate rânduri printre cerșetorii care stăteau cât e ziua de lungă În față porții de la San Giorgio Scheraggio, parohia cartierului său. Era un tâlhar ce fusese deja pedepsit cu tăierea degetelor. Dispari sau pun să fii azvârlit În temniță, la Stinche! — Soarta dumitale, messere, pentru un bănuț! Îl auzi strigând În continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi fost de ajuns câțiva bănuți... Toată lumea era nerăbdătoare să Îi prezică viitorul, În orașul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de mult Încât să mă facă de nerecunoscut? continuă noul venit pe un ton frivol. Dante Îl fixă făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu erai În temniță? Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noroc, și nici cu dezordonații În general. În cetatea lui Ioan Botezătorul, noi Încercăm să punem virtutea la temelia acțiunilor noastre. Fii cu băgare de seamă să nu dai de necaz. Nu cunoști infernul, dacă nu ne-ai vizitat niciodată temnițele. Cât despre Campaldino, armata noastră a dat puțin Înapoi, și numai la Începutul zilei, spre a se Întoarce apoi la asalt, Înfrângând obrăznicia aretină cu forța brațului nostru. — Așa o fi precum spui dumneata. Poate că nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară, și ar fi fost ultima, În sfârșit. — Știți Încotro se Îndreaptă? Întrebă el, scuturându-se din acele gânduri. O umbră se lăsă pe chipul lui Augustino, În timp ce schimba o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu orice preț, trebuia să scape, pentru a nu trăda speranțele Florenței. Cu siguranță, acea răzvrătire era doar primul act al unei revolte generale Împotriva facțiunii Albilor, așa cum profețise Giannetto, cobea aceea blestemată. Cerșetorul avea să fie făcut bucățele, În temnița de la Stinche. La naiba cu făptura aceea netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim secret și fără să cedeze nimic. Totuși, privirea bărbatului sugera că ar fi știut să reziste și la durerea cea mai intensă. Poate, cu excepția unui singur lucru, Își zise el fixând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oamenii săi de Încredere - nu au voie să le deschidă decât, simultan, În ziua de 12 octombrie 1307. Ceea ce se și Întâmplă. În conformitate cu augusta poruncă, În noaptea următoare, circa cincisprezece mii de Templieri sunt ridicați din așternuturi și aruncați În temnițe. Vor fi torturați, siliți să recunoască veridicitatea tuturor acuzațiilor care li se aduc, condamnați la moarte și executați. Unul dintre ei, Înainte de a fi cuprins de flăcări, azvârle blestemul morții asupra lui Guillaume de Nogaret și, conform legendei, nu trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
habar n-am. Este posibil chiar nici să nu fi fost vorba de o senzație, ci de proiecția livrescă Într-o imagine morbidă a disconfortului interior care mă Încerca În vecinătatea atâtor copii născuți morți - despre manuscrisele mute Îngrămădite În temnița subterană vorbesc, faptul de a nu fi ajuns vreodată sub ochii publicului mi se părea o formă de ucidere din fașă a unor nou-născuți - mă rog, considerații de-astea cam aiuristice, Îmi dădeam seama, Însă prostul obicei de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
greu să cazi victimă a delațiunii și arbitrariului. Ca dușmani ai poporului și al regimului politică erau urmăriți și reprimați foștii legionari, după ce o mare parte dintre ei intraseră în rândurile partidului comunist. Unii erau condamnați la 15-20 ani de temniță; iar faptul că Gh. Vraciu a fost condamnat doar la 4 ani (la 3 ani era condamnat chiar dacă nu ai făcut nimic, numai că ai intrat în mecanismul reprimării) înseamnă că nu era un pericol, nu făcuse mare lucru. Mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Corniță, învățător din Fruntești, Ciuchi Virgil, Eugen Pâțu, Puiu Dumitru (închisă la Gherla), Dumitru Ungureanu (Slobozia). Suferințele, închisorile și martiriul preotului Ioan Păvăluță sunt mai bine cunoscute, fiind cercetate și înscrise într-o carte dedicată celor care au suferit în temnițele comuniste. Preotul Păvăluță a suferit o primă condamnare prin Sentința din 18 noiembrie 1950, la un an de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, condamnare executată la Penitenciarul din Galați. A fost arestat din nou la 26 octombrie 1958, fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre binele său și al sufletului nemuritor al țingăilor mongoloizi a căror prezență era accesorie, dar determinantă În cazul respectiv, era să-și petreacă noaptea În temnița comună din subsolul instituției, În compania unei selecte pleiade de haimanale. Cum probabil veți fi știind, pomenita celulă e celebră În rîndul elementelor criminale pentru caracterul neospitalier și precar al condițiilor sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lunatic, Însă mie mi s-a părut că Julián trăia În trecut, ferecat cu amintirile lui. Julián trăia Închis În sinea lui, pentru cărțile lui și Înlăuntrul acestora, ca un prizonier de lux. — O spuneți de parcă l-ați invidia. — Există temnițe mai grele decît cuvintele, Daniel. M-am limitat să Încuviințez, fără să știu prea bine la ce se referea. — V-a vorbit Julián vreodată despre amintirile acelea, despre anii petrecuți la Barcelona? — Foarte puțin. În săptămîna cît am stat acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
surd al valurilor care se sparg pe recifuri. Dar aici nu era nici un sunet și aerul era parfumat de florile albe care se deschid noaptea. Era atât de frumoasă noaptea aceea, încât parcă sufletul nici nu mai izbutea să suporte temnița trupului. Simțeai că e gata să se lase purtat de vânt prin văzduhul imaterial, iar moartea avea înfățișarea unui prieten drag. Tiaré oftă: — O, ce n-aș da să mai am iar cincisprezece ani! Apoi zări o mâță care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Învrednicească măcar cu o privire, Îndreptându-se spre chilia sa. - Oh, messer Alighieri, nu-i cazul să fim atât de trufași, dat fiind că pentru două luni de zile trebuie să stăm Închiși aici, unde-i mai rău decât În temniță la Stinche! Îi strigă celălalt. Se pare că măcar domnia ta izbutești să ieși, noaptea... Dante se Întoarse dintr-o dată și făcu câțiva pași spre bărbatul acela. Sângele Începuse să Îi zvâcnească În tâmple cu vuietul unei cascade. Vederea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt pline de nevinovați, cum bine se știe, ironiză Dante. - Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când vei afla povestea nenorocirii mele. Totul a pornit de la dorința mea de a spori mica vie a părinților mei, cumpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo pe străjerul năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche, aflată undeva În zidul orb de lângă San Simone. Sus, dinspre ferestuicile din turn, atârnau, ca niște podoabe de la Întrecerea de Armindeni, sforile de care deținuții sperau că vreun suflet milostiv va agăța o bucată de pâine. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]